KLM ofera 2 bilete pe ruta Bucuresti – New York celor care joaca un simplu joc. E atat de simplu incat il puteti termina in mai putin de o secunda (vezi clasament).

Nu trebuie sa va chinuiti sa faceti cel mai bun scor, deoarece premiul se da prin tragere la sorti dupa data de 28 februarie, atunci cand se termina concursul.

Cred ca le-a luat mai mult sa faca site-ul decat sa planuiasca acest concurs, dar na, 2 bilete pana la New York nu strica nimanui.

Aici e jocul. Daca sunteti castigatori, astept al 2-lea bilet

De fapt nu ca sa il pierd, ci sa vad daca il pot pierde.

Cei care ma cunosc imi stiu pasiunea pentru telefoane. Cei care nu ma cunosc, nu. Logic!

ATENTIE: Textul urmator nu este un pamflet, deci nu trebuie tratat ca atare!

L-am primit intr-o zi oarecare. Era un Ericsson din seria A parca. Ceva cu 26 sau 24. A rezistat aproape un an, dupa care mi-a fost furat. Mi l-au luat din buzunar, dupa care au inceput sa se certe pe el. Mi l-au dat inapoi pentru ca era prea urat. Eram fericit. Mi l-au luat iar, nu stiu de ce. Din ciclul “Ba, asta e”, am plecat.

A urmat un 1100. Era bun. Il luam cu mine peste tot. In special pe munte. Acolo nu prindea semnal, deci il tinea bateria mai mult. Era numai bun sa orbesc ursul cu lanterna lui de 100 de licurici. La o luna s-a stricat. De tot. Cine nu a avut un 1100 nu merita un HTC. Nu ar sti cum sa il foloseasca in padure.

Motorola ala mic si ieftin a ajuns pe masa mea intr-o alta buna zi. A fost primul cu ecran colorat. Paint-ul lui Bill avea insa mai multe culori decat el. A avut un sfarsit tragic. S-a aflat la mine in buzunar impreuna cu 2 bomboane de ciocolata. Era cald afara. S-a dus impreuna cu pantalonii.

Pe 3310 l-am folosit pana tastele i-au devenit mai aerodinamice decat Schumi. Si asta era bun. Pana il scoteam pe masa si eram eu considerat nebun. S-a dus lejer. La vreo 5m sub zapada. Cred ca mi-am zgariat si placa din cauza lui. Nu era chiar asa de aerodinamic.

Momentan am un Nokia 1600. Am dat pe google sa ii aflu modelul. E bun si el. Il am de vreo 2 ani. Mama zice ca e cel mai urat dintre toate pe care le-am avut pana acum. Eu nu cred.

Daca tot am inceput articolul cu o gluma, sa va mai zic una:  Stiti de ce ar trebui sa castig eu HTC-ul ala? Pentru ca in articolul precedent nu am facut referire la Vodafone, chiar daca ii folosesc de 8 ani si uneori ar fi trebuit sa le ascult muzica aia ciudata.

Post scris pentru concursul “Imi doresc un HTC Magic”, organizat de Gadgeteer.ro si Vodafone Romania.

Daca ai chef de aventura si te plictisesti la birou, participa la acest concurs organizat de Facebook impreuna cu Scandinavian Airlines.

Premiul consta intr-un zbor dus-intors de pe un aeroport din Scandinavia, cu un prieten oarecare ce va fi ales in urma jocului. Recomand sa alegeti aeroportul de plecare Copenhaga, deoarece are foarte multe zboruri internationale

E chiar usor sa intri in concurs. Iata ce trebuie sa faci:

• Sa ai cont pe Facebook
• Sa intri pe site-ul competitiei, adica aici
• Sa alegi aeroportul de plecare (Recomandare: Copenhaga)
• Sa invarti roata pana ajungi la un prieten cu care ai vrea sa zbori (Ai 10 incercari la dispozitie. Cu ultimul chiar trebuie sa zbori )

Concursul se termina pe 31 august, asa ca ca fapt divers. Succes!

