Cum weekendul asta am fost in Bruxelles, saptamana trecuta am tot cautat locuri ieftine si faine, situate cat mai aproape de centru.

Am inteles ca hostelurile astea doua ar fi foarte faine, dar din pacate nu aveau nimic liber. Daca ar fi sa alegeti dintre acestea, J. Brel are prioritate in fata lui G. Europe, dupa cum m-a sfatuit o tipa din zona.

Cu o zi inainte sa ajung, un coleg din Belgia, vorbitor de flamanda, mi-a recomandat Crowne Plaza Europe. Am zis ca glumeste prima oara. Nu glumea. Pretul unei nopti (cel putin pt weekend) este de 27 de euro de persoana. Hotelul se afla la 5 minute de mers pe jos de Parlamentul European si la 3 statii de metrou de centrul orasului.

Micul dejun este amuzant insa. Costa 27 de euro. Nu am idee ce ditai vaca ai putea manca de banii aia, asa cu noaptea-n cap, dar sincer sa fiu nici nu am incercat. Internetul costa 9 euro/ora sau 20 euro/zi. Chiar daca am luat o ora si am insistat la receptie sa o platesc, nu m-au taxat, deoarece nu le aparea in program ca m-as fi conectat. Asta e, eu am vrut

Site-ul este in olandeza, dar va descurcati voi. Pe cel oficial preturile par a fi un pic mai ridicate (cu 10 euro). Daca stiti si alte locuri ieftine si faine, nu ezitati sa lasati un comentariu.

Ca si recomandare, stati intr-un hostel daca gasiti loc liber. Daca nu, merge si un hotel de 4 stele

P.S. Poze in curand (sper).

Am ajuns in oras pe seara. Era forfota mare. Pe turla bisericii se vedeau ultimele raze de soare. Eram singur. Mi-am scos harta printata si am pornit in cautarea hostelului pe care pusesem ochii. Strazile erau impanzite de cabluri, muzica, oameni mascati. Cu greu, am reusit sa ajung la destinatie.

Hostelul avea forma de castel. De ce il facusera hostel? Nu puteau sa il intituleze castel? As fi vrut sa stau intr-un castel, dar nu era castel. Era hostel. La intrare ma astepta un baiat. M-a invitat politicos inauntru sa imi arate oferta. Interiorul aducea a spital, nu a castel. “Asta e”, m-am gandit eu. Daca e ieftin, e ok. Am intrat intr-o camera impreuna cu el. “Ce zici de asta?”, ma intreaba. “E faina. De ce are 3 paturi? Sunt singur”, il intreb eu. “Asta o avem. 60 de euro”, imi raspunde el.

M-a blocat. De ce as da 60 de euro sa stau intr-o camera cu 3 paturi? Daca as sta, cu siguranta m-as trezi noaptea din 2 in 2 ore sa imi schimb patul. Sunt banii mei, trebuie sa-i dorm. Am refuzat. “Bineee”, a zis el. Hai sa iti arat alta. “Ceva mai ieftin te rog”, am continuat eu.

Ne-am oprit in fata altei usi. Se auzeau zgomote inauntru. “Asta e. O vrei?”, ma intreaba din nou. “Ce-ar fi sa deschidem usa, sa vad cum arata?”, am completat eu. Am deschis-o. Avea doar 2 paturi. Intr-unul din ele stateau 2 copii mici, cam urati, iar in celalalt, alt copil mic. “Poti sta aici. 30 de euro.”, imi zice baiatul. “Unde exact?”, il intreb eu. “Cum unde? Cu ala mic. Ai loc”.

Hai da-o dreacu. De ce as sta in aceeasi camera cu 3 copii mici? Si urati?Am plecat fara sa ii mai zic nimic. In oras era tot aceeasi forfota. Am consultat harta si am pornit spre urmatorul hostel.

Nu am ajuns inca in Stockholm, dar cand o sa ajung o sa vreau cu siguranta sa dorm in Jumbo Hostel, un avion transformat in hostel. Pretul unui pat incepe de la 32 de euro in camera de low cost si ajunge pana la 300 de euro in cabina. Adica poti dormi la locul de munca al pilotilor. Nu e drept

Daca ajungeti acolo sa imi spuneti cum a fost. Sunt doar curios. Salut!

