Ieri, 15 August 2010
Am aterizat pentru prima oara in Cluj si singurul lucru ciudat mi s-a parut a fi descinderea din avion. In timp ce coboram scarile ma uitam la ceilalti pasageri care stateau in fata avionului si vorbeau. Pareau a fi la o receptie stilata, organizata fix pe pista. Am stat si eu inca 10 minute, bucurandu-ma de cele 15 grade diferenta dintre Paris si Cluj. Cum autobuzul pe care il asteptam (cel putin eu) nu a venit, am pornit cu totii spre cladire, urmand-o indeaproape pe tipa cu vesta verde fosforescent. Mergeam incet, tiptil, ardeleneste.
Desi aeroportul e mic, este curat si linistit, numai bine pentru inceperea unei calatorii.
Monumentul lui Mihai Viteazu
Primul lucru pe care l-am vizitat, dupa o masa copioasa, a fost monumentul lui Mihai Viteazu. Nu aveam nicio idee ca se afla in apropiere, chiar spre drumul – cu o usoara deviere de vreo 5 km – spre Cheile Turzii. Este cam ascuns din pacate. Niste indicatoare ruginite, indoite si acoperite de vreme sunt singurele care te indreapta spre acel loc, unde se odihneste trupul marelui Mihai Viteazu – capul aflandu-se in alta parte.
In parcul monumentului se afla in constructie o catedrala, proiect care poate o sa aduca mai multi turisti pe viitor. Fiind duminica, nu am dat de muncitori, ci de 2 tipe intinse la soare chiar langa masina lor, 2 turisti rataciti si 3 localnici iesiti la o discutie la iarba verde.
Niste fotografii, o plimbare si o parere despre dezvoltarea turistica a locului si-am plecat mai departe.
Cheile Turzii
Pana sa intri in chei, cum vii dinspre Campia Turzii, ai la dispozitie o zona intinsa, plina de iarba si dealuri. Drumul tinde spre “forestier”, dar piciorul drumetului nu-l supara.
Intrarea in chei este impodobita de gratare, corturi si cantari. Interiorul este racoros, umbrit, o alta lume mai mica. N-am inaintat prea mult, deoarece podul al 2-lea era cam inexistent, dar macar ne-am odihnit la marginea apei.
Cu cortul sau la cabana, Cheile par a fi o destinatie perfecta pentru a scapa de zgomotul orasului si a petrece cateva zile in interiorul naturii.
Campia Turzii
Seara am vizitat rapid centrul orasului si am aflat ca locuitorii il numesc de putin timp orasul fantanilor. Peste tot sunt arteziene, cantatoare sau nu. In fata Casei de Cultura se poate vizita momentan o expozitie de pictura si fotografie a artistilor locali.
Echipa lor de fotbal, Industria Sarmei, se afla in Divizia C, dupa ce a fost abandonata de actionarul principal, Fabrica Mechel Industria Sarmei, care a fost preluata nu de mult timp de rusi.
Pe langa Sfanta Maria, 15 august inseamna pentru localnici si Ziua Metalurgistului, zi libera pentru lucratorii fabricii in fiecare an. Festivalul orasului inseamna o lume a fripturilor, frigaruilor si micilor, o panza de terase, un super joc de artificii (a concurat cu cel de Ziua Frantei din Paris – fara gluma) si un concert incheiat de Zdob si Zdub (adusi de rusi cel mai probabil) si Loredana.
Orasul este impartit in case si blocuri, o zona mai colorata, o fabrica Nokia prin zona, oameni linistiti si pasnici.
A 2-a zi, adica azi, am vizitat Salina de la Turda. Un alt obiectiv turistic ce nu trebuie ratat daca ajungeti prin zona. Tineti aproape