Dupa cum v-ati prins din titlu, m-am mutat. Am stat un an de zile singur intr-o garsoniera si acum am decis ca e timpul sa fac o mica schimbare. Nu pot sa zic ca nu mi-a placut, dar uneori mai simti nevoia sa vorbesti cu oamenii fata in fata si nu doar pe skype. O sa ii duc dorul vreo 2-3 zile, dar o sa imi treaca repede.

M-am mutat in zona La Defense, intr-un apartament cu 5 camere. Mai locuiesc aici un francez, un italian si o frantuzoaica. Toti lucreaza, toti sunt tineri, toti par a fi de treaba. E totul ok momentan

Singura chestie care nu e cea mai potrivita pentru simturile mele fine e ca stau putin mai departe de munca, gen in celalalt capat al Parisului. De maine trebuie sa ma apuc sa cronometrez si sa caut cele mai rapide variante sa ajung la birou. Chiar tin la trezirea deloc matinala.

Nu mai stau singur, dar tot pot sa va primesc pe la mine. Camera este destul de mare, sufrageria e si mai mare, asa ca daca veniti pe aici si am loc, va primesc cu placere. Daca nu inchiriez garsoniera veche zilele urmatoare, puteti sta acolo pana la sfarsitul lunii. Nici Andreea Marin nu detine in chirie 2 imobile in Paris.

Cam atat pentru moment ca vreau sa testez cele 2 saltele pe care le am in pat. Am impresia ca maine una din ele o sa dispara, asa ca vreau sa ma bucur cat mai mult de ele

Nu stiu cate apartamente din Paris au incalzire pe gaz, dar sunt sigur ca eu nu am. Nici casa in care stau nu are. Nici pe strada mea nu se incalzeste nimeni cu gaz. Ba chiar sunt sigur ca tot cartierul se incalzeste cu ajutorul curentului.

M-am trezit intr-o dimineata acum vreo saptamana, trezit de un zgomot dubios. Primul instinct a fost sa il suspectez pe portughez ca isi probeaza noua bormasina. Nu era el. Erau dintii mei ce tremurau de frig. Se luase curentul peste noapte, iar caloriferul deja incepuse sa nasca turturi.

Chiar daca mai era o ora pana sa incep programul la birou, m-am imbracat in graba si am iesit din pestera, ca deja incepusem sa aburesc geamurile. Pe strada alti oameni iesisera din case sa se incalzeasca. La ce? Nu stiu. Erau vreo -5 grade afara.

Ia sa generalizez:

Ce se intampla in Paris daca se opreste curentul timp de 24 de ore, iarna? Simplu. Romanticii se intorc cu un pas inapoi spre epoca de piatra.

Se incalzesc la lumanare, unde isi poti praji si niste mici, se spala mai repede decat alearga Szabo, fac poze la carnatul care face surf in frigider, calare pe o foaie de ceapa, au ocazia sa se apuce lejer de crescut lilieci, si alte chestii din astea demne de Fred si Barney.

Nu te poti plictisi in Paris. Mereu se intampla ceva fain. Salut!

M-am trezit azi noapte ca orice om care se p*sa pe el in toiul noptii. Normal ca nu am aprins becul nici in camera nici in baie, doar nu vroiam sa imi sara somnul pentru o fapta asa usoara. Eram obisnuit sa o fac pe intuneric. Cand am intrat in baie, m-am simtit ca in gradinile de la Versailles. Totul era la fel, in afara de pasarile colorate, boschetii cantatori si cei din rasa IOLA. O fantana arteziana taraia din bazinul de apa al WC-ului, iar eu eram cu picioare fix in lac. La propriu.

Am aprins becul si m-am vazut in oglinda cristalina care se formase pe gresie. Am tras niste injuraturi asa de test, am inchis apa la bazin si m-am culcat. Cum era sa pierd noaptea curatand apa din baie? Nu oricui i se intampla sa se trezeasca avand Versaiul in baie. Am avut timp azi dimineata sa strang apa in fundalul sonor al unei serii secunde de injuraturi. Se mai intampla. Salut!

In weekendul asta am aflat niste lucruri foarte interesante despre garsoniera in care locuiesc, pe care poate nu le-as fi aflat niciodata daca nu eram vizitat de prieteni:

- daca dormi pe lat curentul se izbeste de tine, deci iti este mai cald decat daca ai dormi pe lung (ms Jojo)
- in pat incap lejer 4 persoane (deci in camera incap 6, daca pun si salteaua la bataie)
- sistemul de inchidere al geamului nu este chiar pe intelesul tuturor viitorilor ingineri politehnisti (gen Ioana)
- frigiderul meu este intotdeauna “plin” de bunatati (Ioana & Jojo)
- se pot incarca in acelasi timp 6 dispozitive electronice (Ioana reloaded)

Sunt curios ce o sa mai descopar data viitoare cand primesc vizitatori Va astept in numar cat mai mare, sa descoperim impreuna misterele conacului meu. O seara faina!