(Sursa Inhabitat)

Ma gandeam azi cum ar fi sa calatoresc, sa stau in hosteluri, sa vizitez orase, sa scriu articole si sa fiu platit pentru asta. Nu stiu daca este posibil sau daca vreo agentie/site ofera acest lucru, dar eu sunt sigur ca am de gand sa continui sa visez la asta.

In cel mai rau caz o sa platesc pentru aceste lucruri. Ah, stai. Calatoresc singur de ceva vreme si fac si asta. Hai cu jobul ala!

Vara trecuta am reusit sa ajung in Barcelona fara sa imi doresc lucrul acesta neaparat. Eram prin Madrid si intentionam sa ajung in Romania cu Inter Rail, dar negasind niciun partener mi-am cumparat primul bilet mai ieftin la avion. Plecarea era din Barcelona dupa 7 zile.

Am ajuns acolo cu un autobuz dubios, plin de sentimente si mirosuri diferite, si m-am cazat la o prietena in prima noapte. Urmatoarele 2 nopti le-am petrecut in apartamentul altei prietene, dupa care m-am mutat intr-un hostel unde aveam sa imi petrec urmatoarele 4 zile, deoarece incepusera festivalurile locale si toti prietenii mei catalani plecasera acasa. Deci iata-ma din nou singur, intr-un hostel din Spania.

Mi-am luat un loc intr-o camera de 8 persoane, intr-un hostel de langa La Rambla. Cum am intrat, o pereche de boxeri pazeau unul din paturi. Pareau destul de masculi asa ca mi-am ales un pat cumva opus, ca sa nu imi confund boxerii cu ai proprietarului. Am optat pentru patul de jos sa fiu sigur ca nu se darama cu mine cel etajat.

Ziua am fost plecat in recunoastere, iar seara m-am intors in hostel. Boxerii erau pe individ acum, si atat. Era un canadian la vreo 27 de ani, ce umbla la bustul gol prin camera si vorbea tare. Intr-unul din colturi, langa patul meu, erau 2 tipe. Am aflat ca erau din Suedia si ca erau gemene, din scurtul dialog de “get to know” cu ele de. In cealalta parte a patului meu, dormeau alte 2 tipe, despre care am aflat ulterior ca erau olandeze, la fel surori. Deci eram eu, canadianul gol, si 4 perechi de sani in camera aia, inruditi 2 cate 2.

Diminetile erau cele mai interesante. Cum nu aveam niciun gand sa ma trezesc la 8 sa iau micul dejun, ma odihneam semi-lejer in patul meu,  fiind trezit de nordice cu glasul lor specific. Cum ma intorceam pe stanga, vedeam suedezele in chiloti pregatindu-se de cereale (mentionez ca nu ar fi putut sa vada ca ma uit la ele, deoarece eram camuflat de patul de deasupra). Fiind baiat simtit, genul gentleman-ului roman, ma intorceam pe partea cealalta, sa nu le vad asa expuse si nevinovate. Intors la 180 de grade, dadeam de fundurile olandezelor ce se pregateau si ele de intalnirea cu laptele si cerealele. Diplomatul din mine ma indemna la fel sa ma intorc cu spatele.

Si uite asa in fiecare dimineata a trebuit sa ma tot foiesc prin pat, de pe o parte pe alta, din cauza scandalului facut de fetele ce se pregateau de micul dejun. Cum sa dormi cu o asa galagie in camera? Noroc cu mine ca mai dormeam pana pe la 10 – 11 dupa ce plecau ele. Noroc cu mine!

(Poate va urma )

Am fost de 2 ori aplaudat in weekend, in 2 situatii total diferite. Deci, situatiile

Catedrala din Chartres are cea mai mare cripta din Franta. Este situata sub cladire, ca orice cripta care se respecta. Pentru a intra trebuie sa astepti ghidul la anumite ore si sa iesi tot odata cu el. Am intrat inauntru impreuna cu alti 40 de oameni, toti insetati de cunoastere si criptifenie (cuvant din dictionarul meu), dupa care ghidul a inchis poarta la suprafata. Ajunsi in beci, asta a inceput cu franceza lui dubioasa sa explice cum stau treburile in cripta, lucru facut de orice ghid constiincios.

