E tarziu, asa ca iata o panorama nocturna cu Edinburgh facuta de pe dealul de sub picioarele noastre (logic). Ii puteti admira si pe Robert si Dan, ambii aflati in spatele meu.

La multi ani, ca asa se incepe orice prim articol in ianuarie.

Initial am vrut sa scriu ceva despre niste oameni prosti, dar m-am razgandit, ca sa nu incep anul vorbind despre nebuni. Il scriu zilele viitoare. Revenind.

Pe la sfarsitul lui noiembrie 2010 am dat o tura prin Edinburgh impreuna cu 2 prieteni. In acelasi weekend din 2009 am fost in Dublin, asa ca ne-am hotarat sa ne facem o traditie din a calatorii impreuna in noiembrie. Sa vedem daca ne tinem de ea.

Pe langa clasica plimbare prin oras ne-am decis sa experimentam putin traditia locala, asa ca ne-am dus sa vedem meciul de rugby dintre Scotia si Africa de Sud, stiind prea bine ce inseamna acest sport pentru scotieni. Centrul orasului era plin de politisti care te trimiteau spre niste autobuze speciale (multe la numar) care duceau pe oricine direct la stadion.

Ploaie, ceata, vreme excelenta pentru mers la meci. In fata stadionului Murrayfield erau sute de oameni, unii in kilturi, altele in fuste. Desigur ca nu se mai vindeau bilete, asa ca am fost nevoiti sa le cumparam de la “baieti” la extra pret. Bilete pentru turisti desigur; nu cred ca exista scotian fara abonament. Chiar politia te trimite sa cumperi de la ei. 30 de euro biletul in loc de 20.

In curtea interioara, surpriza. Doua corturi mari, unul cu bere la halba, altul cu bere la sticla. Cine s-ar fi gandit ca scotienilor le place berea? Cozi mai mari decat la intrare. Ploaia si frigul declanseaza setea, se stie.

Spre surpriza noastra, erau foarte multi suporteri ai Africii de Sud. In special suporterite blonde si zambarete (dupa cum puteti observa si in poze). In tribune stateau cu totii impreuna, nu se vedea nici urma de dusmanie, intentie de a arunca de torte sau de a rupe scaune. Sport nobil.

A fost placut sa urmarim meciul, sa urlam si noi (mai mult la misto) alaturi de suporteri, sa vedem cum Scotia castiga – am aflat ulterior ca nimeni nu se astepta ca ei sa castige meciul. Am vazut tati alaturi de baietii lor, am vazut cupluri de 20 de ani, cupluri de 70 de ani, am vazut grupuri de baieti in kilturi si fete atrase de kilturi, am vazut o atmosfera foarte primitoare si vesela.

Senzatia de la un meci de rugby e diferita fata de cea de la un meci de fotbal. Suporterii chiar arata ca isi iubesc idolii, pretuiesc valoarea echipei adverse, cum a facut si Timisoara la 8 – 1 cu Steaua acum cativa ani, pleaca impreuna acasa dupa meci.

Sper sa mai merg si la alte meciuri de rugby, ca foarte fain a fost. Poate chiar la un meci de-al Romaniei, de ce nu?

 

Panorame

 

Cam asa isi promovau scotienii saorma proprie. Porcul e ok, dar soricul necesita niste dinti de fier.

Pofta buna!

Stateau lejer baietii. Hamace, perne, lumina naturala.

P.S. Siluetele din fotografii sunt fantome, nu oameni. Serios!

Deci baietii de la www.newedinburghtours.com sunt superi tari. Am avut parte de un excelent tur al orasului, plin de legende, istorie, glume, ras, poze.

Am cunoscut multi calatori din America, India, Argentina, Brazilia, cu care am schimbat povestiri de calatorie si am indurat impreuna ploaia ce a navalit peste oras in ultimele ore ale zilei, am vazut mormantul unui catel pe nume Bobby, am mancat purcelus pe strada infractorilor si alte chestii de genul asta

Daca ajungeti vreodata in Edinburgh, va recomand cu incredere turul celor de la New Europe Tours. Am plecat sa imi iau un kilt. Salut!

Am ajuns in Edinburgh cu noaptea-n cap. La 8.30 dimineata. Chior de somn ca intotdeauna cand zbor ca gainile.

Am ajuns in centru la 9. La ora aia scotienii ies din pub. Unul m-a abordat foarte prietenos: “Wassup russian?” Chiar am fata de rus?

Am luat un mic dejun sanatos alaturi de 2 australieni care au venit sa vada meciul de diseara dintre Scotia si Australia. Carnati, fasole, ou prajit, sunca si niste carne prajita. Ma simt mai proaspat acum. Stomacul meu se simte ca intr-o poiana de menta si fan proaspat tuns, cu ditai vaca prajita in mijloc.

Hostelul e interesant. Nu m-am cazat inca, dar e interesant. Plec intr-un tur al orasului, facut gratis de catre o asociatie, pe baza de bacsisuri la finalul turului. Pare interesant Pe mai tarziu. Salut!