Asta e intrebarea la care trebuie sa raspunzi ori de cate ori iesi cu vreo tipa / prietena ta la cumparaturi de haine pentru ea. Raspunsul tau poate fi de 2 feluri, in timp ce reactia ei de 100.

“Iti sta bine.”

“Ei, imi sta bine. Zici si tu asa, sa nu ma supar.” Exact asta am vrut. Vreau sa iti iei ceva care iti sta urat, pentru ca apoi sa merg cu tine pe strada.

“Dar imi sta mai bine decat cu cea de dinainte?” Sincer, iti sta la fel. Sunt haine amandoua.

“Eu cred ca imi sta urat.” Tu stii mai bine, pentru mine esti ok si asa.

“Zici asta din plictiseala.” Probabil, dar ti-as spune daca nu ti-ar sta bine.

“Sigur?” Da. “Sigur sigur?” Dap. “Cat de sigur?” Are grad de comparatie? Sigur. “Nu cred ca imi sta bine.”

“Nu iti sta bine.”

“Pentru ca sunt grasa?”; “Ei, ce stii tu!”; “Loredanei ii statea bine, mie nu.”; “Ba imi sta!”; “Nu mai tii la mine.”; “Nici nu stiu de ce te-am intrebat, la gusturile tale…”; “M-ai suparat!”; “Nu te mai iau cu mine la cumparaturi.” s.a.m.d.

Comentariile sunt inchise la astfel de afirmatii.

P.S. Nu are legatura cu sesiunea de shopping de astazi

In metrou. Intr-una din statii intra un tip si o tipa, imbracati de club. Ea avea un decolteu inspirat, o tunsoare remarcabila, o fustita facuta parca pentru fetitele de 10 ani, iar el purta costum. Simplu. Erau eleganti, tres chic, faceau o impresie buna … pana cand …

… ea a inceput sa i se adreseze lui cu buzele tuguiate si ochii mici de chinezoaica taind la ceapa, in timp ce mana-i flutura parul de parca era calare pe Black Beauty si galopa de zor.

El nu facea nimic special, doar ca se amuza de fiecare data cand ea scotea cate un cuvant, indiferent ca ii vorbea de piersici coapte si flori de tei sau de mirosul proaspat din metrou.

E un trend asta cu ochii, buzele si parul. Un trend care te ajuta usor sa iti dai seama ce ai in fata/sub tine. Un trend care te ajuta sa faci o alegere corecta in mai putin de o clipire de ochi/suierat de buze/adiere de plete.

Lasati prostiile si nu mai “pozati” urban.

A se consemna ca nu am fost de placere in Red Light District. Tocmai terminasem de vizualizat o colectie impresionanta de tablouri renascentiste, dupa o plimbare lunga si racoroasa printre niste coloane bizantine, cand am nimerit in zona rosie a Amsterdamului. N-am idee cum am ajuns acolo, dar am petrecut ceva timp prin zona. Pura curiozitate

Zona nu este una periculoasa. Sunt multe bagaboante, multi dealeri, dar sunt de 100 de ori mai multi turisti, care furnicaie strazile si trotuarele. Sanse sa ramai fara portofel sunt. Gangurile late de 60 cm pline cu fetite, si pe stanga si pe dreapta, sunt arhipline de iubitori de arta. Este foarte posibil sa uiti de portofel, cu ochii pe pereti.

Am inteles ca sunt sanse sa auzi si cate o manea daca vreo domnisoara romanca deschide usa. Te poti simti ca acasa in compania ei. Cu siguranta iti poate oferi gratis si niste seminte.

Din semnele pe care ti le fac fetele, un examen oral e vreo 20 – 30 de euro, pe cand licenta incepe de la 50. Chiar daca iti face vreuna cu ochiul, iti zambeste, se da la tine, tot pe bani e. Nu te gandi ca ai cucerit-o aero-spatial.

Tentativa repetata a unui tip de a plati cu cardul mi-a dat de inteles ca tipele nu poseda POS, desi cu siguranta au contract de publicitate cu bancile din zona. Fiecare te indruma spre un bancomat anume, in functie de contractul de servicii incheiat cu banca.

Altfel, sunt multe fete dragute si deschise. Nu am facut poze, primind sfaturi ca pot sfarsi cu un pahar de urina (zis si pisu) pe mine, cu aparatul de fotografiat strivit de zid sau cu vreun papuc in figura. Nici sa fugi nu ai unde, ca nu prea ai loc. Oricum, Google este prietenul tau si te ajuta cum poate.

