Ce zi nebuna am avut ieri! Luati o gura de aer proteic sa va tina pana la sfarsitul articolului si fiti atenti aici.

Dis-de-dimineata, cu noapte-n cap adica, ma trezesc tremurand ca un pusti in prima lui noapte de razboi cu o fiinta de sex opus. Numai ca mie mi-era frig. Ma uit in sus si vad un turture atarnand de lustra. Injur in gand ca un om politicos ce sunt si-mi dau seama ca e doar vina mea. Eu mi-am setat alarma pe aer rece / gheata, in caz ca nu ma trezesc dupa primele 20 de sonerii. Bine-am facut, ca altfel as fi pierdut workshopul la care fusesem invitat zilele trecute.

Ma imbrac in viteza, mananc rapid doua oua ochiuri cu branza, asa ca pe vremuri – old schoool, setez un ‘out of office’ la casa, in caz ca ma suna / bate la usa cineva (apropo, lasati-mi un mesaj daca aveti treaba cu mine, ca am in teste aparatura asta ) si fug spre gara cu taxi-ul. Cand sa cobor insa, de parca nu eram deja in intarziere, imi spune soferul ca am depasit suma pe care o aveam in contul pentru transportul in comun. Il injur in gand (din nou) si ii dau un picior in cauciucul din partea dreapta – fata, ca asa am vazut eu in filme ca se face atunci cand te superi. Taximetristul ma intreaba daca sunt nebun, eu ii zic ca nu, dupa care il rog sa-mi faca poza mai repede, ca sa imi pot reincarca, contul si sa ma lase sa plec, ca ma grabesc.

Cu ocazia asta mi-am rezolvat si taxa de transport, asa ca am plecat multumit spre peron. Am scos limba la aparatul de citit, m-a aprobat, dupa care m-am urcat in tren. 9:59, la fix am ajuns. Nu va povestesc drumul cu trenul pentru ca nu a fost nimic special. Aceleasi pitipoance care mergeau la shopping, aceleasi filme difuzate pe toti peretii, inclusiv pe tavan, ca eram in vagonul International Imax, aceeasi muzica sinistra, care parca mai rau iti aminteste ca esti sub pamant decat sa te linisteasca. Oare ce dobitoco-filizofist o fi fost platit sa faca playlist-ul asta?

Dar sa nu ne mai lungim cu vorba, ca vorba scurta, bogatia omului. La 10:55 am ajuns la destinatie, in statia St Pancras din Londra. Probabil om fi prins o panza freatica mai de treaba si am economisit 10 minute si cine stie cat % carbon. Nu trebuie eu sa stiu, sa stie bucatarii aia care amesteca pamantul toata ziua.

Workshop-ul a decurs foarte bine. Am vorbit despre alegerea inteligenta a pomilor care sa gazduiasca hot spoturi wireless. Am pus accentul pe tipuri de pamant, pe modul de distributie al semnalului si nu in ultimul rand pe ajutorul pe care aceasta tehnologie o ofera copacului, pastrandu-l verde 90% din an si prelungindu-i viata. Participantii au fost foarte activi, chiar daca majoritatea participau pentru prima data la un workshop tinut pe ramurile unui copac. Probabil daca il tineam intr-un spatiu inchis nu aveam asa mare reusita. Ca si concluzie, “Copacelul fierbinte” a fost un eveniment de succes. Urmatorul il tin pe 20 iunie in Berlin; va recomand sa va inscrieti din timp daca sunteti interesati, locurile se ocupa destul de repede.

Pe drum spre Romania am facut o fapta buna insa. Ca sa vezi, mai facem si din astea. Tocmai postasem un articol despre un nou telefon pe care l-am avut in teste luna trecuta, modelul Eau 3000 de la Siemens, in care povesteam cum am reusit sa il incarc de la cismeaua din parc atunci cand am ramas fara baterie. Un telefon bun si inteligent, singurul minus fiind ca ai nevoie de un prosop la tine daca il folosesti pentru prima oara sau daca e caldura mare si ies rusoaicele la plimbare.

