Acum un an, prin aprilie 2010, m-am mutat in apartamentul in care stau momentan. Inainte locuisem un an intr-o garsoniera de unul singur. Anul (hai ca deja ma repet) a trecut, asa ca trebuie sa ma mut iar. Nu neaparat din proprie initiativa, dar vrea proprietara sa vanda apartamentul.

Cladirea va fi demolata, din ce am auzit, pana la sfarsitul lui 2011, dar ea spera sa il vanda ori unui prost, ori vreunei companii care ar vrea sa isi asigure un spatiu in noua cladire, care cel mai probabil va fi de birouri. A 2-a varianta e cam spatiala dupa parerea mea; sunt cam multe cladiri de birouri goale prin zona. Stiu ei mai bine, eu le zic din auzite.

Referitor la colegii mei, italianul s-a mutat azi intr-un nou apartament, spaniolul pleaca la un internship in Africa peste 2 saptamani, francezul momentan sade. Trebuie sa imi caut si eu ceva pana pe la sfarsitul lui martie, dar e mai complicat. Pe de o parte proprietara nu vrea sa ne dea garantia inapoi (o suma destul de mare), pe motiv ca apartamentul nu arata la fel ca acum 8 ani cand a inceput sa il inchirieze. Ce conteaza ca de atunci au trecut pe aici 50 de persoane? Pe de alta parte ne-a spus ca putem sta aici si in aprilie – mai, pana ne gasim altceva, platind doar camera noastra. Nu stiu cat de avantajos suna insa.

Toate ca toate, trebuie sa imi gasesc altceva destul de rapid. Nu mai vreau sa locuiesc de unul singur, asa ca cel mai probabil o sa caut un apartament in care deja locuieste cineva, unde sa inchiriez o camera. Daca stiti ceva, dati un semn, ca altfel ma mut cu placere intr-un hostel.

Dupa cum v-ati prins din titlu, m-am mutat. Am stat un an de zile singur intr-o garsoniera si acum am decis ca e timpul sa fac o mica schimbare. Nu pot sa zic ca nu mi-a placut, dar uneori mai simti nevoia sa vorbesti cu oamenii fata in fata si nu doar pe skype. O sa ii duc dorul vreo 2-3 zile, dar o sa imi treaca repede.

M-am mutat in zona La Defense, intr-un apartament cu 5 camere. Mai locuiesc aici un francez, un italian si o frantuzoaica. Toti lucreaza, toti sunt tineri, toti par a fi de treaba. E totul ok momentan

Singura chestie care nu e cea mai potrivita pentru simturile mele fine e ca stau putin mai departe de munca, gen in celalalt capat al Parisului. De maine trebuie sa ma apuc sa cronometrez si sa caut cele mai rapide variante sa ajung la birou. Chiar tin la trezirea deloc matinala.

Nu mai stau singur, dar tot pot sa va primesc pe la mine. Camera este destul de mare, sufrageria e si mai mare, asa ca daca veniti pe aici si am loc, va primesc cu placere. Daca nu inchiriez garsoniera veche zilele urmatoare, puteti sta acolo pana la sfarsitul lunii. Nici Andreea Marin nu detine in chirie 2 imobile in Paris.

Cam atat pentru moment ca vreau sa testez cele 2 saltele pe care le am in pat. Am impresia ca maine una din ele o sa dispara, asa ca vreau sa ma bucur cat mai mult de ele

Cum weekendul asta am fost in Bruxelles, saptamana trecuta am tot cautat locuri ieftine si faine, situate cat mai aproape de centru.

Am inteles ca hostelurile astea doua ar fi foarte faine, dar din pacate nu aveau nimic liber. Daca ar fi sa alegeti dintre acestea, J. Brel are prioritate in fata lui G. Europe, dupa cum m-a sfatuit o tipa din zona.

Cu o zi inainte sa ajung, un coleg din Belgia, vorbitor de flamanda, mi-a recomandat Crowne Plaza Europe. Am zis ca glumeste prima oara. Nu glumea. Pretul unei nopti (cel putin pt weekend) este de 27 de euro de persoana. Hotelul se afla la 5 minute de mers pe jos de Parlamentul European si la 3 statii de metrou de centrul orasului.

Micul dejun este amuzant insa. Costa 27 de euro. Nu am idee ce ditai vaca ai putea manca de banii aia, asa cu noaptea-n cap, dar sincer sa fiu nici nu am incercat. Internetul costa 9 euro/ora sau 20 euro/zi. Chiar daca am luat o ora si am insistat la receptie sa o platesc, nu m-au taxat, deoarece nu le aparea in program ca m-as fi conectat. Asta e, eu am vrut

Site-ul este in olandeza, dar va descurcati voi. Pe cel oficial preturile par a fi un pic mai ridicate (cu 10 euro). Daca stiti si alte locuri ieftine si faine, nu ezitati sa lasati un comentariu.

Ca si recomandare, stati intr-un hostel daca gasiti loc liber. Daca nu, merge si un hotel de 4 stele

P.S. Poze in curand (sper).