Merg azi sa vizitez o garsoniera. Ajung in cartierul cu pricina si o gasesc imediat. La 50m de metrou. Bun asa. Blocul are o curte mare, plina cu flori si biciclete. Foarte frumos. Astept in fata cladirii, sa vina agentul. Inca 5 oameni asteapta langa mine. Ce e frate aici, muzeu? Vine omul in negru, ghidul, si ne ia pe toti. Ne zice niste prostii in franceza si intram in cladire.

El incepe sa vorbeasca, in timp ce urcam. Si urcam, si urcam. 7 etaje. Spune ceva cu “sportif”. Incearca sa ne pacaleasca se pare. E sus, faci sport, e bine. Lasa ca fac eu sport si altfel, nu pe scari. Pana la 6, sunt cate 2 usi pe hol. E bine, zic eu. La 7, 30. Niste cotloane inguste, cat sa incapa un om si o plasa. Si multe usi. Garsoniera, mica si urata. El continua in franceza. Ceva de geamuri, de priveliste, din astea. Ce vad: 2 paturi, calorifer, dus, birou, masa, scaune, sertare, resou, cutii, geamantane si 1 metru patrat in care sa stai. Clar. La telefon mi-a zis ca toaleta e pe hol, dar ca e renovata de curand si nu e folosita de multa lume. 3, 4 garsoniere ma gandeam eu. Cand colo, toate 30 o foloseau. Renovata cred ca a fost. De Napoleon, pe vremea lui.

Situatia mi-a adus aminte de vara anului 2006 cand stateam in P18 in Regie. La fel era si acolo. Hol lung, multe camere, si 2 bude. Turcesti. Nu te joci cand ai treaba. Nu le poti folosi. Toata vara nu am folosit toaleta niciodata (cu exceptia problemei minore). De fiecare data cand venea faxul, vorbeam cu colegul de camera si mergeam in Carrefour. Ca vroiam eu, ca vroia el, nu conta. Ne puteam si sincroniza. Invatasem. In Carrefour era frumos, curat, proaspat. Ce vroiai mai mult? Si puteai face si cumparaturile cu ocazia asta. Ei, aici nu am Carrefour, asa ca zic pas si la asta.

Plec acum sa ma vad cu o tipa de la o agentie. Zice ea ca are mai multe oferte bune pentru mine. Sa vedem. Noroc!

Azi e ziua intalnirii cu robotelul. Ma inarmez de dimineata cu dictionarele si plec. Pe la 2. Pe metrou incerc sa memorez diverse fraze: Cat costa? Am venit pentru inchiriat. Va dau maine un raspuns. Sunt sigur ca o sa imi amintesc doar “Bon jour” si “Au revoir”.

Garsoniera e pe langa metroul Belleville (oras frumos). Trebuie sa fie frumoasa. La un colt niste politistii discuta cu 2 copii de vreo 14 ani. Rapperi. Un caine politist latra la ei. Probabil ca ascund ceva oase prin buzunare. Ma uit in memorie dupa harta si o iau pe o strada. Merg ce merg, nimic. Simt nevoia sa mananc ceva, sa nu ajung acolo nemancat. Imi iau un super sandvis. Abia dupa, observ ca nu are pic de carne. E vegetarian. Tare. Cum nu gasesc nici o urma de adresa, ma intorc la metrou si ma uit iar in memorie. Am gasit blocul. E la 50 de metri.

Bag o guma sa nu se simta efectul de rosii cu mustar, si intru in cladire. O scara circulara se asterne in fata mea. Incape lejer un om pe ea. Urc la 1 si imi apar 5 usi in cale. Una e liftul. Ar trebui sa fie prima pe dreapta. Dar nu stiu cum sa ma uit ca sunt situate in semi-cerc. Din spatele unei usi iese o doamna chinezoaica. Eu in engleza ea in chineza, imi indica o alta usa. Bat. Nimic. Bat iar. Nimic. La vecinul de langa se aude Tom & Jerry. Bat si acolo. Nimic. Uf!
Macar am vazut zona. Incerc si maine. C’est la vie!