Oameni multi in Red District; toti veniti sa priveasca tablouri, furisandu-se nocturn printre coloanele bizantine.

Paris, moda, fashion, trend, style, lux. Vad tot felul de chestii pe aici, care mai de care mai colorate, cu mai multe unghiuri decat am invatat la matematica, cu mai multe umbre decat face un stejar vara.

Cu toate astea, nu tot ce e la moda trebuie purtat. Exista accesorii, haine, prostii care nu ar trebui purtate de barbatul normal. Cel ghei face ce vrea, nu ma bag. Ia sa vedem ce nu ar trebui sa poarte barbatii:

Poseta pentru barbati

Nu exista. Este o aberatie creata de vreo femeie pentru a face barbatul sa para mai slab in fata ei. Ce-ai putea pune intr-o poseta si nu ar incapea intr-un rucsac? Nu te simti un pic gheit cand simti ca iti atarna ceva pe un singur umar si nu e geanta cu adidasii si pantalonii murdari de noroi? Oricat ar incerca prietena sa te convinga ca asa se poarta, ca e la moda sau ca si “vedeta aia” are, pune-o pe mut si da o tura prin magazinele de munte.

Hainele unisex

Nici astea nu exista. Ce e unisex e pentru femei. Chiar vrei sa vezi pe strada o tipa cu blugii la fel ca ai tai si sa auzi de la prietenii: “Ia uite frate, ai aceleasi gusturi ca tipa aia. Ti-am zis noi ca te banuim de ceva.” Cu siguranta prietena ta iti va recomanda sa iti iei o camasa ca a ei: “Hai dragule, uite ce frumoasa e. Ce ne-am mai potrivi. E unisex, uite”. Minciuni. Iesi rapid din magazin si asteapt-o la iesire. Sau in magazinul de lenjerie de visavis, doar esti curios care este ultima moda in materie de boxeri si nu ai nicio treaba cu tipele de acolo care tot probeaza chestii.

Esarfa

Orice are sub 100 de grame, 5 metri lungime si poate inlocui o strecuratoare de ceai nu se numeste fular, deci nu trebuie purtat. Esarfa e buna doar daca vrei sa te spanzuri cu ea, sa intri la Meli Melo sau sa-ti aperi camera de tantari.

Ochelarii de soare

Sunt ochelari de soare finuti, frumosi, eleganti si sunt ochelari de soare de neam prost. Multi aleg varianta a doua. O mare parte din vina o au si producatorii. Cum le iese vreun rebut, cum il baga ca si cel mai scump si de fite ochelar (a se observa noul cuvant). Altii aleg ochelarii destinati femeilor, pentru ca li se pare ca le sta bine. Gresit. Aceia pot fi cel mult purtati in somn sau dimineata cand te speli pe dinti. A se evita in rest contactul cu publicul. Nici in club nu merg.

Accesoriile

Orice are mai mult de o margea/bila nu trebuie purtat. Orice are o culoare pe care nu o poti denumi in maxim 5 secunde nu trebuie purtat. Daca o gaina sau o gasca si-a donat penele pentru a infrumuseta accesoriul, este clar ca e pentru femei, deci nu il cumpara. Daca expresia “la soare te poti uita, dar la chestia asta ba” se aplica la ce vezi in vitrina, mergi mai departe, sigur nu e pentru tine.

Acestea fiind spuse, inspiratie maxima la shopping.

Am dat zilele trecute peste o baba perversa. Sau ea a dat peste mine de fapt. Sa va povestesc.

Cum iarna a navalit peste romantici ca Ion peste Maria, traficul in Paris s-a aliniat si el la standardele romanesti si a incetat sa mai functioneze in limite normale. Autobuzele au inceput sa vina mai rar, oamenii si-au lasat masinile acasa ca sa foloseasca autobuzele, deci un mic haos eiffelian s-a creat instant.

Dupa doua coate-n stomac si o crema naturala aplicata pe adidasi, am reusit sa patrund in marea de oameni ce populau cutia de metal la acea ora matinala a diminetii. De plictiseala am inceput in gandul meu sa calculez integrale, sa fac rime, chestii obisnuite pe care le face orice om in drum spre birou.

Atunci a inceput distractia. Ceva ma izbeste din plin si ramane acolo. O baba se gandise ca ce bine ar fi daca ar da cu fundul in mine. “O fi aglomerat, saraca nu are loc si a fost impinsa la randul ei”, ma gandesc eu, lasand integrala la o parte. Ma uit in fata ei, nimeni. Baba se aplecase doar doar sa ma izbeasca mai cu putere. Fac un pas inapoi. Sigur are probleme cu spatele. Baba face si ea si iar ma izbeste. Nu se misca, nu se uita la mine. Eu ma uit la ea. Cu putina teama.  In spate nu mai e loc. Fac un pas in lateral sa scap de perturbatii. Face si ea.

