Pe 1 octombrie, in mijlocul toamnei si fix acum doua luni, am prins ultimul weekend al verii, ultimul weekend neasteptat de cald. Si nu l-am prins oriunde, ci pe coasta Normandiei, in orasele Etretat si Fecamp.

Sunt doua orase mici, pasnice, unde vin frantuzoaicele si studentele Erasmus sa se bronzeze uniform si nu numai.

Etretat este principalul punct de atractie datorita stancilor uriase, una dintre ele avand forma unui elefant cu trompa in mare, si “falezei” naturale care probabil porneste din Belgia si se termina in Spania. Orasul este dotat cu locuinte vechi, plaje intinse si plaje secrete si iti inspira un miros puternic de menta la figurat.

Fecamp-ul este un port, este o statiune gen Constanta, este aproape de Etretat. Are un centru vechi fara oameni, chelneri prosti gramada si multe barci cu panze ce stau falnice la pozat. “Falezele” lui naturale sunt mai putin spectaculoase, dar merita umblate in lung si-n lat. Biserica din varful dealului si zona de belvedere din jurul ei constituie fructul din tort. Sunt si romani pe acolo; cu copii mici si biciclete.

Si daca v-am plictisit destul, lasati-ma sa descriu aceste orase cu ajutorul a 3 cuvinte: apa, aer si pamant. Asa cum se si vede in panoramele de mai jos.

Etretat

Fecamp

Cand am plecat acum 3 saptamani din Franta, am observat pe aeroportul din Beauvais 2 lucruri cel putin dubioase:

1. Tipul din spatele tunelului de securitate (acolo pe unde va trece bagajul de mana) dormea pe el. Cand inchidea ochii, cand ii deschidea, cand era cat pe ce sa cada. Putea trece oricine cu un cutit in rucsac, nu cred ca ar fi fost observat. Panica, ceva trebuie facut.
2. Politistii care se ocupau cu verificatul pasapoartelor erau intr-un campionat de Solitaire. Acum nu zic ca este ceva rau in asta, dar ceva trebuie facut, doar Solitaire-ul nu este demn de jobul lor.

Si cum eu sunt genul de om care da sfaturi bune, am cateva solutii pentru problemele de mai sus.

Solutii pentru problema numarul 1

• De fiecare daca cand un obiect interzis se afla in bagaj, individul din spatele monitorului sa fie intepat in fund cu niste ace care ies din scaun. In functie de gradul de pericol, pot fi de la 1 la 10 ace de dimensiuni si grosimi diferite. Dormi baiete, statul te ajuta.
• Cel ce sta in spatele ecranului de control trebuie sa poarte casti. De fiecare data cand in bagaj se afla un obiect cu un posibil risc, individul sa primeasca un sunet. Poate fi un tiuit, poate fi o alarma, poate fi chiar o voce care sa zica: “Atentie, cutit”, “Atentie, sticla de apa plata”, “Atentie, branza frantuzeasca”. Astfel individul poate sa doarma cat vrea, fara sa pericliteze viata pasagerilor.
• Daca bagajul contine un obiect dubios, sa plece automat pe o alta banda. Banda se poate termina fie pe o masa alaturata, fie pe o masa secreta, fie in poalele sau in capul tipului din spatele monitorului. Safe and sound zic.
• Daca in bagaj nu se afla nimic ciudat, un aer proaspat de frunze umede poate fi improscat pe langa nasul individului de la monitor, facandu-i somnul lin si relaxant. Daca insa bagajul contine ceva periculos, individul va fi inconjurat de un damf gros emis de un scons tinut in captivitate, fara voia lui, intr-o plasa de sosete negre.
• Ar trebui creat un concurs intre cei din spatele monitoarelor. Acestia pot primi puncte pentru anumite obiecte: cutit – 10 puncte, foarfeca – 5 puncte, apa plata – 100 de puncte, 50 de tuburi de oja – 1 punct. Se pot da si bonusuri: gaseste in cursul zilei 10 perechi de bikini roz si, pe langa noroc, iti dam 243 de puncte si un sandvis gratuit. Identifica 20 de borcane de zacusca si ia unul acasa.