- am aflat ca lumea se mira ca nu sunt francez (am fata? )
- am stat de vorba cu studenti din Japonia, Australia, Germania, America, Cehia, etc.
- mi-am dat seama ca francezii pun mare pret pe pateu si ton, pentru ca apar in meniu la toate conferintele si restaurantele din Paris. Ce afacere ar merge aici cu pateu Bucegi si conserve de ton cu porumb!
- am vazut cum se ia un interviu de catre angajatii CNN: mai degajat, mai liber, mai informal.
- am vazut cum sunt facute unele reclame, si cate efecte speciale se afla in ele.
- am facut ceva poze la turn, dintr-un alt unghi. Urmeaza sa le public.
- am intalnit oameni care au zburat in cosmos, care castiga milioane de euro pe zi, care si-au pus pasiunea mai presus decat orice altceva.
- am obosit, dar m-am distrat. Asta e tot ceea ce conteaza!

Cam atat, asa pe fuga. Azi suntem la un show de avioane. Arunc o privire in Airbus-uri. Ne citim pe seara. Bafta!

De azi pana vineri sunt cam plecat din birou. Are loc finala competitiei Airbus: Make your ideas fly, iar noi facem parte dintre organizatori. Vom ajuta la pregatirile ultimelor detalii, vom primi invitatii, juriul, participantii, media (printre care si CNN-ul), vom avea grija ca totul sa mearga ca pe roate.

Voi urmari cu mare interes prezentarile celor 5 echipe ajunse in finale. Au un task destul de dificil dupa parerea mea. Trebuie sa isi prezinte proiectul in fata “sefului” Airbus si a altor oameni importanti din industria aviatica.

Cand o sa mai prind cate o farama de internet o sa incerc sa postez informatii calde de la fata locului, mai in gluma mai in serios. Pana atunci, racoare multa si salut!

Cand s-a nascut Ion era al dreacului de frig afara. A luat ziarul de langa pat si s-a uitat la data: “Acum 1.7 milioane de ani in urma”. “Ba, ce devreme m-am nascut”, s-a gandit el. “De asta e asa ger pe aici”. Parintii lui, un mamut si o mamuta, erau asa de fericiti ca a aparut Ion asta, incat au dat mare petrecere in cinstea lui. Nu s-au distrat ei prea mult pentru ca fiind totul atat de alb, nu au reusit sa se vada la fata cu toti invitatii. Nu conta, ei se distrau.

Bunicii lui Ion i-au adus acestuia un cadou mai special. Toti copii primeau igluuri, covoarase de gheata, turturi, numai el a primit ceva mai diferit, mai altfel, mai special. A primit o strada. Cu toate ca era mic rau, Ion si-a pus mana in cap si a inceput sa se scarpine si sa gandeasca in acelasi timp (lucru rar intalnit in acea era): “Bun. Am primit o strada. Ce fac acum cu ea?” Si-a luat scutecul de gheata in mana, s-a ridicat in doua picioare, desi parintii lui aveau patru, si si-a facut curaj sa calce pe strada lui. Cum a facut primul pas a si cazut in nas. Radeau si focile de el. La propriu. La al doilea, a cazut iar. Focile erau deja pe jos de ras. Tot la propriu. Cand a ajuns la capatul strazii, Ion era plin de vanatai, rosu ca un fund de maimuta si plin de nervi. S-a dus la bunici si le-a zis:
“Pai bine ma, asa cadou imi faceti voi mie? Sa-mi rup picioarele in el? Strada asta e cu polei mult pe ea.”
“Fiule, ai grija de acest cadou, caci este unul nemuritor, ca tine de altfel”, au soptit ei plini de intelepciune.

Anii au trecut, iar Ion a ajuns la carma imperiului roman. Si-a dat seama ca strada aceea l-a facut nemuritor, si le-a multumit bunicilor, in mintea lui. Cand a trebuit sa isi ridice palatul, Ion le-a ordonat supusilor sa il construiasca pe strada pe care isi invinetise ochii, in urma cu ceva milioane de ani in urma. Acum Ion avea un nume roman. Il chema Ion Cupo Lei. Isi trasese numele in urma unui succes avut intr-o batalie in jungla cu o mana de lei rebeli.