Iar am deviat. Si cum moderam eu comentariile, am dat de unul, Crevetele Spumos, care ma injura ca pe vremea lui Meme. I-am dat “mark as hater”, cum fac de obicei, si minunea s-a intamplat: primesc mail de la Protectia Blogurilor ca userul Crevetele Spumos a adunat 50 de MAH-ul (mark as hater) si a fost “trimis” in inchisoarea digitala dedicata special lor. Pe orice aparat electronic va pune mana acesta se va bloca instant pentru el. Buna inventie si asta. Nu-i asa ma Crevete?

Pe dupa-amiaza am fost la o expozitie faina in care am avut ocazia sa vad masini vechi, din alea de ne poluau tineretea, care fusesera acaparate de plante. Frumoasa comparatie cu faptul ca acum folosim doar ingrediente naturale, gen apa si polen pentru a ne pune masinile in miscare. Frumos. Aveti mai jos si niste poze; va recomand sa mergeti.

 

Seara nu a fost speciala, dar o mentionez pentru ca mi-am adus aminte ca acum 3 ani majoritatea oamenilor inca lucrau pentru companii, pe cand acum munca axata pe proiecte a schimbat complet vietile tuturor. Am prieteni care lucreaza lunar si pentru 50 de companii. Usor usor vom ajunge cu totii sa ne bucuram la maxim de munca ce-o avem. Usor usor.

Si daca ati ajuns pana aici, intrebarea serii din cadrul concursului “Ori castigi, ori nu” este: “Cum crezi ca ar fi fost lumea acum daca in urma cu 20 de ani companiile si marile institutii nu ar fi inceput demersurile spre o lume mai verde si durabila, asa cum o avem acum?” Cam filizofica intrebarea stiu, dar hai sa va aud. Cel mai bun raspuns primeste un premiu vintage, un cupon de 90% reducere pentru o zi la spa.

O zi nebuna, dar frumoasa! E timpul sa ma retrag in hamacul meu, maine e o noua zi plina de bunatati. O seara faina!

P.S. Articolul l-am scris pentru a participa la concursul organizat de Booby Voicu. Sa am succes zic

Weekend tripurile, sau excursiile de weekend – vorba englezului, sunt preferatele mele. Si ale voastre, sunt sigur. La ce sa stai in Bucuresti sa lesini de caldura cand poti merge sa vizitezi ceva frumos? Si gratis.

V-am atras atentia cu “gratis” asta nu? Dar nu e asa simplu. Excursia este gratis decat daca stii sa te distrezi, daca vrei sa iti dezmortesti MS-DOS-ul, daca vrei sa descoperi sau sa revezi o bucatica din a noastra Romanie.

Fara a mai bate campii precum Hagi, iata despre ce este vorba:

• Ia-ti cu tine 2 – 3 prieteni
• Urca-te in masina sau in tren
• Baga-ti in memorie orasul Alba Iulia
• Intra in concursul organizat de bloggeri
• Distreaza-te, alearga, fa poze, respira cultura
• Gaseste comoara din cetate si castiga 100 de euro
• Mai da o tura prin oras
• Dormi
• Joaca-te din nou daca mai ai chef
• Stai la o terasa, vezi un muzeu
• Intoarce-te de unde ai plecat. Moca
• Later edit: Mergi inapoi in Alba, participa la finala si poti castiga 5000 de euro, adica 50 de excursii gratuite

Totul gratis, dupa cum am spus. Daca te-ai dus si te-ai jucat, lasa-mi un comentariu, sa stiu ca nu am scris articolul asta degeaba

Distractie placuta!

Ai chef de duca? Ai vrea sa iti deplasezi posteriorul undeva prin lume la costuri mici sau chiar gratis? Ia sa vedem ce scoatem din bookmarks:

Voluntar intr-o expeditie de ecologizare pe Atlantic

Ai visat vreodata sa fii pirat? Te-ai imaginat pe Titanic spaland veceurile? Te-ai gandit la clipa in care vei pierde vremea aiurea pe yachtul tau, alaturi de modelele Playboy?

