Fac eu misto de francezii astia, dar au si idei bune. Mai rar, dar na, daca s-au nascut cu filmele dublate.

Lunea de Rusalii este libera in Franta. Ca si in Romania (de putina vreme) de altfel. Partea asta cu “libera” este insa discutabila. Ziua este considerata vacanta, dar trebuie recuperata candva in timpul anului, fie in alta zi de vacanta, fie intr-un weekend.

Intr-o astfel de zi se pierd o duna de bani la nivel national, asa ca prin 2004 o mana de romantici au hotarat ca o zi libera pe an (aceasta) sa fie de fapt recuperata, iar toti acei bani sa mearga spre ajutorul batranilor. Atat de simplu si atat de eficient. Nu stiu daca toti banii aia sunt doar pentru batrani. Or fi si pentru oamenii strazii, orfani, spitale, dar in orice caz sunt folositi in scopuri umanitare. S-o aplica si in alte tari metoda asta?

Colegele mele au fost cam revoltate cand li s-a spus ca trebuie sa recupereze vacanta in alta zi, asa ca s-au hotarat sa lucreze luni. Treaba lor. Eu luni dimineata sunt in Olanda, iar pe dupa-masa prin Belgia. Mi-am programat insa ziua in care voi recupera vacanta asta scurta: 14 iulie, de ziua Frantei. La munca zic, nu la frecat Camembertul!

Cei care imi cititi blogul stiti ca ma plimb destul de des, chiar daca nu scriu atat de mult despre asta. Pentru cei care sunteti noi pe aici, va spun eu ca imi place sa calatoresc in timpul liber. Asta ar fi unul dintre motivele pentru care si muncesc doar.

In ultimele luni am calatorit destul de mult in interes de serviciu, atat cu trenul, cat si cu avionul. De cele mai multe ori a trebuit sa iau taxiul odata ajuns fie la destinatie, fie inapoi in Paris. In interes personal ma limitez la transportul in comun de cele mai multe ori

Daca e sa facem o comparatie intre taxiurile din garile / aeroporturile din Franta si Romania si taxiurile care te asteapta la iesirile lor am putea spune ca:

In Paris

Pe aeroporturi
Atat pe CDG, ca si pe Orly (aici am gasit si o exceptie, dar despre asta alta data) exista un serviciu impecabil de taximetrie. Nu trebuie decat sa urmaresti semnele care iti arata statia de taxi-uri, iar odata ajuns acolo sa astepti linistit la coada. Masinile vin una dupa alta. Exista acolo chiar si o persoana care face pe helpdesk-ul. Il / O poti ruga sa iti trimita un taximetrist care vorbeste engleza, sau poate vrei un Mercedes in cazul in care mergi la o intalnire importanta (fara nicio suprataxa), sau poate vrei sa primesti o masina care accepta plata cu cardul. O groaza de optiuni, toate la acelasi pret, la aceeasi calitate, totul foarte organizat.

In gari
De cele mai multe ori garile sunt asociate cu locuri “rele”, dar in Paris (si cel mai probabil si in alte orase mari) e chiar ok sa iei taxiul odata ajuns in gara. Urmaresti aceleasi semne ca in aeroport si ajungi la o coada organizata unde astepti sa iti vina randul sa iei o masina. Nu ai la dispozitie un helpdesk, dar primesti taxi-uri “legale”, care apartin orasului. Totul merge ca pe roate.

In Bucuresti

Pe aeroporturi
De pe Otopeni poti lua doar taxi-urile scumpe, intr-un mod civilizat de altfel, sau cele ieftine care au adus o alta persoana la aeroport. De acolo prefer sa iau autobuzul expres, asa ca nu pot spune prea multe despre asta. Plus ca atunci cand vin in Romania de obicei aleg low costul, deci merg pe Baneasa unde este insa alta poveste. Acolo te asteapta o turma de taximetristi care au urmat facultatea in regim DTISM (Da Teapa In Stil Mare). Majoritatea tarifelor practicate de ei pleaca de la 3.5 RON si se duc undeva in sus, in functie de nationalitatea omului. Daca vrei sa prinzi pe unul ok ori te uiti cu atentie pe toate usile, poate poate a venit vreunul cu o persoana la aeroport si are tarifuri normale, sau te duci pana in prima intersectie. Tare curios sunt cat de idiot poate sa fie ala care permite acest lucru sa se intample intr-un aeroport international. Nu sunt primul care scrie despre asta, dar e o mare idiotenie sa iti intampini turistii cu o turma de tepari.

