Incep prin a spune ca sunt un fan al serialului Merlin File din Poveste. Daca nu ati auzit de el, atunci trebuie sa stiti ca actiunea se petrece in timpul printului Arthur, un mascul in floarea varstei, fiul lui tacsu’ Uther, in vestitul Camelot. Probabil toti il stiti pe Merlin ca un vrajitor batran si puternic, dar in serial el este un baiat de vreo 20 de ani, care invata cum sa invarta cate o alba neagra sau cum sa scoata cate un dragon din palarie  in timpul liber.

Fiind pasionat de castele, de multe ori mi-am dorit sa vizitez “Camelot”, aflandu-ma in fata monitorului cu ochii pe Morgana si Guinevere. Nu m-as fi gandit ca as putea face asta mergand doar 40 de minute cu trenul. Cum serialul e unul britanic, m-as fi asteptat ca locul de filmare sa fie undeva in UK. Nu! E in Franta, in oraselul Pierrefonds, la 80 km de Paris (informatii practice la sfarsitul articolului).

Weekendul trecut, inarmat cu doi prieteni si cu al meu Canon, am pornit dis-de-dimineata – adica lejer, pe la 10 – sa exploram Castelul Pierrefonds. Daca vreti istoria lui, cititi pe wiki, ceea ce va urma nu e deloc istorie

Am ajuns in oras pe la 12.00, iar pe la 12.15 eram la poarta castelului, dupa o scurta vizita la oficiul de turism. Frantuzoaicele de la casa ne-au spus ca de la 13.00 se inchide castelul pentru o ora, doar trebuie sa manance si castelanii, asa ca nu putem intra pentru ca nu avem timp sa il vizitam. Un pic dezamagiti, am acceptat situatia si ne-am propus sa facem altceva in timpul ala: sa vizitam “the lower town” si dealurile dimprejur, pentru a admira castelul in toata maretia lui. Asa am facut.

The Lower Town

Pierrefonds e un oras mic. Mic rau. Are o biserica, o primarie, cateva magazine si restaurante, ceva case, un lac si o posta. Toate pe 2km patrati; plus lacul. Daca merita vizitat? Da, cum sa nu. Majoritatea cladirilor pastreaza arhitectura medievala, simbolurile istorice, amprenta vremii. Nu o sa gasiti fierari, cavaleri, piete in aer liber, dar o sa gasiti un oras prietenos, fara prea multi oameni, dar care se asterne tacut la poalele maretului castel.

 

Dealurile dimprejur ascund si ele case micute, dar ingrijite, cu gradini mari si pline de francezi. Ele iti ofera si o imagine frumoasa a locului unde un dragon a stat inchis mii de ani acum cateva alte mii de ani (observati expresia).

 

Aiurea prin castel

La 14.00 si cateva secunde ne aflam din nou la poarta castelului. Am luat bilete si am intrat, ascunzandu-ne in acelasi timp de ploaia care ne-a insotit de cand am ajuns in Pierrefonds. Din curtea interioara se pot vizita 4 lucruri: o expozitie, capela si doua parti ale castelului.

Camerele sunt spatioase, vechi si iti trezesc automat un zambet insotit de un clantanit de dinti. Dar nu asta conteaza. Nu o sa spun ca m-am simtit ca in film, ca nu se compara decorul de acolo cu pustietatea din castel. Am observat ca multe locuri in care trebuiau sa se afle anumite obiecte erau acum goale si triste. Nici camerele pe care le-am putut vizita nu au fost prea multe la numar. Probabil e extra-sezon.

 

Cripta in schimb umple putin goliciunea castelului. Statuile “moarte” ale regilor si reginelor Frantei, alaturi de imaginile fantomelor lor pe pereti, ofera un mister aparte locului. Am petrecut ceva timp acolo jos.

