Merg azi sa vizitez o garsoniera. Ajung in cartierul cu pricina si o gasesc imediat. La 50m de metrou. Bun asa. Blocul are o curte mare, plina cu flori si biciclete. Foarte frumos. Astept in fata cladirii, sa vina agentul. Inca 5 oameni asteapta langa mine. Ce e frate aici, muzeu? Vine omul in negru, ghidul, si ne ia pe toti. Ne zice niste prostii in franceza si intram in cladire.

El incepe sa vorbeasca, in timp ce urcam. Si urcam, si urcam. 7 etaje. Spune ceva cu “sportif”. Incearca sa ne pacaleasca se pare. E sus, faci sport, e bine. Lasa ca fac eu sport si altfel, nu pe scari. Pana la 6, sunt cate 2 usi pe hol. E bine, zic eu. La 7, 30. Niste cotloane inguste, cat sa incapa un om si o plasa. Si multe usi. Garsoniera, mica si urata. El continua in franceza. Ceva de geamuri, de priveliste, din astea. Ce vad: 2 paturi, calorifer, dus, birou, masa, scaune, sertare, resou, cutii, geamantane si 1 metru patrat in care sa stai. Clar. La telefon mi-a zis ca toaleta e pe hol, dar ca e renovata de curand si nu e folosita de multa lume. 3, 4 garsoniere ma gandeam eu. Cand colo, toate 30 o foloseau. Renovata cred ca a fost. De Napoleon, pe vremea lui.

Situatia mi-a adus aminte de vara anului 2006 cand stateam in P18 in Regie. La fel era si acolo. Hol lung, multe camere, si 2 bude. Turcesti. Nu te joci cand ai treaba. Nu le poti folosi. Toata vara nu am folosit toaleta niciodata (cu exceptia problemei minore). De fiecare data cand venea faxul, vorbeam cu colegul de camera si mergeam in Carrefour. Ca vroiam eu, ca vroia el, nu conta. Ne puteam si sincroniza. Invatasem. In Carrefour era frumos, curat, proaspat. Ce vroiai mai mult? Si puteai face si cumparaturile cu ocazia asta. Ei, aici nu am Carrefour, asa ca zic pas si la asta.

Plec acum sa ma vad cu o tipa de la o agentie. Zice ea ca are mai multe oferte bune pentru mine. Sa vedem. Noroc!

Azi e ziua intalnirii cu robotelul. Ma inarmez de dimineata cu dictionarele si plec. Pe la 2. Pe metrou incerc sa memorez diverse fraze: Cat costa? Am venit pentru inchiriat. Va dau maine un raspuns. Sunt sigur ca o sa imi amintesc doar “Bon jour” si “Au revoir”.

Garsoniera e pe langa metroul Belleville (oras frumos). Trebuie sa fie frumoasa. La un colt niste politistii discuta cu 2 copii de vreo 14 ani. Rapperi. Un caine politist latra la ei. Probabil ca ascund ceva oase prin buzunare. Ma uit in memorie dupa harta si o iau pe o strada. Merg ce merg, nimic. Simt nevoia sa mananc ceva, sa nu ajung acolo nemancat. Imi iau un super sandvis. Abia dupa, observ ca nu are pic de carne. E vegetarian. Tare. Cum nu gasesc nici o urma de adresa, ma intorc la metrou si ma uit iar in memorie. Am gasit blocul. E la 50 de metri.

Bag o guma sa nu se simta efectul de rosii cu mustar, si intru in cladire. O scara circulara se asterne in fata mea. Incape lejer un om pe ea. Urc la 1 si imi apar 5 usi in cale. Una e liftul. Ar trebui sa fie prima pe dreapta. Dar nu stiu cum sa ma uit ca sunt situate in semi-cerc. Din spatele unei usi iese o doamna chinezoaica. Eu in engleza ea in chineza, imi indica o alta usa. Bat. Nimic. Bat iar. Nimic. La vecinul de langa se aude Tom & Jerry. Bat si acolo. Nimic. Uf!
Macar am vazut zona. Incerc si maine. C’est la vie!