Daca da, atunci asta nu e sansa ta. Daca totusi esti interesat de probleme de mediu si nu ti-e frica sa pui umarul la treaba alaturi de echipajul expeditiei “Vac from the Sea”, atunci te invit sa aplici pentru postul de voluntar pe care acestia l-au deschis. Pare multa munca, dar si multa experienta si aventura in acelasi timp. Detalii aici

Va rugam sa luati loc

Daca ti-a fost adresat vreodata aceasta rugaminte, tine minte ca data viitoare cand zbori sa te conformezi cerintelor domnisoarelor. Daca nu, la fel.

Legat de chestia asta, cand am aterizat in Romania pe 24 decembrie 2010 am auzit:
Stewardesa: Va rugam sa luati loc
Stewardesa: Domnul cu caciula este rugat sa ia loc.
Dupa aterizare, domnul cu caciula, in gluma: Faceti misto de caciula mea?

Si pentru ca nu despre asta e articolul, Air France a lansat un concurs prin care ofera zilnic premii: vouchere, trollere (daca il castig, il dau cadou oricum), excursie la mine (ei zic la Paris, dar e la mine de fapt) si una la New York, asa de distractie. Tot ce trebuie sa faceti este sa faceti un check-in virtual si sa va imbarcati in avion. Detalii aici

Turul festivalurilor (bine, nu toate) din Europa

Spiridusi, kilturi, carnati, tauri, “cafenele”. Veti avea sansa sa vizitati fabrica Guiness, sa fiti improscati cu rosii, sa va imbracati in galben si sa fumati verde, sa purtati un kilt si atat, sa respirati adevarata cultura a 5 natiuni.

Cei de la hostelworld pun la bataie un pachet care ar trebui sa va atraga atentia. Sapte festivaluri, cu mancarea si cazarea asigurata, plus alte facilitati surpriza. Transportul nu, dar exista low-cost, asta sa fie problema. Detalii aici

Mai stiti si alte oportunitati de a evada din birou?

KLM ofera 2 bilete pe ruta Bucuresti – New York celor care joaca un simplu joc. E atat de simplu incat il puteti termina in mai putin de o secunda (vezi clasament).

Nu trebuie sa va chinuiti sa faceti cel mai bun scor, deoarece premiul se da prin tragere la sorti dupa data de 28 februarie, atunci cand se termina concursul.

Cred ca le-a luat mai mult sa faca site-ul decat sa planuiasca acest concurs, dar na, 2 bilete pana la New York nu strica nimanui.

Aici e jocul. Daca sunteti castigatori, astept al 2-lea bilet

De fapt nu ca sa il pierd, ci sa vad daca il pot pierde.

Cei care ma cunosc imi stiu pasiunea pentru telefoane. Cei care nu ma cunosc, nu. Logic!

ATENTIE: Textul urmator nu este un pamflet, deci nu trebuie tratat ca atare!

L-am primit intr-o zi oarecare. Era un Ericsson din seria A parca. Ceva cu 26 sau 24. A rezistat aproape un an, dupa care mi-a fost furat. Mi l-au luat din buzunar, dupa care au inceput sa se certe pe el. Mi l-au dat inapoi pentru ca era prea urat. Eram fericit. Mi l-au luat iar, nu stiu de ce. Din ciclul “Ba, asta e”, am plecat.

A urmat un 1100. Era bun. Il luam cu mine peste tot. In special pe munte. Acolo nu prindea semnal, deci il tinea bateria mai mult. Era numai bun sa orbesc ursul cu lanterna lui de 100 de licurici. La o luna s-a stricat. De tot. Cine nu a avut un 1100 nu merita un HTC. Nu ar sti cum sa il foloseasca in padure.

Motorola ala mic si ieftin a ajuns pe masa mea intr-o alta buna zi. A fost primul cu ecran colorat. Paint-ul lui Bill avea insa mai multe culori decat el. A avut un sfarsit tragic. S-a aflat la mine in buzunar impreuna cu 2 bomboane de ciocolata. Era cald afara. S-a dus impreuna cu pantalonii.

Pe 3310 l-am folosit pana tastele i-au devenit mai aerodinamice decat Schumi. Si asta era bun. Pana il scoteam pe masa si eram eu considerat nebun. S-a dus lejer. La vreo 5m sub zapada. Cred ca mi-am zgariat si placa din cauza lui. Nu era chiar asa de aerodinamic.