 

Zidurile si curtea

Curtea interioara este cea care mi-a adus cel mai bine aminte de scenele din film. Il vedeam pe Merlin si Arthur cum coborau scarile de la intrarea principala, in timp ce Morgana ii privea de la una din ferestre, pe care am si identificat-o. Zidurile cetatii sunt uleiul din salata, fara ele castelul neavand niciun rost de a fi vizitat (wow). Chiar daca ceea ce am vazut este o reconstructie a vechiului castel Pierrefonds, schitele si pozele afisate in expozitie dovedesc faptul ca “noul” seamana destul de bine cu “vechiul”.

Curtea exterioara si padurea din jurul castelului nu fac decat sa imi aminteasca de razboaie, evadari din castel, lupte nocturne sau magii pe furis. Numai lucruri frumoase adica

 

Pentru un pasionat de castele, in special medievale, si pentru fanii serialului, castelul Pierrefonds este un trebuie-vazut – varianta romaneasca a lui “must-see”. Pentru ceilalti, e un alt obiectiv turistic din excursia in Franta, in caz ca s-au saturat de croasante, eifel sau de strada cu site.

Vizita placuta! Poate ne vedem pe acolo cand o fi soare, sa vad castelul si din alte unghiuri

Bonus: panorama lac

Informatii practice

• Site-ul oficiului de turism
• Ca sa ajungeti la castel trebuie sa luati trenul pana la Compiegne, dupa care sa va urcati in autobuzul spre Pierrefonds (orarul autobuzului aici; nu circula duminica). Puteti ajunge si cu masina, dar nu ma bag.
• Noi am plecat din Paris Nord la 10.37 (trenul direct face 40 de minute, cel care opreste in toate statiile face 1h45) si am prins autobuzul de 11.30. Ne-am intors cu autobuzul de 16.45 si am prins trenul de 17.23. Pac pac!
• Trenul ne-a costat 27 de euro, dus intors (gasiti si cu 20 dus intors), iar autobuzul 3.50 euro dus-intors.
• Daca vi se face foame opriti-va la restaurantul de langa lac, cel care seamana cu un cort de sticla. O friptura cu salata si cartofi, de la 7 euro. Lejer!
• Intre 13.00 si 15.00 majoritatea celor 3 magazine sunt inchise.
• Nu uitati ca intre 12.00 si 14.00 nu puteti vizita castelul, deci trebuie sa va gasiti alte ocupatii. Hint: The lower town si dealurile, sau lacul daca este cald afara.
• Nu o sa gasiti suveniruri cu Merlin, in afara de seriile pe dvd-uri. In franceza.
• Lista tuturor castelelor din serialul Merlin
• Pentru mai multe informatii, intrebati-ma

La multi ani, ca asa se incepe orice prim articol in ianuarie.

Initial am vrut sa scriu ceva despre niste oameni prosti, dar m-am razgandit, ca sa nu incep anul vorbind despre nebuni. Il scriu zilele viitoare. Revenind.

Pe la sfarsitul lui noiembrie 2010 am dat o tura prin Edinburgh impreuna cu 2 prieteni. In acelasi weekend din 2009 am fost in Dublin, asa ca ne-am hotarat sa ne facem o traditie din a calatorii impreuna in noiembrie. Sa vedem daca ne tinem de ea.

Pe langa clasica plimbare prin oras ne-am decis sa experimentam putin traditia locala, asa ca ne-am dus sa vedem meciul de rugby dintre Scotia si Africa de Sud, stiind prea bine ce inseamna acest sport pentru scotieni. Centrul orasului era plin de politisti care te trimiteau spre niste autobuze speciale (multe la numar) care duceau pe oricine direct la stadion.

Ploaie, ceata, vreme excelenta pentru mers la meci. In fata stadionului Murrayfield erau sute de oameni, unii in kilturi, altele in fuste. Desigur ca nu se mai vindeau bilete, asa ca am fost nevoiti sa le cumparam de la “baieti” la extra pret. Bilete pentru turisti desigur; nu cred ca exista scotian fara abonament. Chiar politia te trimite sa cumperi de la ei. 30 de euro biletul in loc de 20.

In curtea interioara, surpriza. Doua corturi mari, unul cu bere la halba, altul cu bere la sticla. Cine s-ar fi gandit ca scotienilor le place berea? Cozi mai mari decat la intrare. Ploaia si frigul declanseaza setea, se stie.

