Francezii astia promoveaza tot timpul diverse filme pe la metrou. Nu apare unul nou (si bun teoretic) pe care sa nu il vezi lipit prin toate statiile.
Devin destul de plictisitoare dupa ce le vezi 2 – 3 saptamani, dar ultima reclama la Parry Hotter mi-a placut destul de mult. De fiecare data cand ma uitam la ea imi imaginam o alta batalie intre cei doi. Faina zic.
P.S. Poza este facuta cu un telefon de ultima generatie, primit in teste de undeva din trecut.
Datorita faptului ca am terminat de vizionat seria intai din serialul din titlu, am decis sa vi-l recomand si voua pentru ca e “foarte tare frate”.
Nu stiu daca m-au impresionat efectele sangelui de la sfarsitul fiecarei lupte, scenele dinamice in care mai zboara cate o mana, un cap, un picior, fetele suple fara vesminte pe ele sau poate chiar toate acestea, dar este foarte interesant sa vezi cum Spartacus, tracul nostru, ajunge in sclavie, scapa de moarte in nenumarate randuri, dupa care devine “liderul” tuturor gladiatorilor si darama casa care l-a subjugat in toata acea perioada.
Ca un critic de film ce nu sunt, tin sa precizez ca filmul are scene comice care iti fura un ranjet (ca si scenele nud de altfel), scene triste in timpul carora simti nevoia sa ii injuri pe actori desi nu ti-au facut nimic, scene care iti fac pielea gaina datorita maretiei si felului in care sunt prezentate duelurile si scene in care ti-ai fi dorit sa intri si sa porti si tu o pereche de chiloti de tabla si o sabie de lemn.
Acestea fiind spuse, abia astept sa apara seria 2 (desi s-ar putea sa nu apara prea curand, dat fiind ca actorul principal sufera de o boala grava). Pana atunci va invit sa vizionati trailerul, dupa care sa cumparati filmul 
Am fost aseara pentru prima data de cand sunt in Paris la un cinematograf, la filmul Amintiri din Epoca de Aur. Am avut niste mici dubii cand am primit invitatia, gandindu-ma ca ar putea fi dublat, dar vestea ca nu este decat subtitrat m-a facut sa ma indrept agale dupa programul de lucru spre centrul orasului.
Lasand la o parte faptul ca am intrat si am iesit flamand, nefiind inspirat sa cumpar macar un sandvis de la fast-food-ul ce se afla chiar la intrarea cladirii, pot spune ca filmul a meritat cei 7 euro (cu reducere) platiti pe bilet.
Cateva impresii generale
Comic, realist, original, romanesc, copilarie. Cam astea ar fi cuvintele pe care le-as folosi ca sa il descriu cuiva. Le-am si folosit deja.
Ca sa vezi in Franta o scena de film cu un cioban care scoate branza din butoi, proaspata si alba, fara pic de putoare sau mucegai, este ceva deosebit. La ce s-or fi gandit francezii din sala in acel moment? “Ce miros o avea?”, “Cat de veche o fi?”, “De ce e alba?”. Parca nu seamana cu fromage-ul clasic.
Nu mi-a placut cum a sunat “Saucisson de Sibiu”, dar na, asta e limba, ce sa-i faci.
Am impresia ca romanii din sala radeau mai mult decat francezii. Oare de ce?
Actori, scenariu, actiune, culori, decor, mancare, ulite, dealuri, fotografii, Photoshop comunist, porcul, caruselul, branza. Nota 20, ca asa e in Franta.
Sala era destul de mica, cu o arhitectura clasica, fara nuante mall-iniene. Perfecta pentru un astfel de film.
Film romanesc, cu actori romani, vazut cu romani, comentat cu romani, apreciat de romani. Parca esti cu un pas mai aproape de casa in momente din astea.
Majoritatea ati prins filmele dublate pe care le vedeam la video cand Iliescu facea pe Gandalf al Romaniei. Daca nu le-ati prins inseamna ca cititi acest articol in timpul orei de dirigentie sau de muzica. Nu e nimic rau in asta desigur.
Era ok. Nu se invata engleza ca pana acum, nu se puteau folosi subtitrarile (cred). Eram obisnuiti sa auzim aceeasi voce, de cele mai multe ori, in toate filmele straine. Cu timpul insa, romanul a progresat si a ales sa foloseasca vocile normale insotite de subtitrari. Doar desenele animate alea noi si proaste mai folosesc dublari. Alea cu personaje urate, colturoase, deloc amuzante. Nu ma mir daca in curand vor aparea si hentai-urile la televizor duminica dimineata. Dublate desigur.
In Franta, aici la romantici, majoritatea filmelor din cinematografe sunt dublate. Nu stiu de alea de la televizor, ca nu ma uit, dar e foarte posibil sa fie si ele la fel. O idiotenie, parerea unui bun prieten de-al meu. Sunt sigur ca toti dusmanii lui Arnold s-ar speria teribil daca acesta ar baga un “Je reviens!” din adancul gatului.
Curios din fire si din nastere, am intrebat cativa bastinasi care e ideea din spatele acestei traditii. Raspunsul a fost ca majoritatea nu se pot concentra sa fie atenti la dialog si sa citeasca in acelasi timp. Si eu care credeam ca francezii sunt comunisti…
