Parisul a ajuns, de ceva timp chiar, una dintre cele mai ravnite atracii turistice din Europa. Esti in dubiu ce premiu sa oferi la concursul organizat de tine? Da o excursie la Paris (sau un iPad). Vrei sa ii faci un cadou romantic partenerei? Parisul este cea mai buna alegere. Vrei sa te dezvolti personal sau profesional? In Paris au loc toate conferintele, finalele anumitor competitii, in Paris se ofera internshipuri, burse Erasmus, proiecte de diploma, stagii de doctorat, chiar si joburi. Parisul e pe trend.

Chiar daca orasul este plin de straini, romanticii nu se lasa mai prejos in a-l vizita. Orice francez e curios ce priveliste ofera ultimul etaj din turn, cati oameni pot incapea pe scarile de la Sacre-Coeur sau cat de scump si elegant este Lize-ul. Un weekend in Paris este de multe ori alegerea perfecta. Probabil majoritatea copiilor francezi asteapta cu sufletul la gura sa vada vestitul oras, pe cand adultii isi planifica sa iasa la o plimbare prin parcuri, pe strazile inguste, dar elegante sau pe malurile Senei.

Avand in vedere cele de mai sus, Bucurestiul pare a fi situat la polul opus in materie de romani dispusi sa il viziteze in scopuri tursitice (nu veniti cu afaceri sau cu intentia de a merge la Ikea). Orasul are frumusetile lui desigur. O sumedenie de muzee, parcuri, ditai Casa Poporului, alei cu umbra, zone vechi, dar acestea nu sunt promovate romanului din provincie asa cum ar trebui. Se “chinuie” ministerul sa atraga strainii, cand sa mai aiba grija si de ai nostri?

Degeaba bagi milioane de euro intr-o campanie de promovare a Romaniei, implicit a Bucurestiului ca si capitala, daca strainul are prieteni din afara Bucurestiului. Acestia cu siguranta l-ar sfatui ca nu prea are ce sa vada in capitala in afara de 2 parcuri si o cladire veche. Stim cu totii ca parerile prietenilor sunt cele mai importante, asa ca milioanele se duc usor usor de rapa.

N-am auzit romani sa zica: “Iuhuuu, mergem in weekend in Bucuresti”, sau “Hai sa mergem si noi in concediu in Bucuresti vara asta”. Poate ar trebuie gandita o campanie de promovare interna inainte de a ne deschide Europei, in caz ca aceasta nu exista. Sau daca exista, poate ar trebui putin adaptata ca rezultatele nu sunt asa vizibile.

Sunt asociatii, grupuri de prieteni (www.bucurestiulintrozi.ro, www.orasul.ro si altele) care au inceput sa faca ceva pentru a descoperi Bucurestiului si a dezvalui adevarata lui frumusete, deci se poate. Muzeele, instituturile culturale au inceput la randul lor activitati care mai de care mai interactive pentru a-si atrage vizitatori, deci se poate.

Ca si concluzie, Bucurestiul are la fel de mult de oferit romanilor cat are si Parisul francezilor, la fel ca si alte capitale locuitorilor tarii respective, doar ca orice roman ti-ar recomanda sa vizitezi intai alta parte a tarii, si nu capitala, care teoretic ar trebuie sa fie primul punct de plecare in descoperirea unei noi tari. Ajungem noi si acolo. Pana atunci, calatorie placuta

Am ajuns pe aeroport foarte relaxat. Era prea cald afara si nici magazinul Billa nu ma ajuta cu racoritoare prea ieftine. Era inchis. Pe aeroport dormeau si mustele. Parca eram pe alta planeta. Doi oameni dormeau si ei, altii vorbeau in soapta, sa nu ii deranjeze pe aia doi. La checkin nu era nimeni. La poarta eram eu si o buzata. Ma si vedeam singur in avion. Buzata sigur mergea spre o destinatie cu plaja incorporata.

M-am asezat la o masa intr-o cafenea si am deschis laptopul. Eram curios daca o sa gasesc wireless. Un film tot as fi putut sa vad. Gasisem o retea: “Ines Cafe”. Nu era parolata. M-am dus la bar sa cer parola, dar am aflat ca nu era cafeneaua lor. Normal, ma asezasem la alta. La aia fara net. Cum relaxarea ma izbise, nu mai m-am miscat de acolo. Am preferat doar sa o privesc.

Se numeste “Ines Cafe”. Un banner mare pe care scrie “Internet Access” se afla deasupra ei. Are si vreo 5 calculatoare langa, in caz ca iti e prea lene sa iti scoti laptopul din rucsac. Este situata langa poarta 3. Nu se poate rata. Eu am reusit. Am trecut pe langa ea foarte lejer dupa cum spuneam. Linistea dupa sarbatori nu ma parasise inca. Nici chiar in drumul meu spre birou. Salut!