Spre surpriza noastra, erau foarte multi suporteri ai Africii de Sud. In special suporterite blonde si zambarete (dupa cum puteti observa si in poze). In tribune stateau cu totii impreuna, nu se vedea nici urma de dusmanie, intentie de a arunca de torte sau de a rupe scaune. Sport nobil.

A fost placut sa urmarim meciul, sa urlam si noi (mai mult la misto) alaturi de suporteri, sa vedem cum Scotia castiga – am aflat ulterior ca nimeni nu se astepta ca ei sa castige meciul. Am vazut tati alaturi de baietii lor, am vazut cupluri de 20 de ani, cupluri de 70 de ani, am vazut grupuri de baieti in kilturi si fete atrase de kilturi, am vazut o atmosfera foarte primitoare si vesela.

Senzatia de la un meci de rugby e diferita fata de cea de la un meci de fotbal. Suporterii chiar arata ca isi iubesc idolii, pretuiesc valoarea echipei adverse, cum a facut si Timisoara la 8 – 1 cu Steaua acum cativa ani, pleaca impreuna acasa dupa meci.

Sper sa mai merg si la alte meciuri de rugby, ca foarte fain a fost. Poate chiar la un meci de-al Romaniei, de ce nu?

 

Panorame

 

Acum vreo 2 luni, intr-o duminica lejera de 19 septembrie, cand am prins turnul intr-o ipostaza noua pentru el, am iesit cu prietena la colindat Parisul, cu ocazia Zilei Patrimoniului. Adica multe chestii gratis.

Prima oara am mers la muzeul vinului sa vedem care este treaba cu traditia asta a lor. Nu ne asteptam la mare lucru, dar fiind in drumul nostru, si destul de gratis, am intrat. Am fost placut surprinsi. Muzeul se afla intr-un fel de pestera racoroasa, dar primitoare in acelasi timp. Se pot admira diferite povestiri ale viilor din Franta, diverse tehnici de zdrobire a strugurilor, obiecte vechi si ruginite, tot tacamul. La intrare / iesire exista si un restaurant, dar sa nu intram in detalii si in euro.

 

Ne-am continuat drumul spre Universitatea Sorbona. Initial am vrut sa dam un examen, asa de test, dar cum nu era deschisa decat pentru vizitat, am zis sa o vizitam. Impresionanta cladire. Muzeu, ce universitate! Intri acolo si te poti considera deja exponat, mumie, statuie, nu student. Cam multe candelabre insa.

 

In fata primariei Parisului am gasit in plina desfasurare o actiune care incuraja oamenii la mersul pe bicicleta. Erau expuse bicicletele politistilor, biciclete atipice, electrice, roz, mai mici, mai romantice. Cei din poze jucau hochei pe biciclete. Fain, tot respectul.

 

Intrand in primarie, in marele Hotel de Ville, am dat de alt muzeu. Candelabre, portelan, aur, stofa, mobila de cactus, statui de ceara, parca eram la Peles, doar ca nu era chiar atat de frumos. Totusi am vazut niste chestii interesante: in biroul primarului poti juca polo la prima inundatie, in biblioteca Harry Potter sunt sigur ca s-ar simti ca acasa, in sala de festivitati te simti ca intr-o gradina botanica, dar cu pereti, in anti-camera poti sta ca-n sufrageria ta, recomandat in sosete; doar sala in care se voteaza e cam nasola; nu poti dormi ca-n Romania – iti bate soarele-n ochi.

 

Cercetasi, ca si mine acum 8 ani

 

Am vrut sa vizitam si Palatul lui Sarkozy, dar erau atatea funduri la coada de ar fi poluat chimic tot orasul daca ar fi mancat toti branza in acelasi timp, asa ca ne-am intins pe iarba si-am pozat cerul.

 

V-am zis eu ca pun si niste poze nu?