M-am trezit azi noapte ca orice om care se p*sa pe el in toiul noptii. Normal ca nu am aprins becul nici in camera nici in baie, doar nu vroiam sa imi sara somnul pentru o fapta asa usoara. Eram obisnuit sa o fac pe intuneric. Cand am intrat in baie, m-am simtit ca in gradinile de la Versailles. Totul era la fel, in afara de pasarile colorate, boschetii cantatori si cei din rasa IOLA. O fantana arteziana taraia din bazinul de apa al WC-ului, iar eu eram cu picioare fix in lac. La propriu.

Am aprins becul si m-am vazut in oglinda cristalina care se formase pe gresie. Am tras niste injuraturi asa de test, am inchis apa la bazin si m-am culcat. Cum era sa pierd noaptea curatand apa din baie? Nu oricui i se intampla sa se trezeasca avand Versaiul in baie. Am avut timp azi dimineata sa strang apa in fundalul sonor al unei serii secunde de injuraturi. Se mai intampla. Salut!

Pai sa inchid episodul asta, ca m-a plictisit si pe mine, si probabil si pe voi.

M-am intalnit cu tipul din Grecia fix la ora stabilita. Ma asteptam sa intarziem vreunul din noi ca doar suntem din Balcani. Nu a fost asa. La 10 fix eram amandoi la locul stabilit. Ne-am suit in autobuz si in 10 minute am ajuns in zona cu pricina. Parea desprinsa din filmele americane. Soare, iarba verde, case insirate de o parte si de alta a strazii. Parca am auzit si un ciripit de pasare, nu sunt sigur. Putea fi si o frantuzoaica cu talent pe ea.

Am intrat in curte. Doua biciclete pazeau curtea interioara, in timp ce un barbat lucra de zor la ceva. Ne-am salutat, am zambit. Parea de-al nostru, din Balcani. Am aflat ulterior ca e din Serbia, dar ca lucreaza de foarte multi ani in Atena. Foarte deschis si sociabil. De-al nostru, cum ziceam.

Am pasit in garsoniera. Parca era altfel decat celelalte. Aveai loc sa te misti, sa respiri, sa traiesti. Nu era genul celor frantuzesti in care puteai trai doar tu si bobul de mazare. Eventual si soarecele romantic. Mi-a placut la prima vedere. Era complet mobilata, cu toate accesoriile de care ar avea nevoie un om normal, ne-parizianizat. Avea si baie proprie chiar, ceva atipic frantuzesc. La etaj am aflat ca locuiesc alti doi romani, pe care sper sa ii cunosc cat mai curand.

Cum spuneam si ieri, azi ma duc la piscina. De maine ma mut in noua casa. Sunt fericit! End of story. Cred. Salut!

Maine am o intalnire cu un tip din Grecia care inchiriaza aici in Paris o garsoniera. Dupa cele vorbite se pare ca as fi singurul interesat de ea. Sper sa nu ma insel in privinta asta. Analiza zilei de maine merge pe o regula foarte simpla a cuvantului “if”, cu variabile grecesti, tradus in romana.

Daca “garsoniera==ok”
atunci mers_la_piscina=true;
cantat_prin_casa=true;
party_de_unul_singur=true

altfel mers_la_piscina=false;
if (“daca” suna urat) cautat_alt_hostel=true
atunci mutat_temporar_iar_din_nou=true
altfel dormit_in_parc=true
injurat_iar_asa_de_test=true.

Sa vedem maine pe ce latura o iau. Daca merg la hostel asta e, mai adaug unul pe lista. Imi fac colectie. O zi faina!

O sa fiu scurt. Ieri am vizitat alta garsoniera. Multumesc Moldo si Adi pentru companie. Nu ma descurcam asa bine cu proprietara altfel. Parca si ea vorbeste o limba ciudata!

Cand am ajuns acolo totul era ok. Mai erau 4 – 5 persoane interesate de ea (garsoniera). Pana am intrat in cladire s-au mai adunat. Eram vreo 15. Pana am ajuns inauntru au mai venit cativa. Eram vreo 20. Nu pot spune ca reprezentam un segment anume de varsta. Erau si persoane de 40 de ani, chiar si de 60. Mare cererea, mica oferta.

Camera arata foarte fain, dotata cu tot ceea ce ii trebuie unei case normale de om. Are pana si vedere spre turnul Eiffel. E garsoniera “Wow” 2. Un minus ar fi liftul, care e posibil sa fi fost construit pe fosta ghena, dupa cum spunea Moldo. Eu cu cei 2 rucsaci ai mei (ala mare si ala mic) am incapea impinsi in el. Un detaliu minor. Mi-am depus si aici CV-ul. Sa vedem daca sunt angajat sau nu. Noroc!

Am gasit in ziarul de ieri o garsoniera interesanta. Parea la fel ca celelalte, dar am zis sa o vad. Trebuie sa ma mut undeva. Vorba Ioanei, de cand am venit in Paris, am menajera mea. Si nu una, ci mai multe. Pai daca ma tot plimb din hostel in hostel.