Momentan am un Nokia 1600. Am dat pe google sa ii aflu modelul. E bun si el. Il am de vreo 2 ani. Mama zice ca e cel mai urat dintre toate pe care le-am avut pana acum. Eu nu cred.

Daca tot am inceput articolul cu o gluma, sa va mai zic una:  Stiti de ce ar trebui sa castig eu HTC-ul ala? Pentru ca in articolul precedent nu am facut referire la Vodafone, chiar daca ii folosesc de 8 ani si uneori ar fi trebuit sa le ascult muzica aia ciudata.

Post scris pentru concursul “Imi doresc un HTC Magic”, organizat de Gadgeteer.ro si Vodafone Romania.

Daca ai chef de aventura si te plictisesti la birou, participa la acest concurs organizat de Facebook impreuna cu Scandinavian Airlines.

Premiul consta intr-un zbor dus-intors de pe un aeroport din Scandinavia, cu un prieten oarecare ce va fi ales in urma jocului. Recomand sa alegeti aeroportul de plecare Copenhaga, deoarece are foarte multe zboruri internationale

E chiar usor sa intri in concurs. Iata ce trebuie sa faci:

• Sa ai cont pe Facebook
• Sa intri pe site-ul competitiei, adica aici
• Sa alegi aeroportul de plecare (Recomandare: Copenhaga)
• Sa invarti roata pana ajungi la un prieten cu care ai vrea sa zbori (Ai 10 incercari la dispozitie. Cu ultimul chiar trebuie sa zbori )

Concursul se termina pe 31 august, asa ca ca fapt divers. Succes!

- am aflat ca lumea se mira ca nu sunt francez (am fata? )
- am stat de vorba cu studenti din Japonia, Australia, Germania, America, Cehia, etc.
- mi-am dat seama ca francezii pun mare pret pe pateu si ton, pentru ca apar in meniu la toate conferintele si restaurantele din Paris. Ce afacere ar merge aici cu pateu Bucegi si conserve de ton cu porumb!
- am vazut cum se ia un interviu de catre angajatii CNN: mai degajat, mai liber, mai informal.
- am vazut cum sunt facute unele reclame, si cate efecte speciale se afla in ele.
- am facut ceva poze la turn, dintr-un alt unghi. Urmeaza sa le public.
- am intalnit oameni care au zburat in cosmos, care castiga milioane de euro pe zi, care si-au pus pasiunea mai presus decat orice altceva.
- am obosit, dar m-am distrat. Asta e tot ceea ce conteaza!

Cam atat, asa pe fuga. Azi suntem la un show de avioane. Arunc o privire in Airbus-uri. Ne citim pe seara. Bafta!

De azi pana vineri sunt cam plecat din birou. Are loc finala competitiei Airbus Fly Your Ideas Challenge, iar noi facem parte dintre organizatori. Vom ajuta la pregatirile ultimelor detalii, vom primi invitatii, juriul, participantii, media (printre care si CNN-ul), vom avea grija ca totul sa mearga ca pe roate.

Voi urmari cu mare interes prezentarile celor 5 echipe ajunse in finale. Au un task destul de dificil dupa parerea mea. Trebuie sa isi prezinte proiectul in fata “sefului” Airbus si a altor oameni importanti din industria aviatica.

Cand o sa mai prind cate o farama de internet o sa incerc sa postez informatii calde de la fata locului, mai in gluma mai in serios. Pana atunci, racoare multa si salut!

Cand s-a nascut Ion era al dreacului de frig afara. A luat ziarul de langa pat si s-a uitat la data: “Acum 1.7 milioane de ani in urma”. “Ba, ce devreme m-am nascut”, s-a gandit el. “De asta e asa ger pe aici”. Parintii lui, un mamut si o mamuta, erau asa de fericiti ca a aparut Ion asta, incat au dat mare petrecere in cinstea lui. Nu s-au distrat ei prea mult pentru ca fiind totul atat de alb, nu au reusit sa se vada la fata cu toti invitatii. Nu conta, ei se distrau.