“Esti nesimtita?”, se intreaba gandul lansand si rimele la o parte. Deja eram in pericol. Franceza nu prea ma ajuta sa ii explic vreo doua, asa ca m-am intors pe o parte si am numarat secundele pana in statia de autobuz. Am coborat. Eram in siguranta. Ce-o fi apucat-o pe baba? Avea oare ceva istorie in lap dance?

Am intrat joi in cladirea in care lucram. In care lucrez. In fata mea stateau 2 scobitoare umane imbracate in negru si incaltate cu 2 cizme cu cel putin 2 marimi mai mari. Am bagat cheia in usa, ea a bagat un zambet prostesc. Am intrat amandoi in cladire. In cladirea in care lucram. In care lucrez.

Am intrat in lift. A intrat si ea. Eu in spate, ea in fata. Ma tot uitam la ea si nu imi dadeam seama cum a iesit asa din casa. Niste “egari” mulati stateau pe ea ca o lipitoare pe o hamsie. Nu sunt inca sigur ca “egari” ar fi numele ideal pentru ei, dar doar pe ei ii purta. Pantalonii probabil ca ii uitase acasa. Primul gand a fost ca o fi vreo colega noua din cladire. O banuiam a fi pe marketing sau vreo asistenta de sef. Gen secretara. A coborat la acelasi etaj ca si mine. Ea s-a dus in dreapta, eu in stanga.

Dupa vreo ora de munca am iesit din birou sa imi relaxez clapele. Atunci am vazut-o. Era tot ea. Tot cu 2 scobitori. Tot indoite intr-un plastic negru. Am vazut chiar si din ce birou iesea: “Training pentru agenti de securitate”. Ba da-o dreacu. Ea agent? Ea de securitate? Pai un singur chibrit i-ar desfinta intreaga realitate proprie in care traieste. Nu vreau sa stiu ce cauta ea acolo. Poate facea vreun internship. Poate facea pe victima. Poate amandoua la un loc!

Nu exista criza. Exista doar persoane fara imaginatie. Ironic vorbind. Salut!

Azi am intrat pe Facebook. Doar e miercuri. Intentia-mi era clara: ma loghez, updatez harta cu orasele vizitate, ies. Imi estimasem timpul petrecut a fi egal cu inghitirea unei bucati din sandvisul cu orez pe care doar ce il cumparasem.

Ce-a urmat:
Dau sa ma loghez. Eroare! Soc si groaza!
Mai stau un pic. As sparge-o vaza!
Ma reloghez. Totu-i OK.
Imi fac treaba, doar nu sunt gay!

Vad un blink blink! Cic-am mesaje!
Dau click sa vad. Destul de slow, ce tricotaje!
Eroare iar. Ce mama dreacu?
E site-ul jos, si-a gasit leacu?

Nici vorba! Am aflat raspunsul mai tarziu: Facebook-ul fusese “floodat” de colega care nu si-a gasit altceva de lucru azi si a ales sa vada poze, sa faca teste, sa dea clickuri, sa comenteze, sa converseze, sa astea. Cate clickuri o fi dat? Nu stiu. Important e ca am incercat sa fac o rima. Salut!

In ultima vreme lumea e cat se poate de ciudata pe la metrourile din Paris. Cum vine sfarsitul lunii, cum apar cozile zilnice (adica 12 ore din 12). Abonamentele se pot incarca doar la inceputul lunii pentru luna in curs, deci un mic haos se creeaza. Bine, se pot incarca si dupa, dar tot suma intreaga se plateste, indiferent daca sunt folosite 2 – 3 saptamani, sau doar ultimele 2 zile din luna. Idiotenie stiu. Iubitori de branza puturoasa.

Azi, cand stateam la coada sa iau si eu niste amarate de bilete mai ieftinache, am vazut un mic circ mioritic in jurul barelor de intrare in subteran. Un grup de pitipoance bastinase, cu spoiala la ochi, blugi crapati pe buci (vorba romanului) si fustite colorate, se chinuiau sa sara bara cu pricina. Daca ati vazut vreodata cum sare oaia tarcul, dar oaia aia proasta, va puteti face o imagine buna despre ceea ce s-a intamplat in fata ochilor mei.

