Acum vreo 3 saptamani am fost in Manchester la o prietena de-a mea. Am decis sa ne vedem in Liverpool inainte, sa il vizitam o zi si-o noapte, ca-n filmele alb-negru. Despre cum ne-am intalnit sau faze ca-n filmele cu prosti, voila:

Cum trebuia sa se intample

Dupa ce aterizez, pe la 22.30, ma urc in autobuzul X si cobor la statia Y unde ma asteapta ea. Cand ajung in aeroport ii dau bip ca sa aproximeze timpul necesar, dupa care mergem amandoi la hostelul unde facuse ea rezervare. Eu aveam noul ei numar de telefon, ea il avea pe al meu. Ea stia numele si adresa hostelului, eu mergeam pe incredere.

Cum s-a intamplat

Aterizez la ora exacta si reperez autobuzul. Ii dau bip. Nu merge. Mai dau unul. Nope. What the fuck?, ma gandesc eu, aflandu-ma pe taram strain. Mai incerc o data. Nimic. Ma uit la numar. Mda, cam lung. Avea o cifra in plus. Bravo eu!

Ma urc totusi, gandindu-ma ca ma va suna ea, doar stie cand trebuie sa ajung. Il intreb pe sofer unde este statia Y, iar el ma asigura ca ma anunta cand ajung acolo. Ma asez linistit si scot o carte, in asteptarea telefonului.

Precaut cum ma stiu, ii dau SMS unui prieten sa ii cer numarul Andreei (ca asa o chema pe tipa). Nu imi raspunde, asa ca imi continui calatoria. La un moment dat vad pe geam o cladire care avea numele apropiat cu numele statiei unde trebuia sa cobor. Soferul nimic. La urmatorul stop il intreb cat mai e. Ma anunta ca doar ce am trecut, isi cere scuze si ma lasa sa cobor in mijlocul interesectiei.

Vineri seara, ora 23.10, eu in Liverpool cautand o tipa sau un hostel cu un nume care se termina in “Inn”. Probabil as putea gasi vreo cateva zeci. Ma intorc in statie si stau, asteptand un semn. Trei englezi ies dintr-un pub urland, indreptandu-se spre mine. Asta e semnul, asa ca plec de acolo. Langa o opera 2 fete fumeaza o tigara. Le intreb unde ar putea fi un hostel cu ceva “Inn” in el. Imi raspund ca e unul undeva dupa colt. Izul de sampanie imi inspira incredere asa ca le urmez sfatul.

Gasesc hostelul, intru. Ta naaa: Andreea cu un telefon in mana. Si ea imi notase numarul gresit si incercase sa il afle de la acelasi prieten caruia ii dadusem si eu SMS sa aflu numarul ei. Ne imaginam deja la o sa se gandeasca cand o sa vada ambele mesaje.

Ca-n filmele cu prosti, dar m-am descurcat perfect, cu o intarziere de numai 15 minute. Academic.

Sa vedeti cum am plecat din Liverpool Dar pana atunci, revin cu poze si intamplari din ambele orase.

Sunt in tren spre Liege, merg la un eveniment BEST care are loc undeva la un castel/ferma. Probabil regele care l-a construit era un bou. (Nu consider regii boi, dar asa mi-a venit sa spun )

In Liege am un tren spre un alt oras, Bomal, la 10 minute diferenta. Bilete am, dar sper ca trenul asta sa nu scada sub 150 km/h, ca sa ajung si eu la destinatie. Altfel trebuie sa astept o ora, dupa care sa ma indrept agale spre ferma 6 km pe jos. Nu e usor sa ajungi la castelul fermei.

In momentul asta scriu din tren. Are wifi, are prize, are niste scaune mai confortabile decat buda mea de acasa de pe care citesc cu placere etichetele ustensilelor din baie. Cel mai important e ca merg cu spatele si inca ma simt bine.

Si un live blogging in viteza:
- o nemtoaica doarme langa mine in timp ce copii ei nu dorm
- pomii au iesit la jogging
- nasul nu ia spaga
- doua englezoaice au vorbit pana au adormit
- ai la dispozitie o harta interactiva in care vezi unde te afli, cat mai ai pana la destinatie, chestii din astea invechite
- nu se aud manelele; viteza e de vina
- am vazut o oaie; cred ca era un muzeu in jurul ei
- pe usa scrie: “wifi inside”; cum o fi “wifi outside”?