In gari
In Gara de Nord de exemplu e si mai grav decat pe Baneasa. Gasesti si masini ok, dar si cele cu preturile umflate sunt in numar destul de mare. Partea “buna” e ca se si recomanda atunci cand au pretul mare. Vin si te iau direct de pe peron. Bun filtru, atata timp cat stii de el. Daca ajungi cumva noaptea, mai bine iei unul la suprapret decat sa bantui prin jurul garii aiurea.

Concluzie

Turistii trebuie tratati bine de indata ce s-au dat jos din mijlocul de transport cu care au venit in tara ta. Ei sunt musafirii tai si trebuie intampinati cum se cuvine. Nu cred ca e mare lucru sa organizezi o statie de taxi-uri civilizata la iesirea din fiecare gara / aeroport din Bucuresti / Romania (cel putin in orasele mari pentru inceput). Daca nu faci asta e ca si cum ti-ai invita un prieten la tine si l-ai lasa sa plateasca o taxa la baietii care stau la scara blocului, in loc sa il conduci frumos in apartamentul tau.

Poate invatam sa invatam de la altii.

De vineri seara pana ieri noapte am fost plecat la Nisa, la carnavalul Regelui Mediteranei. Au fost 3 zile calduroase de iarna (peste 15 grade), multe culori, italieni, pizza, mare, confetti.

Am avut parte si de un bonus, Festivalul Lamailor de la Menton, unde am fost duminica.

Trebuie sa sortez cele 1500 de poze, sa pun pe foaie cateva impresii si revin. Pana atunci va las cu o mana de fotografii din cadrul celor 2 carnavaluri.

 

Din ciclul, la noi ca la noi, dar nici cu ai lor nu mi-e rusine, sa va spun cate ceva despre curieratul frantuzesc, acest serviciu care inca mai poate fi imbunatatit 100 de ani de acum inainte. Nu o sa va plictisesc cu aberatii, cugetari sau alte analize literare, ci va voi povesti 4 intamplari ce-i implica pe francezi si curieratul intern si international.

Berlin – Paris

Un prieten si-a comandat un pachet din Germania si l-a trimis la mine in Paris, compania neavand posibilitatea sa faca livrari in Romania. Pachetul a ajuns intr-o vineri pe la ora pranzului, cand, soc, eram cu totii la birou. Postasul ne-a lasat un bilet, cum ca vine a 2-a zi, sambata, intre 8.00 si 12.00 dimineata. Pe bilet scria ca in cazul in care nu ne gaseste, sa il ridicam de la posta.

Sambata am fost acasa toata ziua, postasul nu a aparut. Na, e sambata, poate a dormit si omul mai mult. Nu-i problema, il iau luni de la posta zic.

Se face luni. Programul postei e pana la 19.00, deci ma gandesc ca am timp destul sa il iau dupa orele de munca. Pe la 17.00 primesc mail din Germania: pachetul a fost returnat pentru ca nu l-am ridicat la timp. Mai, dar esti prost? L-au trimis astia instant inapoi, de parca primisem o basculanta cu ingrasaminte, nu un pachetel de 1kg. L-am primit peste alte 15 zile; de fapt portarul blocului, nu eu.

Tara Galilor – Paris

Pe la inceputul lui iulie 2010, agentia in care lucrez a participat la un eveniment in Tara Galilor, undeva pe langa Cardiff. Am trimis acolo niste materiale promotionale, printre care si niste roll-up-uri, care trebuiau returnate in Paris dupa eveniment. Am ales curieratul.

Am fost asigurati ca le vom primi in maxim o saptamana dupa finalizarea evenimentului. Le-am primit in doua luni, undeva prin septembrie, dupa zeci de telefoane, mailuri si faxuri. Problema? Habar nu am. Nu ne-au spus nimic concret. Ba ca hotelul, ba ca englezii, ba ca francezii. Si daca il punea pe tren la nas si tot ajungea mai repede. Timp pierdut, bani pierduti.

Lille – Paris

Am comandat zilele trecute niste adidasi de pe decathlon.fr. Sistemul de livrare e interesant: iti alegi un loc din oras (exemplu: spalatorie, chiosc, alimentara) care are contract cu Decathlon sa primeasca produsele comandate online. Astfel, costurile de livrare sunt mai mici, mereu fiind aceleasi locuri, iar clientul isi poate alege destinatia cea mai apropiata de casa. Bine, exista si varianta sa iti vina acasa, dar e mai costisitoare.