Nu ca nu as fi inteles nimic, dar eu stiam cum stau lucrurile in cripta, deci mi-am continuat explorarea de unul singur. Faceam cate o poza, mai ma uitam prin locuri ascunse omului, mai ma gandeam; lucruri din astea specifice unui om din cripta. La un moment dat am observat ca sunt cam singur prin zona si ca becurile incep sa se stinga. M-am indreptat subit spre iesire si am dat nas in nas cu ghidul. Se intorcea dupa mine, dupa cat am inteles de la cei de afara. Cum am iesit am fost primit cu aplauze si bucurie ca nu m-am pierdut in intunecatele pivnite ale manastirii. Dupa ce iesisera toti, unul din ei informase ghidul ca “a ramas un baiat jos, facand poze”. Oricum le-am multumit pentru aplauze. Le meritam doar. Cum ar fi fost sa ma pierd intr-un muzeu? Trist, zic eu.

A 2-a situatie a fost un pic mai simpla. Dupa cum am zis in postul anterior, dimineata eram trezit la ora 10 de catre bulangiul hostelului, ora la care nu mai era deja nimeni in cladire. Ei, a 2-a zi, m-am trezit de buna voie cu vreo 5 minute inainte de ora 10. Bulangiul a venit la fix si mi-a zis sa termin in 10 minute ca trebuie sa inchida cladirea. Eu, om voinic si sprinten, am terminat in 5. Cand am iesit, a inceput sa aplaude. Si el si femeia de serviciu. Chior de somn, dar aplaudat, ce dreacu. Noroc!

Acum vreo 2 luni eram trezit la 10 dimineata, duminica, de catre femeile de serviciu dintr-un hostel. Aveau ele o cantitate impresionanta de exces de zel pe ele, parca ar fi fost o turma de dromaderi, dar cu 2 cocoase de persoana. Cum nu prea suport eu sa fiu trezit dimineata, era normal sa mi se intample din nou.

In Chartres am stat intr-un hostel de tineri. Pretul era mai mult decat ok, conditiile la fel, locatia perfecta. Am ajuns sambata pe dupa-amiaza, stiind ca check-in-ul se face dupa 3. Restul zilei l-am plimbat (pe el, pe rest) prin oras, facand poze, testand obiective, admirand peisajul urban medieval.

Dimineata urmatoare era planuita: trezit matinal la 12, mancat, iesit in oras. O dimineata perfecta pentru un turist de treaba ca mine. Pe la 8 au inceput sunetele dubioase prin camera. Colegii incepusera sa se trezeasca si sa bantuie pe langa patul meu. I-am ignorat si am trecut la visele mele cu barci  si colegi de grupa. Totul mergea de minune. Eram asa de fericit ca mai bag cateva ore de somn, incat m-am culcat la loc. Planul mergea ca pe roate.

Pe la 9.50 a inceput dubiosenia hostelului sa se arate. Un nebun batea disperat in usa. I-am strigat un “Oui”, ca asa e legea nescrisa a romanticilor,  el a intrat, iar eu am adormit pana sa ajunga el langa mine. A inceput sa macane ceva in franceza, iar eu, uitandu-ma cu un ochi la el, i-am zis ca e ok, plec abia maine si ca mai dorm. El era pus pe macanit asa ca nu s-a oprit. I-am explicat ca ar fi bine sa imi spuna ce are de spus in engleza, ca sa ii pot da un raspuns cat de cat omenesc. Acesta a fost dialogul meu cu el, din ce imi mai aduc aminte, pentru ca ma abtineam foarte mult sa nu adorm:

“Trebuie sa parasiti camera in 10 minute”, zice el intr-o engleza tipic frantuzeasca.
“De ce?”, scurt asa.
“Trebuie sa facem curat”.
“Nu ma deranjeaza praful, faceti pe langa mine”, ii zic eu.
“Nu se poate, trebuie sa eliberati camera”, se agita romanticul.
“Bine, merg in hol, stau pe net un pic si ma intorc sa dorm”
“Nu se poate, trebuie sa parasiti hostelul. E regula casei: Nimeni nu ramane in hostel intre ora 10 si ora 3 pm.”
“Bah da-te-n $#&*(Q-tii”, am suspinat in gand.