Bunicii lui Ion i-au adus acestuia un cadou mai special. Toti copii primeau igluuri, covoarase de gheata, turturi, numai el a primit ceva mai diferit, mai altfel, mai special. A primit o strada. Cu toate ca era mic rau, Ion si-a pus mana in cap si a inceput sa se scarpine si sa gandeasca in acelasi timp (lucru rar intalnit in acea era): “Bun. Am primit o strada. Ce fac acum cu ea?” Si-a luat scutecul de gheata in mana, s-a ridicat in doua picioare, desi parintii lui aveau patru, si si-a facut curaj sa calce pe strada lui. Cum a facut primul pas a si cazut in nas. Radeau si focile de el. La propriu. La al doilea, a cazut iar. Focile erau deja pe jos de ras. Tot la propriu. Cand a ajuns la capatul strazii, Ion era plin de vanatai, rosu ca un fund de maimuta si plin de nervi. S-a dus la bunici si le-a zis:
“Pai bine ma, asa cadou imi faceti voi mie? Sa-mi rup picioarele in el? Strada asta e cu polei mult pe ea.”
“Fiule, ai grija de acest cadou, caci este unul nemuritor, ca tine de altfel”, au soptit ei plini de intelepciune.

Anii au trecut, iar Ion a ajuns la carma imperiului roman. Si-a dat seama ca strada aceea l-a facut nemuritor, si le-a multumit bunicilor, in mintea lui. Cand a trebuit sa isi ridice palatul, Ion le-a ordonat supusilor sa il construiasca pe strada pe care isi invinetise ochii, in urma cu ceva milioane de ani in urma. Acum Ion avea un nume roman. Il chema Ion Cupo Lei. Isi trasese numele in urma unui succes avut intr-o batalie in jungla cu o mana de lei rebeli.

Cum el era nemuritor, il durea-n cot de primejdii si chestii de genul asta. Asa se facu, ca intr-o vara fierbinte, in timp ce se distra de nebun singur prin junga, niste lei s-au luat de el. Mi se pare ca vroiau sa il manance, altfel nu inteleg de ce s-ar fi luat de Ion al nostru. Aflati in pericol (leii), s-au napustit cu totii asupra nemuritorului nostru. Ion l-a prins pe unul de coama cu o mana, pe altul de coada cu alta, si pe alti doi tot cu o mana, de picioare. Si-a batut joc de ei, ce sa mai. La batalie a asistat si frumoasa Romei, o romanca plecata de cativa ani prin zona, sa bucure lumea cu melodiile ei pline de intelepciune si dusmani. Astfel, Ionel (desi nu ii placea sa i se zica asa) a ajuns pe tronul Romei, si si-a luat numele mai sus mentionat. Cupo nu stim de la ce vine, dar asa hotarase el sa se numeasca. Nevasta i-a dat intreg imperiul, pe cand el a pus la bataie strada lui.

Prin secolul X, Ion asta a devenit pasionat de castele. Dupa fiecare partida de tenis cu a lui nevasta, ridica cate unul. Din toate astea, numai unul singur a fost mai special. Cel ridicat pe strada lui. Avea 200 de coloane, 10 turnuri, o cripta, 2000 de statui (toate cu fata lui Ion), si o singura cupola. In fata cupolei Ion statea in fiecare seara si isi amintea de intamplarile prin care a trecut la viata lui. Strada lui a fost alaturi de el peste tot: prin gheata, prin foc, prin iarba.

Acum in 2009, Ion continua sa fie nedespartit de strada lui. Sta pe strada Cupolei numarul 2. Este o simpla strada cu multe masini, un teren de baschet daramat, si un chiosc la colt de bloc. Este cea mai veche strada din Bucuresti. Este strada lui Ion.

Aceasta poveste de pe strada mea participa la Concursul LG Electronics Romania, avand ca premiu un televizor LCD LG LH5000.

Il invit si pe Alex sa participe la concurs, daca poate scrie ceva rapid in 5 minute

Un mic banner de 20×20 pixeli ma va ajuta sa castig un televizor LG LCD LH5000, in cadrul unui concurs organizat de Bobby Voicu.

Imi gasiti pixelii castigatori?