Solutii pentru problema numarul 2

• Solitaire-ul, dupa cum stiti cu totii, este un joc de carti. Cat de ‘cool’ ar fi ca pe acele carti sa fie imprimate poze de infractori care nu au voie sa paraseasca tara? Cu siguranta ar fi reperati foarte rapid de politisiti. “Hei, uite-l pe ala de pe zecele de trefla, ia-l Pierre, e al tau!”
• Jocuri mai ok. Baiatul de la IT (pentru ca orice companie are un baiat de la IT) le poate instala politistilor jocuri demne de ei. Half Life, Serious Sam, Max Payne, Hitman, Delta Force, orice joc care implica baieti buni si baieti rai. Practica nu strica niciodata, nu-i asa?
• (Video) Chat cu ceilalti politisti care verifica pasapoarte. De fapt, ce video chat? Retea sociala. Sa fie acolo toti politistii care stau in spatele pupitrelor. Sa isi impartaseasca povesti, sa puna poze (se pot face screenshot-uri cu camerele video din aeroport), filmulete, sa interactioneze virtual; sa se simta si ei bine.
• Sa se creeze un joc tip Bingo. Ai prins o linie de somalezi nascuti in 89? O ora de free lounge. Trei romani nascuti in Bacau? Un Bounty gratuit. Alta motivatie ai sa verifici pasapoartele, zic.
• Filme. Ce idee buna! Dar nu filme cu impuscaturi, batai, crime; nimic care sa ii incite la a-i agresa pe pasageri. Filme usoare, delicate, romantice: Gossip Girl (serial), Black Beauty, Trandafirul Rosu. Atat de simplu.

Astea sunt doar cateva idei, dar sunt sigur ca exista mai multe out there, vorba romanului. Daca cei de la aeroportul Beauvais ma vor suna sa ma plateasca pentru aceste sfaturi bune, va voi anunta.

Pana atunci, calatorii placute si cat mai sigure va doresc.

Cam asa a fost dimineata zilei de azi. Calda, linistita, cu zmeura, intr-un mic sat din Franta, Condecourt.

P.S. Teoretic am si poze, practic trebuie sa le descarc de pe camera

Rar vezi asa de putini turisti in piata Concorde din Paris. Probabil nu au fost pe faza si au pierdut cele cateva ore cu soare din multele zile ploioase care fac vara celui mai “romantic” oras din lume. Sau poate au fost toti la plaja.

N-am avut timp anul acesta sa urmaresc Turul Frantei, dar i-am prins pe vitezomani in Paris undeva aproape de sosire. Am evitat turma de pe Champs Elysee, mi-am luat un numar destul de mic de coate in coaste, vreo trei suieraturi de tibie si am reusit sa surprind cateva poze cu ciclistii. Pe cand si o echipa romaneasca?

 

Pentru mai multe informatii, voila www.letour.fr.

Se poate (apa curgea).

La o terasa/clatitarie in Provins, Franta.

Desi am pescuit de vreo 3 ori in viata mea, nu pot spune ca sunt fan pescuit. Totusi, cand am vizitat Normandia la sfarsitul lunii mai, am avut ocazia sa merg la o partida de pescuit pe ocean impreuna cu fostul meu coleg de apartament, fratele lui si tatal sau. A fost o experienta interesanta, asa ca merita povestita si ilustrata in cateva imagini. (pont: pozele sunt “legate” intre ele, asa ca le puteti vizualiza pe toate in slideshow)

6.00 Era o insorita dimineata de duminica de mai, asa ca pe la ora 6 m-am trezit si eu. M-am simtit a fi cel dintai cocos din casa, pana sa vad ca tatal si fratele prietenului meu deja scosesera barca in curte si isi puneau pe ei hainele de pescuit. Pe la 6.15 s-a trezit si prietenul meu.

6.30 Mi-am pus pe mine singurii pantaloni pe care ii aveam, un hanorac pe spate, adidasii in picioare si m-am declarat gata de pescuit. Prietenul meu la fel. Cand ne-a vazut maica-sa, s-a speriat putin, asa ca ne-a aruncat inca vreo 2 perechi de pantaloni, 2 geci si 2 incaltari. Nu stiam de ce, dar ne-am imbracat cu ele, sa fim politicosi.

6.35 Eu cu prietenul ne-am suit in barca, tatal cu fratele in tractor. Nu mergi oricum spre balta. Ei erau cauciucati din cap pana in picioare. Plastic Man era slab pe langa ei. Soarele desena niste umbre frumoase in oras.

6.45 Am ajuns la ocean. Alte 10 tractoare erau parcate pe plaja imensa. Era reflux. Mi s-a spus ca daca nu calculezi bine ora de intors te poti trezi fara tractor. Mareea e foarte puternica in zona aia. Si foarte deasa.

6.50 Cei doi in cauciuc s-au dat jos din tractor si au inceput diverse manevre, timp in care eu cu prietenul ne faceam poze. Doar eram in adidasi.

7.00 Toti 4 eram in barca, priveam spre orizont. In spate soare, in fata negura.

7.02 Negura peste tot. Ploaie, vant. Noi intaintam spre mijlocul Pamantului (wow).

7.05 Un val imi muta capul de pe directie. Sunt jumatate fleasca, dar e ok. Bag camera in rucsac, nu vreau sa o inec.  Totul e ok.