Ajung azi acolo, si totul pare ok pana la intrare. E aproape de metrou, intr-o zona faina, cu o coloana de tip monument in mijlocul pietei. La etajul 2, unde e garsoniera, dau de inca 6 tineri. Unul dintre ei imi spune ceva, dar nu ma prind. Vorbeste o limba ciudata. Cred ca e franceza. Ma asez pe scari, zambesc aiurea, ma uit pe pereti. De, mai mult nu pot. In 5 minute ma cheama agentul inauntru. In 3 secunde, pe drumul pana la usa, imi trec prin minte mai multe lucruri ce ar putea fi aiurea la garsoniera: wc cu dus incorporat, pat in baie, gauri in pereti (pentru catarat, nu pentru soareci).

Dar wow! Pentru prima oara in ultimele 2 luni, raman surprins. O camera luminoasa, spatioasa, proaspat varuita, cu baie curata, mini-bucatarie. Wow! Super tare! De aia e ditai coada pe hol. Imi da sa completez un formular si imi spune ca voi fi contactat in cazul in care sunt ales. Parca mi-as fi dat CV-ul. Sa vedem ce iese. Bafta!

Nu am mai scris de mult despre subiectul “Cazare”, parca mi se facuse dor de ciudatenile pariziene. Ia sa vedem.

Azi dimineata Moldo si cu Adi s-au dus sa viziteze o garsoniera pentru mine, dat fiind faptul ca eu ajung abia maine in Franta. Era un pret foarte bun, avea si baie, era intr-o zona faina. Era clar ca ceva trebuia sa fie aiurea. Vecini sobolani, fara usa, vedere spre cer. Eram curios. Va povestesc ceea ce am inteles eu de la ei (sa ma completeze sau corecteze daca gresesc):

Avea vreo 6 metri patrati, cu tot cu baie. Se intra pe un hol de vreo 2 metri, din care se vedea restul casei. Ceilalti 4 metri. Avea o draperie care ascundea tronul si dusul, exact langa bucatarie. Adica o chiuveta (cred) si o plita. Pe un perete se aflau niste scari de lemn pe care urcai spre o scandura de lemn. Ala era patul. Garsoniera nu era pe etaj cu celelalte apartamente, ci intre etaje. Era speciala. Probabil era vreo fosta magazie, sau un loc de aruncat gunoiul.

Ce-o sa mai inventeze astia frate? Or sa iti inchirieze beciul? Copacul din fata blocului cu tot cu cazemata in el? Vad eu saptamana viitoare. Incep iar questul pentru cazare.
Hai salut!

Cum ziceam in postul anterior, am o intalnire cu o proasta de la agentie. O sa vedeti de ce o numesc asa. La telefon ii spune colegei sa merg la ei, sa vorbim fata in fata, ca imi prezinta ea mai multe oferte din zona unde lucrez. Ma uit pe harta si fixez diagonala. La capatul ei e agentia. In celalalta parte a Parisului. Asta e, merg, trebuie sa ma mut undeva. Ma astept sa stam la o masa, cu o harta in fata (fie ea pe laptop sau pe hartie) si sa analizam diverse oferte. Nu e asa.

Ajung la sediul proastei si intru. Astept 10 minute, ca am 2 persoane in fata. Ea, in spatele ghiseului. Ciudat loc de intalnire. Ii explic cine sunt, dar nu apuc sa ii spun ce vreau. Ea incepe cu o engleza bruiata, si ma intreaba ce vreau exact. Ca la telefon, ii spun ca as vrea ceva in zona M. Nu are. Am ramas mut. O mai intreb o data si ii arat si pe harta zona. Nu are. Ma calmez un pic, si o rog sa caute alte oferte. Si ea, ca si mine, cauta pe acelasi site pe care cautam si eu. De ce oare m-o fi pus sa vin atata drum nu stiu. Trebuie sa fie o explicatie.

Imediat proasta imi propune altceva. O garsoniera la 50 km de Paris. Zice ea (proasta) ca e un autobuz direct spre servici. Bah da-o dreacu. Iar am ramas mut. A 2-a oara in 5 minute. O intreb daca are mai aproape. Proasta fiind, zice nu. Dar in Paris? Intreb eu. Aaa, acolo avem multe. Bun, hai sa le vedem. Ma calmez iar. A 2-a oara in 5 minute. Si atunci arunca proasta cu bomba. Trebuie sa platiti 250 de euro ca sa vi le arat. Politica firmei. Pai f*(* – ii g&* #$^# – ii nu puteai sa imi spui asta la telefon? Calmat, mut cum eram (a 3-a oara) o intreb daca le pot vedea si daca nu platesc. Nu se poate. Ma uit la ea, la proasta, si ma calmez iar. Ea se uita la mine cu ochii ei de broasca si zambeste. Plec, ce sa mai fac. Mut.

Toata povestea asta parca a fost ca un deja vu pentru mine. Sigur mi s-a intamplat undeva in Romania acelasi lucru. Poate nu numai mie. Sper sa nu faca si ea greva maine (imediat vorbim si despre asta). Ii inteleg pe unii ca fac, dar sa fi si proasta sa faci si greva parca e cam mult. Hai noroc!