Na, cam atat, ca vreau sa ma uit pe geam. Drum bun mie si weekend fain voua

1. Vei avea ocazia sa admiri frumusetile inegalabile ale autostrazilor din Europa.
2. Vei dezvalui cele mai ascunse mistere ale parcarilor de tiruri.
3. Vei trece din tara in tara fara ca macar sa misti vreun deget. Nu ca ai putea sa faci asta.
4. Vei avea ocazia sa iti petreci un sejur minunat alaturi de 30 de straini, unii emigranti, altii nu.
5. Iti vei descoperi fiecare muschi din corp si vei vedea ce face fiecare. Vei ajunge mai tare ca profa de anatomie din a 11-a.
6. Vei ajunge expert in materie de filme. Aceleasi 3.
7. Vei stapani notiunile de fast-food, fast-sleep, fast-forward.
8. Iti vei face noi prieteni foarte buni dintre cei 30 de straini, cu care vei putea depana oricand amintiri ciudate de pe autocar.
9. Obiectivele turistice nu vor avea niciun secret pentru tine. Pe afara.
10. Iti vei aduce aminte cu drag de vremurile cand mergeai cu gradinita in tabara la mare.

In cateva ore plec spre Viena la un eveniment BEST. Ajung in Bratislava, iau un autocar (la care sper sa imi fac rezervare cat mai curand) si aterizez fix in centrul Vienei. Daca as fi plecat in martie as fi putut merge direct cu o barca, pe Dunare. Data viitoare.

Stiati ca Bratislava si Viena sunt cele mai apropiate capitale din Europa? Intre ele este o distanta de aproximativ 65 km, ceva gen Sinaia – Ploiesti.

Vom discuta despre proiectele la care lucram fiecare si despre planurile de viitor, vom manca wurst, vom vizita Viena, vom pierde vremea.

Abia astept sa pierd 2 ore aiurea in aeroportul din Beauvais, dat fiind ca nu prea trebuie sa stau la niciun checkin. Ryanair-ul te urca direct in avion daca nu ai bagaj de cala. Nu am. Dar am o carte si aparatul de fotografiat.

Iau si o slanina cu mine pentru prietenii din alte tari, dar sper sa fie de treaba romanticii la aeroport si sa nu mi-o opreasca. Nu cred eu ca stiu ei ce este sau cum arata o slanina (denumita si slana in lumea interlopa), dar cine stie cum li s-o face pofta.

Cam atat pentru moment. Drum bun mie si weekend fain voua.

P.S. Poza nu are legatura cu textul, dar imi place.

Zilele de 12 si 13 septembrie 2009 mi le-am petrecut in Amiens, un frumos orasel din nordul Frantei. Si pentru ca mi-am propus sa pun mai multe poze pe blog (nu dupa cateva luni) din calatoriile mele, o sa va povestesc mai multe despre el in articolele urmatoare, momentan o sa ma concentrez pe acest eveniment.

Festivalul medieval din Amiens are loc in fiecare an la inceputul toamnei, fiind un prilej bun pentru oamenii locului sa sarbatoreasca istoria orasului, sa isi scoata din beciuri muraturile si carnea pusa la afumat si sa iasa cu legumele in strada pentru a-i incanta pe turisti cu prospetimea lor.

Pe o strada inchisa traficului se instaleaza corturi care vand de toate: de la legumele mai sus mentionate si tot felul de delicatese carnoase, la sabii, pumnale, coifuri si haine “medievale”. La capatul strazii, peste un pod ce traverseaza un mic parau,  se afla o poiana intinsa in care se monteaza corturi si tot felul de constructii din alte timpuri, unde locuitorii din Amiens “traiesc” cele doua zile ale festivalului.

In acest mini-oras medieval femeile gatesc, barbatii se lupta, creeaza sabii si monede speciale, trag cu arcul, prajesc porci, copiii alearga si se bucura de soarele de afara. Toti sunt costumati si machiati, reusind astfel sa creeze o atmosfera veche, medievala, care face pe oricine sa uite de faptul ca se afla mileniul 2 3.

Ca sa ma integrez in comunitate, am tras si eu cu arbaleta, am mancat supa de legume, m-am plimbat cu barca, am facut poze, mi-am cumparat soldatel si alte suveniruri. M-am distrat adica Am incercat chiar sa ma costumez, dar deja toate locurile erau ocupate. Poate la anul.