7.06 Un alt val ii intra prietenului pe sub toate hainele, tiuindu-i urechile in acelasi timp. Si el e ok.

7.10 Un imens val ne spulbera pe amandoi. Nu e chiar asa sarata apa. Cele 3 perechi de sosete imi pleoscaie aiurea. Transpir din afara spre interior.

7.15 Tatal scoate doua perechi de geci si pantaloni impermeabili. Bine ca nu ni le-a dat cand deja aveam pesti in chiloti. Bine ca ni le-a dat. Inaintam cu valurile in ochi, dar protejati.

7.40 Ne oprim undeva in pustietate, unde sonarul (voila) arata ca ar fi un banc de pesti. Primesc o undita cu momeala din aia artificiala, sub forma de pene, si 5 ace.

8.00 Sunt intrebat daca am rau de mare, daca mi-e frig, sete, daca ma dezechilibrez. Nu. Sunt ok. Arunc acele in apa (sau cum s-o zice).

8.02 Simt ca trage. Trag. Oare am prins ceva? Trag aiurea asa? Se poate sa prind peste fara mamaliga / paine / rame? Se poate. Ridic 2 pesti de vreo 25 cm. Cate unul pe fiecare ac. Fuck me, I’m famous!

8.10 Mai ridic un peste. Pe la vreo 30 cm. Ceilalti 3 nimic. Ne mutam, ca nu trage decat la roman. Si incepator. Le-am zis si un banc cu pesti intre timp. Ma simteam pescar.

8.40 Ajungem in alt loc in care sonarul indica alt banc de pesti. Drumul pana acolo a fost garnisit cu ploaie, vant si glume bune. Jumatate in franceza, jumatate in engleza.

8.50 Aruncam iar. Mai prind un peste. Prinde si prietenul meu unul. Lung de 60 cm. Gros de 1 cm. Peste sfoara. Ne mutam iar din loc.

9.30 Ajungem langa o alta barca. Vedem un mos cum scoate 4 pesti pe un singur fir. Scoatem si noi. Eu doi,ei inca vreo 3. Destul de mari. Fratele da la liniuta, la rapitori. Nu prinde, dar are stil. Tatal isi admira fii si pe mine. E calm, spre deosebire de marea care ne balangane barca in toate directiile.

10.00 Plecam iar. Ploaie, vant, fratele ne spune ca trebuie sa schimbe apa la pesti. Se deschide la slit si incepe sa o schimbe. Isi tine bine echilibrul.

10.30 Mai prind trei pesti, ei alti doi si ne hotaram sa ne intoarcem la tarm. Avem vreo 12 pesti, deci pranzul e asigurat. Ei imi povestesc ca cea mai mare captura a lor in 3 persoane a fost de 110 pesti. Acum nu e chiar sezon de pescuit, dar au iesit ca sa ne faca noua pe plac. Mi-a placut.

11.15 Ajugem la tarm. Eu cu prietenul facem poze cu pestii, cu peisajul, cu barca. Tatal si fratele suie barca pe remorca tractorului si pornim spre casa.

Mai tarziu… A fost bun pestele pe gratar.

Acum 3 weekenduri am fost cu un prieten pe coasta Normandiei, intr-un sat aflat la ocean, in casa unde locuiesc parintii lui. De vineri seara pana duminica seara am avut parte de un weekend plin de descoperiri, de istorie – luptele nemtilor cu americanii, englezii, etc – poze si vreme buna.

O sa scriu despre asta in articolele urmatoare, dar m-am gandit sa va ofer o prefata, sa stiti la ce sa va asteptati Iata ce-am vizitat / facut pe acolo:

• Satul (pare de fapt un mic oras) Luc-sur-Mer
• Portul artificial Arromanches
• Buncarele din Saint-Laurent-sur-Mer
• Cimitirul si Memorialul American
• Mont-Saint-Michel
• Alligator Bay
• La pescuit cu barca pe ocean
• Cel mai mare targ de antichitati din Normandia
• Orasul Caen

Pana imi fac timp sa scriu, iata doua panorame: Caen si plaja (in timpul refluxului) din Luc-sur-Mer).

Fac eu misto de francezii astia, dar au si idei bune. Mai rar, dar na, daca s-au nascut cu filmele dublate.

Lunea de Rusalii este libera in Franta. Ca si in Romania (de putina vreme) de altfel. Partea asta cu “libera” este insa discutabila. Ziua este considerata vacanta, dar trebuie recuperata candva in timpul anului, fie in alta zi de vacanta, fie intr-un weekend.

Intr-o astfel de zi se pierd o duna de bani la nivel national, asa ca prin 2004 o mana de romantici au hotarat ca o zi libera pe an (aceasta) sa fie de fapt recuperata, iar toti acei bani sa mearga spre ajutorul batranilor. Atat de simplu si atat de eficient. Nu stiu daca toti banii aia sunt doar pentru batrani. Or fi si pentru oamenii strazii, orfani, spitale, dar in orice caz sunt folositi in scopuri umanitare. S-o aplica si in alte tari metoda asta?