Traseul a fost ceva de genul: Metrou – Natural Science Museum – Imperial College of London – Albert Court – Hyde Park + Speakers Corner – Marble Arche – Covent Garden – London Eye – St Paul’s Cathedral – Buckingham Palace – St James Park – Trafalgar Square – Metrou. Am mai trecut si prin alte puncte cheie, dar nu le-am mai mentionat. Oricum nu le-am pozat pe toate

 

Am ajuns in Sighisoara ieri pe la ora 14.30, dupa o intarziere rezonabila a trenului, de doar 40 de minute. Fiind a 5-a sau a 6-a oara cand ajungem aici, ne-am propus (eu si prietena mea – cu care fac aceasta mini-calatorie) sa vedem ce e nou prin oras si cum s-a dezvoltat in ultimii doi ani.

Suvenirurile

Sus in cetate magazinele de suveniruri si produse traditionale romanesti se gasesc la fiecare 20 de metri. Gasesti orice vrei, de la imbracaminte populara romaneasca, picturi si sabii de otel pana la magnetii si brelocurile clasice, atat de mult ravnite de turisti.

Nu cred ca am vazut alt oras din Romania care sa se promoveze asa de mult ca Sighisoara. Ce mi-a atras atentia a fost un mic stand, situat chiar in mijlocul drumului, unde gasesti niste vederi mai neobisnuite cu Sighisoara. Vedeti si voi despre ce este vorba: http://www.bornintransylvania.ro/.

Arta

Multe dintre magazinele de suveniruri au o sectiunea speciala dedicata artei. Zeci de tablouri si obiecte lucrate manual asteapta a fi cumparate, cu preturi de la cativa RON pana la cateva mii de euro. Pentru toate gusturile si toate buzunarele.

Multe case gazduiesc expozitii de arta cu vanzare, cel mai probabil creatii proprii. Trebuie doar sa le cautati pe stradutele inguste si sa va retrageti la umbra artei.

In Turnul Fierarilor are loc o expozitie de tablouri, tot cu vanzare, intrarea fiind gratuita. Singurul turn care se poate vizita pe interior, din ce am vazut. Go for it!

“Animatorii orasului”

Daca ati fost acolo cu siguranta ii stiti pe oamenii aceia imbracati in costume medievale care se plimba pe strada, bat tobele si striga “Adjudecat. Am zis. Asa sa fie.” Ei insisi sunt o promovare vie a orasului.

In plimbarea lor acestia ii invita pe turisti sa viziteze diferite parti ale orasului, le atrage atentia asupra cersetorilor, ii incurajeaza sa faca poze si sa cumpere suveniruri, toate astea in cel putin 3 limbi. Noua formula de incheiere nu mai este insa “Asa sa fie”, ci “Facem sa fie bine”

 

Camera de tortura

Obiectivele turistice ce pot fi vizitate pe interior sunt destul de putine in Sighisoara, insa numarul acestora este in crestere de la an la an. Unul dintre ele este “Camera de tortura”, care se afla in pasajul de sub Turnul cu Ceas.

Camera de tortura este o incapere de 10 metri patrati, in care se afla diferite obiecte de tortura si povestea camerei in timpul epocii medievale. 4 RON este o suma modica pentru a afla o particica de istorie. Daca vreti sa faceti poze inauntru, trebuie sa platiti o taxa (cam exagerata dupa parerea mea) de 30 RON.

Muzeul Scolii de germana

Turistii pot vizita gratuit (pentru moment) o clasa veche a scolii de germana din Sighisoara. Aceasta se afla la capatul de sus al scarilor acoperite. Banci de lemn vechi, o catedra antica, o tabla acoperita de o harta a lumnii si o colectie de carti vechi va asteapta sa le pozati si sa spuneti mai departe despre ele.

In spatele clasei se afla si un mini-laborator de biologie, care din ce mi-am dat seama iti este recomandat sa il vizitezi doar dupa ce faci o donatie la intrare. Clasa este un bun loc de o sesiune foto cu tematica

 

Casa Baroca

Acesta nu este un paragraf platit, dar pensiunea la care am stat merita promovata Se afla fix in centrul cetatii, personalul este foarte amabil, iar camera arata excelento-medieval. Cheia de aproape jumatate de kilogram, usile mari de lemn, patul din mansarda cu asternuturi de matase alba, toate iti dau senzatia ca te afli cu cateva sute de ani in urma.