Mi se spune ca pe 24 ianuarie pot sa ridic comanda. Pe 23 verific situatia si vad ca pachetul e blocat intr-o posta din Montreuil. OK. Verific dupa 2 zile, la fel. Intarzie; e ok, nu e graba. Pe 27 primesc mail ca pachetul mi-a fost returnat in Lille. Na belea. Ii sun. Mi se spune ca a fost o eroare si ca ma suna ei la inceputul saptamanii viitoare sa imi spuna pe unde e pachetul. A trecut inceputul, ii sun eu maine.

Paris – Nantes

Prin septembrie 2010 am participat la o conferinta in Nantes, unde a trebuie sa trimitem, din nou, materiale. Am expediat din Paris 2 cutii a cate 15kg fiecare. Eu am luat trenul ca sa le-o iau inainte, sa le primesc cum se cuvine. A sosit doar una. Telefoane, mailuri, faxuri – ca de obicei – dar nimic.

S-a terminat conferinta, a trecut luna, pachetul nimic. Ne-a fost despagubit insa. Cum exact pierzi o cutie de 15kg, 1m inaltime, pe o distanta de 400km? A cazut in Sena? L-a inghitit omul invizibil? A fost mancat de molii pe drum?

Vrei o aFacerE profitabila? Da drumul la o firma de curiErat impecabila in servicii. X

Ieri, pe dupa-amiaza, am ajuns in Nantes la conferinta EAIE 2010. E a 3-a oara cand ajung aici in ultimele 3 luni dar n-am prea reusit sa scriu nimic, asa ca sa va zic cateva impresii de prin zona (nu neaparat de la conferinta), ca altfel se face o luna de cand nu am mai scris ceva

Desi sunt asteptati peste 3500 de participanti, taximetristii nu s-au inghesuit sa ii ia de la gara; ori nu au stiut, ori putin le pasa. Eram peste 50 de persoane la coada pentru taxiuri, iar masinile veneau cam una la 3 minute. Faceti un scurt calcul.

Am mancat toata ziua numai delicatese frantuzesti. Sunt 100% ca as putea manca 2 platouri de minusculozitati din astea doar la aperitiv.

Camera mea de hotel cred ca are o problema majora. Nu are usa la baie. Vreun artist probabil s-a gandit ca e mai bine asa.

Am avut o zi lejera, cu trezit la 6.30, ‘chair’-uit un workshop de 7 ore, organizat o receptie pentru 100 de persoane, pregatit slide-uri pentru maine.

Nantezeni, nantezi, nantezuti, nantezoi? Nantezute, nantezence, nanteze, nantezoaice?

Mi-e somn.

… ca tot e incredibil de cald afara.

Bordeucsii au o modalitate in plus de racorire. Voila!

 

Hamsiile

In Romania
Sunt niste pesti. Uneori put, alteori nu. Pentru mine put frumos, deci sunt delicioase. Hamsiile constituie masa principala atunci cand ajung pe litoral. Chiar si in Bucuresti le vanez. Prin supermarket, pe la terase, pe la prieteni. Nu sunt fan peste, desi sunt peste, dar hamsiile reprezinta o masa copioasa si vesela.

Multi le urasc. Altii le injura. Pitipoancele nu sunt demne sa le manance capul. Capul la peste nu le place. Daca mananci hamsii pari ieftin. Pari student.

In Spania
Hamsiile sunt delicatese. Nu le gasesti la fast-fooduri, nu le gasesti la tarabe. Ti se servesc ca si aperitiv in restaurantele elegante. Lumea le mananca finut, rontaind cu delicatete atat coloana vertebrala, cat si mandibula.

Cand am dat de ele, fiind invitat de o companie la cina, imi ploua in gura cand le priveam si ma gandeam cum as baga cate 5 deodata. Desi trebuia sa imbuc una la cel putin 20 de secunde, am reusit performanta de 1 la 2 secunde. Destul de bine zic eu. Asta da delicatesa!

Pateul

In Romania
Cine mananca pateu nu are bani. Nu conteaza ca are gust bun. Daca mananci pateu esti sarac.Prostie! Nimic nu se compara cu o felie cu pateu, branza si mustar.

In Franta
Pateul este o delicatesa. Nu tot pateul, dar pateul in general. Ti se serveste tot ca un aperitiv. Trebuie sa il mananci delicat cu furculita si cutitul. Cam greu! L-am intins pe paine si mi-am adus aminte de serile petrecute pe munte, cand un ceai cald insotea masa copioasa formata din pateu, slana, branza si rosii.

Concluzie
In Romania lumea nu pretuieste delicatesele. Toti pretuiesc pretul!