Colegele mele au fost cam revoltate cand li s-a spus ca trebuie sa recupereze vacanta in alta zi, asa ca s-au hotarat sa lucreze luni. Treaba lor. Eu luni dimineata sunt in Olanda, iar pe dupa-masa prin Belgia. Mi-am programat insa ziua in care voi recupera vacanta asta scurta: 14 iulie, de ziua Frantei. La munca zic, nu la frecat Camembertul!

Cei care imi cititi blogul stiti ca ma plimb destul de des, chiar daca nu scriu atat de mult despre asta. Pentru cei care sunteti noi pe aici, va spun eu ca imi place sa calatoresc in timpul liber. Asta ar fi unul dintre motivele pentru care si muncesc doar.

In ultimele luni am calatorit destul de mult in interes de serviciu, atat cu trenul, cat si cu avionul. De cele mai multe ori a trebuit sa iau taxiul odata ajuns fie la destinatie, fie inapoi in Paris. In interes personal ma limitez la transportul in comun de cele mai multe ori

Daca e sa facem o comparatie intre taxiurile din garile / aeroporturile din Franta si Romania si taxiurile care te asteapta la iesirile lor am putea spune ca:

In Paris

Pe aeroporturi
Atat pe CDG, ca si pe Orly (aici am gasit si o exceptie, dar despre asta alta data) exista un serviciu impecabil de taximetrie. Nu trebuie decat sa urmaresti semnele care iti arata statia de taxi-uri, iar odata ajuns acolo sa astepti linistit la coada. Masinile vin una dupa alta. Exista acolo chiar si o persoana care face pe helpdesk-ul. Il / O poti ruga sa iti trimita un taximetrist care vorbeste engleza, sau poate vrei un Mercedes in cazul in care mergi la o intalnire importanta (fara nicio suprataxa), sau poate vrei sa primesti o masina care accepta plata cu cardul. O groaza de optiuni, toate la acelasi pret, la aceeasi calitate, totul foarte organizat.

In gari
De cele mai multe ori garile sunt asociate cu locuri “rele”, dar in Paris (si cel mai probabil si in alte orase mari) e chiar ok sa iei taxiul odata ajuns in gara. Urmaresti aceleasi semne ca in aeroport si ajungi la o coada organizata unde astepti sa iti vina randul sa iei o masina. Nu ai la dispozitie un helpdesk, dar primesti taxi-uri “legale”, care apartin orasului. Totul merge ca pe roate.

In Bucuresti

Pe aeroporturi
De pe Otopeni poti lua doar taxi-urile scumpe, intr-un mod civilizat de altfel, sau cele ieftine care au adus o alta persoana la aeroport. De acolo prefer sa iau autobuzul expres, asa ca nu pot spune prea multe despre asta. Plus ca atunci cand vin in Romania de obicei aleg low costul, deci merg pe Baneasa unde este insa alta poveste. Acolo te asteapta o turma de taximetristi care au urmat facultatea in regim DTISM (Da Teapa In Stil Mare). Majoritatea tarifelor practicate de ei pleaca de la 3.5 RON si se duc undeva in sus, in functie de nationalitatea omului. Daca vrei sa prinzi pe unul ok ori te uiti cu atentie pe toate usile, poate poate a venit vreunul cu o persoana la aeroport si are tarifuri normale, sau te duci pana in prima intersectie. Tare curios sunt cat de idiot poate sa fie ala care permite acest lucru sa se intample intr-un aeroport international. Nu sunt primul care scrie despre asta, dar e o mare idiotenie sa iti intampini turistii cu o turma de tepari.

In gari
In Gara de Nord de exemplu e si mai grav decat pe Baneasa. Gasesti si masini ok, dar si cele cu preturile umflate sunt in numar destul de mare. Partea “buna” e ca se si recomanda atunci cand au pretul mare. Vin si te iau direct de pe peron. Bun filtru, atata timp cat stii de el. Daca ajungi cumva noaptea, mai bine iei unul la suprapret decat sa bantui prin jurul garii aiurea.

Concluzie

Turistii trebuie tratati bine de indata ce s-au dat jos din mijlocul de transport cu care au venit in tara ta. Ei sunt musafirii tai si trebuie intampinati cum se cuvine. Nu cred ca e mare lucru sa organizezi o statie de taxi-uri civilizata la iesirea din fiecare gara / aeroport din Bucuresti / Romania (cel putin in orasele mari pentru inceput). Daca nu faci asta e ca si cum ti-ai invita un prieten la tine si l-ai lasa sa plateasca o taxa la baietii care stau la scara blocului, in loc sa il conduci frumos in apartamentul tau.

Poate invatam sa invatam de la altii.