Cum el era nemuritor, il durea-n cot de primejdii si chestii de genul asta. Asa se facu, ca intr-o vara fierbinte, in timp ce se distra de nebun singur prin junga, niste lei s-au luat de el. Mi se pare ca vroiau sa il manance, altfel nu inteleg de ce s-ar fi luat de Ion al nostru. Aflati in pericol (leii), s-au napustit cu totii asupra nemuritorului nostru. Ion l-a prins pe unul de coama cu o mana, pe altul de coada cu alta, si pe alti doi tot cu o mana, de picioare. Si-a batut joc de ei, ce sa mai. La batalie a asistat si frumoasa Romei, o romanca plecata de cativa ani prin zona, sa bucure lumea cu melodiile ei pline de intelepciune si dusmani. Astfel, Ionel (desi nu ii placea sa i se zica asa) a ajuns pe tronul Romei, si si-a luat numele mai sus mentionat. Cupo nu stim de la ce vine, dar asa hotarase el sa se numeasca. Nevasta i-a dat intreg imperiul, pe cand el a pus la bataie strada lui.

Prin secolul X, Ion asta a devenit pasionat de castele. Dupa fiecare partida de tenis cu a lui nevasta, ridica cate unul. Din toate astea, numai unul singur a fost mai special. Cel ridicat pe strada lui. Avea 200 de coloane, 10 turnuri, o cripta, 2000 de statui (toate cu fata lui Ion), si o singura cupola. In fata cupolei Ion statea in fiecare seara si isi amintea de intamplarile prin care a trecut la viata lui. Strada lui a fost alaturi de el peste tot: prin gheata, prin foc, prin iarba.

Acum in 2009, Ion continua sa fie nedespartit de strada lui. Sta pe strada Cupolei numarul 2. Este o simpla strada cu multe masini, un teren de baschet daramat, si un chiosc la colt de bloc. Este cea mai veche strada din Bucuresti. Este strada lui Ion.

Aceasta poveste de pe strada mea participa la Concursul LG Electronics Romania, avand ca premiu un televizor LCD LG LH5000.

Il invit si pe Alex sa participe la concurs, daca poate scrie ceva rapid in 5 minute

Un mic banner de 20×20 pixeli ma va ajuta sa castig un televizor LG LCD LH5000, in cadrul unui concurs organizat de Bobby Voicu.

Imi gasiti pixelii castigatori?

V-am obisnuit deja cu renumitele concursuri ce dau premii la Paris. “Toate concursurile duc la Paris”, pare a fi o vorba la moda in ziua de azi. E destul de simplu:

Trebuie sa raspundeti in fiecare zi la 3 intrebari (ce isi au raspunsul intr-un link dat de ei, pentru trafic), si sa strangeti puncte. La sfarsitul concursului daca aveti multe puncte puteti castiga o excursie la Paris sau una la Disney, desi nu vad marea diferenta dintre ele. E una si la Budapesta, dar nu ne intereseaza aia Puncte puteti primi si daca sunteti votati de catre prieteni, adica daca sunteti tari in spam.

Gasiti aici pagina concursului. Nu e un link ascuns ca sa ma votati. Daca vreti sa faceti asta, mersi, daca nu, puteti doar sa va inscrieti. Eu sunt aici in caz ca o sa fiti printre castigatori, si ma ofer sa va dau o harta cu metroul din Paris, asa cu imprumut. Doar e gratis. Succes!

Daca nu ati ajuns la Paris in urma volumului 2 din Gratis la Paris, mai aveti inca o sansa. Site-ul tare.ro va ofera aceasta ocazie daca participati la concurs. Tot ce trebuie sa faceti este sa vizionati filmul “Weekend cu mama” la cinematograf, iar apoi sa lasati un comentariu cu parerea voastra pe pagina filmului.

Premii:
- Locul I: weekend prelungit in Paris
- Locul II: un rol de figuratie intr-un film si un pictorial profesionist
- Locul III: 100 de bilete la CinemaPro
Mai multe detalii despre concurs aici.

Succes si sa ne vedem in Paris!