Terasa de afara este un cadru perfect sa iti inchei seara, singurul minus fiind ca nu servesc mancare. Am impresia ca data viitoare tot acolo voi sta

P.S. Sunt curios ce SEOist le-a sugerat numele site-ului http://www.cazare-cetatea-sighisoara.ro (merge si .com)

 

Sighisoara vizuala

 

De final

Astazi la 15.30 (dupa exact 25 de ore) am plecat din gara Sighisoara – care apropo, arata foarte fain. Imediat ajunge trenul in Brasov, asa ca ne auzim mai pe seara sau maine. Vreme faina!

Ieri, 16.08.2010

E bine de stiut ca Salina Turda se afla in Turda. Cum nu e chiar in centru, se poate ajunge acolo fie cu ceva autobuz, fie cu taxi-ul (5 RON). Pe langa salina propriu-zisa, in complex puteti pierde vremea si la niste lacuri cu apa sarata, dintre care unul adanc de 80 de metri, sau la strand.

De la 35 de grade intri la 10 – 12. E o mica oaza de racoare inauntru. Un afis iti sugereaza sa te imbraci, dar va zic eu ca e destul de lejer in tricou acolo. Daca mi-as putea instala biroul pe fundul salinei ar fi perfect. 15 RON (8 RON pentru studenti) chiria pe zi nu e asa mult.

Ca intri in salina sau ca treci cu nava Enterprise printr-un cerc de inele stelare, este cam acelasi lucru. Urmeaza un tunel lung cu pereti de sare si aer conditionat din plin.

Zona cea mai importanta este galeria Rudolf, din care se coboara in galeria Maria Tereza. Daca ati vazut filme cu orase subterane atunci va puteti face o idee despre cum arata zona. Singura diferenta este ca dati peste oameni, nu peste viermi gigantici, testoase ninja sau Batman.

Jos exista doua piste de bowling, un mini-golf, un teren sintetic de fotbal, un mini-amfiteatru pentru spectacole cu ecou inclus, o roata gen “Satul de vacanta”, in care puteti admira acelasi lucru, dar intr-un mod plictisitor sau business si o serie de constructii cu mese si scaune, pentru stat si inspirat sare.

In continuare se pot cobori inca 40 de metri pana in galeria Maria Tereza, unde pe langa constructiile futuriste se afla un lac subteran pe care va puteti plimba cu barca. E interesant sa vaslesti la (cel putin) 150 de metri sub pamant cu o casca de inginer pe cap, pentru a te proteja de pericolul drobului de sare, dar si mai interesant este sa te izbesti de peretii de sare, alaturi de alti profesionisti in ale barcuitului.

Pozele de mai jos reflecta destul de putin senzatia pe care o ai in salina, deci cam trebuie sa o vizitati pentru a va bucura de oaza subterana. Ne auzim din Sighisoara.

 

Iei o cladire veche din Liverpool, decupezi in ea o sectiune – cu tot cu geamuri, betoane, tevi – ii aplici 3 axe si o pui sa se roteasca. Prima reactie e WTF, apoi WOW, dupa care CLICK.

Hai ca v-am dat idee de proiect de diploma.

 

Vedeti roata in actiune aici.

Undeva intr-un sat olandez, destul de aproape de Amsterdam, unde chiar si mustele iau amenda daca bazaie prea tare.

 

Azi lucrez de acasa, din sufragerie. Racoare, muzica buna, liniste.

Zgomotul ca de razboi m-a scos pe balcon acum 10 minute. Primul set de avioane m-a intors inapoi in casa. Sa iau camera de fotografiat.

Or fi ajuns mai greu din America? Este astazi 4 iulie si m-am intors in timp? E vreo sarbatoare in Franta?

 

Update: Si o sesiune de elicoptere

 

… ca tot e incredibil de cald afara.

Bordeucsii au o modalitate in plus de racorire. Voila!