Aflandu-ma acolo am reusit sa realizez si un mic fotoreportaj cu 3 tineri. Am pus in titlu doar 2 dintre ei, Ion si Maria, dar a fost si Gheorghe implicat.

Fotoreportaj

Weekendul asta am aterizat in Dublin, dupa cum va si spuneam in ultimul cantec. Pozele si impresiile generale despre oras le tin momentan pe hard si in memorie, ca sa va zic ce m-a uimit pe-acolo.

Irlandezele

Frumoase sau nu, scurte sau fane de-ale lui Pasarila, vorbitoare de engleza sau ciripitoare de irlandeza, toate erau imbracate in fuste ridicol de scurte. Ridicol in sensul bun. Daca ar fi fost vara nu as fi avut nimic impotriva, dar parca sfidau intentionat sexul masculin inhamat din gat pana in picioare cu echipament de iarna. Nascut si crescut in Sinaia, nu ma plang de frig prea des, dar la 2 grade purtam totusi geaca de iarna.

Fetele nu aveau treaba. Faptul ca le clantaneau dintii in gura nu le oprea sa poarte niste fulare in loc de fuste. Si nu una, doua. Toate! Parca am vazut una cu pantaloni, dar asta doar din cauze necunoscute inca in acea zona.

Am ajuns la concluzia ca fie ele iesite de pe bancile scolii, sau trecute de 60 de ani, irlandezele sunt pro turturi si clantanit. Aveti mai jos cateva exemple in viata.

Cand am ajuns in Paris m-am uitat pe strada sa vad daca nu cumva se adoptase acest trend peste weekend, ca femeile sa umble in fuste. Nu se adoptase. Romanticile sunt mai sensibile, prefera pantalonii iarna. Ai lor sau nu.

Update: Mersi Dan de ‘reminder’. Aflati pe strazile din Dublin, am ajuns la concluzia ca datorita frigului si fustelor, tipele din Irlanda nu au pasarica. Au pinguin.

Am plecat spre Dublin.

Un weekend fain!

Deci baietii de la www.newedinburghtours.com sunt superi tari. Am avut parte de un excelent tur al orasului, plin de legende, istorie, glume, ras, poze.

Am cunoscut multi calatori din America, India, Argentina, Brazilia, cu care am schimbat povestiri de calatorie si am indurat impreuna ploaia ce a navalit peste oras in ultimele ore ale zilei, am vazut mormantul unui catel pe nume Bobby, am mancat purcelus pe strada infractorilor si alte chestii de genul asta

Daca ajungeti vreodata in Edinburgh, va recomand cu incredere turul celor de la New Europe Tours. Am plecat sa imi iau un kilt. Salut!

Am ajuns in Edinburgh cu noaptea-n cap. La 8.30 dimineata. Chior de somn ca intotdeauna cand zbor ca gainile.

Am ajuns in centru la 9. La ora aia scotienii ies din pub. Unul m-a abordat foarte prietenos: “Wassup russian?” Chiar am fata de rus?

Am luat un mic dejun sanatos alaturi de 2 australieni care au venit sa vada meciul de diseara dintre Scotia si Australia. Carnati, fasole, ou prajit, sunca si niste carne prajita. Ma simt mai proaspat acum. Stomacul meu se simte ca intr-o poiana de menta si fan proaspat tuns, cu ditai vaca prajita in mijloc.

Hostelul e interesant. Nu m-am cazat inca, dar e interesant. Plec intr-un tur al orasului, facut gratis de catre o asociatie, pe baza de bacsisuri la finalul turului. Pare interesant Pe mai tarziu. Salut!

Degeaba intri intr-o patiserie sa iti cumperi un covrig, lesinat de foame ca de obicei, daca ii intinzi vanzatoarei euro in loc de lire. Macar nu mai zambi aiurea.

Degeaba urli la ala cu taxiul ca era sa dea peste tine, daca tu uiti pentru a 5-a oara ca in Anglia se circula invers.

Degeaba zici “merci” in loc de “thank you”. Poate iti iei si bataie.

Degeaba iti iei laptopul cu tine cu scopul de a pierde vremea “pe net”, daca uiti a 3-a oara ca prizele sunt diferite (mersi Moldo, stiam eu ca uitasem sa zic ceva ).

Degeaba te astepti sa gasesti un mic dejun care sa contina macar acea branza puturoasa si ceva salam. Laptele si cerealele sunt la putere.

Degeaba uiti de cele de mai sus. Londra tot ramane cel mai frumos oras din Europa!