Vreo doua dintre ele si-au busit gleznele in tentativa sinucigasa de a trece pe langa, delicate ca 2 curci, una era sa ramana in chiloti, spre zambetul calatorilor, atunci cand s-a agatat de bara, iar ultima a intruchipat-o, intr-un mod cretin, pe Xena sarind pe cal. Cum bara nu e cat calul de lata, s-a proptit cu ditai fundul pe ea ca un pui pe rotisor. Sau puicuta. Era coapta la fata dupa 5 secunde.

Noroc cu un tip de treaba ce i-a sugerat sa se lipeasca de el si sa treaca pe partea cealalta. I-a iesit si lui ceva. A fost o situatie win – win pana la urma nu?.

Au fost 5 minute petrecute cu folos la coada la bilete pot zice. Nu poti in fiecare zi sa asisti la spectacole mioritice in mijlocului unui asezamant urban. Oricum, urmeaza alta zi, alt spectacol! Eu sunt pregatit. Noroc!

Toti lauda fetele din Franta. Pe frantuzoaice adiCa. Ca ar fi finute, elegante, slabe, celebrele 90-60-90. Nu stiu de restul parametrilor, dar am aflat zilele trecute de ce sunt ele atat de slabe. Nu suple, ci slabe, caci de la una la alta e o distanta de minim un rac in sos propriu sau o friptana de bou mai mic.

Am descoperit in ultimele saptamani mancarea frantuzeasca. Nu pe cont propriu, ci cu ajutorul evenimentelor sau actiunilor la care am contribuit. Eu mananc doar de la prieteni ai romanilor: japonezi, turci, vietnamezi, oameni. Nu am fost atat de inspirat pana acum sa mananc la un restaurant frantuzesc. Sunt sigur insa ca nu difera pizza de 2 euro luata de la supermarket cu cea din restaurant, de 15 euro. Tot acelasi procent de produse biologice contine. Acelasi 0%.

Cand zilele trecute am vazut pe meniu mamaliga cu pui, o mica baluta s-a declansat in coltul buzei din dreapta. Eram asa de fericit! Aveam aceeasi sclipire in ochi ca in clasa a 12-a cand castigasem campionatul de Starcraft pe liceu. Cum nu mai mancasem mamaliga de vreo jumatate de an, mi-am asteptat portia cu aparatul de fotografiat in mana. Aveam intentia sa imi fac poza cu ea. Cu acea blonda pe care nu o mai vazusem de atata vreme.

Ospatarita s-a apropiat de mine cu ditamai farfuria in mana. Era mare. Aproape ca semana cu un OZN. Dar fara becuri. Nu vedeam mamaliga, dar imi inchipuiam ca e unghiul de vina. Ea se ascundea mereu. Era rusinoasa. Ca toate blondele. Dupa ce am vazut-o, obiectivul pregatit pentru ea s-a lasat. S-a asezat jos si atat. Mamaliga avea cam 2 cm patrati. Cum sa te lauzi ca mananci asa ceva? Pai unde e ditai baleguta de 20 cm patrati, aburinda si plina de branzica? Aia numesc ei mamaliga? Chestia aia de 2? De aia sunteti slabe mai fetelor!

Acum 2 seri am aterizat intr-un pub in care initial nu aveam voie sa intru. Aveam adidasi in loc de pantofi, blugi in loc de pantaloni de stofa si tricou in loc de camasa. In rest eram ok. Am comandat un aperitiv, ca asa era moda acolo. Eram incantat de el. Ochiul meu stang banghise pretul: 18 euro. Cum nu plateam eu, eram si mai incantat. Si-a venit.

Mai tineti minte cand erati mici si cautati macris prin poiana din spatele blocului? Ei, aveam in farfurie o mana de macris cu iarba si vreo 2 – 3 frunze de papadie. Am inceput sa rumeg la ele ca un mic hamster hamesit de foame. Mai si radeam intre timp, sa nu ma compare lumea cu altceva decat cu un hamster. Pentru ca dati bani pe asa ceva, de aia sunteti slabe mai fetelor!

Pai si acum mai domnitelor frantuzoaice, cum sa te ingrasi cand dai 18 euro sa rumegi 3 ierburi pe care le-as pune si eu la dispozitie din fata geamului meu, sau cand mananci o mamaliguta cu lingurita cu care amesteci zaharul in ceai? Chiar asa de greu e sa mananci o slana, un carnat, o pastrama de oaie? E asa greu sa molfai o jumara sau o gura de untura? De aia sunteti slabe mai fetelor! Pentru ca nu ganditi non-frantuzeste, pentru ca nu mancati la prietenii romanilor. Salut!