Cat de idiot sa fii sa pui o astfel de regula intr-un hostel? Daca as fi avut chef sa ma scol cu noaptea-n cap, as fi ales alt hostel in fiecare seara. N-am inteles care a fost logica in spatele acestei reguli dar nici nu m-am straduit sa intreb. Am facut un dus rapid si am plecat. Am inceput sa umblu singur pe strazi, pe un soare izbitor. Eram eu, orasul si vreo 3 pasari la fel chioare de somn. Ceilalti din hostel probabil erau ascunsi prin cine stie ce colturi de umbra.

Uite asa descopar cultura si obiceiurile lumii. Chior de somn, cu noaptea-n cap. Salut!

Navigand nebuneste prin furtuna internetului, am gasit un ghid practic pentru calatori, despre sexul in hostel. Iata un mic rezumat, in cazul in care va e lene sa cititi tot articolul, cu pareri personale referitoare la subiectul in cauza:

De ce e nevoie de acest ghid?
Daca ati fost vreodata intr-un hostel stiti deja. De cele mai multe ori aveti parte de mai multi colegi de camera si este destul de greu sa ai parte de un moment de intimitate cu prietena ta, sau cu persoana proaspat intalnita la hostel. Daca nu va deranjeaza audienta, aplauzele, fluieraturile, faceti-o fara probleme de fata cu ceilalti. Daca vreti totusi un mic strop de intimitate, incercati unul din urmatoarele locuri:

Camera de spalat rufe
Se poate face sex destul de lejer. Mirosul de detergent si sapun nu poate decat sa va mareasca apetitul sexual. Se poate intampla sa dati insa si peste vreo punga de sosete proaspat nespalate, lucru care sa va alunge partenera din perimetrul vostru. Nu e problema. Faceti un lucru bun, bagati sosetele la spalat, suiti-va partenera pe masina de spalat si apasati pe ON de 2 ori. Veti primi puncte bonus la fiecare rotatie a masinii de spalat, dupa cum zice autorul articolului.

Acoperisul
Ca orice hostel cu capul pe umeri, cladirea va avea un acoperis, de regula drept. Hostelurile din Romania nu au astfel de acoperisuri, dar podul poate fi folosit in acelasi scop. Daca ii admirati destul de mult pe BatMan si pe CatWoman si ati vrea sa ii vedeti vreodata in actiune, urcati-va acolo sus si inchideti ochii. Aveti grija sa sa nu dati de Robin din greseala.

Baia
OK, baia unui hostel nu e prea romantica, dar de cele mai multe ori se poate incuia. Ce bine! In multe hosteluri o puteti incuia cu totul, deci veti puteti avea la dispozitie vreo 30 de metri patrati pentru a face treaba in sine. Daca veti auzi batai in usa, nu va deranjati sa raspundeti. Se va forma o singura coada care doar va zambi si aplauda cand veti iesi. Va veti simti ca pe stadion la sfarsit de meci.

Debaraua
Are cam 1 metru patrat si este plina cu maturi si mopuri, deci va fi un pic mai greu. Autorul va roaga sa fiti atenti ca atunci cand sunteti in actiune, sa nu calcati pe matura cumva si sa va dati cu ea in cap. E cam greu sa lesini intr-un metru patrat apoi. Cu maturi sau fara maturi, sunt totusi curios cum va decurge toata treaba in doi. Solutia este sa faceti sex pe rand acolo, parerea mea.

Bucataria si sala de mese
Scrie in articol sa nu faci sex in bucatarie. Se poate intampla ca sa apara vreun lesinat de foame pe la 4 dimineata, dar sansa e destul de mica zic eu. Nici nu te va observa la cat de chior de somn si de foame va fi, asa ca parerea mea e ca totul va decurge ok. A nu se folosi insa mesele pentru acest fapt sexual, pentru ca de obicei sunt pline de cereale (mic dejunul hostelurilor) si nu ai vrea sa iti vezi partenera avand a 2-a zi o urma de ursulet crocant pe fund nu?

Cititi si comentariile din pagina articolului pentru a afla noi locuri interesante in care puteti face sex (sau dragoste dupa posibilitati), de la fani ai hostelurilor. Distractie placuta in orice calatorie. Va puteti printa ghidul daca doriti. E gratis Salut!