Miercuri (9 februarie 2010) seara am participat la sesiunea “Realizarea unui strategii de social media pentru o afacere mica – Gail’s Bread”. Evenimentul a avut loc tot la Ogilvy Idea Shop, asa ca nu o sa mai vorbesc despre organizare, speakul fiind Leo Ryan, digital planner / strategist in cadrul OPR 360.

Avandu-i prezenti langa el pe doi dintre fondatorii unei mici afaceri, Gail’s Bread, Leo a avut rolul ca impreuna cu noi, publicul, sa creeze primii pasi din strategia de social media a companiei. Ce-a urmat:

Brieful

Gail’s Bread este o retea de 10 magazine de patiserie – in special paine, toate produse “in-house”, ce vrea sa intre in social media, deci au nevoie de o strategie pentru acest lucru. Simplu nu?

Leo a luat un flipchart, a inchis un ochi, a scos markerul si a inceput sa vorbeasca. Majoritatea discutiei a fost bazata pe intrebari si raspunsuri, intrebarile fiind puse de el, raspunsurile fiind furnizate de catre public si de catre fondatorii afacerii, printre care si sotia lui

Publicul era impartit in 30% cei care cunosteau deja brandul, 60% care nu stiau de el si 10% care auzisera putin despre Gail’s. Cat despre profesie, cam 60% eram din agentii (comunicare, digitale, advertising), iar 40% fie freelanceri, fie in cautarea unui job in domeniu.

Sesiunea a inceput cu stabilirea publicului tinta al lui Gail’s Bread.

Audienta (ganditi-va ca e vorba de londonezi)

Majoritatea atributelor au fost spuse de catre fondatori, cu un mic input si din partea publicului. Inceput timid, dar folositor.

• Foodies – oameni carora le place sa manance
• Bine educati
• Castiga destul de bine, un salariu peste medie
• Le place sa calatoreasca
• Inteleg cultura culinara
• Urmaresc emisiuni TV despre gatit
• Gatesc
• Vor sa duca o viata sanatoasa
• Tech savy (nu mai traduc)

Competitia

• Brutariile Paul

S-a trecut repede peste acest subiect, din cauza timpului alocat, dar cu mentiunea ca va putea fi tratat fie la sfarsit, fie in interiorul agentiei.

Pentru a ajunge la urmatorul punct de pe lista, Leo i-a intrebat pentru fondatori de ce ar intra cineva la ei in magazin, pentru a determina care sunt punctele lor forte, ce i-ar atrage pe consumatori.

• Pentru ca le e foame
• Pentru o atmosfera placuta
• Pentru a se simti ca fac parte dintr-o comunitate
• Pentru ca prefera micii producatori, in detrimentul celor mari
• Pentru ca e usor de gasit

Satisfacerea nevoilor

Prezenta online trebuie sa satisfaca unele nevoi / curiozitati ale consumatorilor, asa ca publicul a inceput un brainstorming despre ce ar vrea sa afle acestia de pe internet despre Gail’s Bread, tinand cont de profilul stabilit la punctul anterior si sfaturile fondatorilor cu privire la ce i-ar determina pe oameni sa ii viziteze.

• Adresa, harta, cod postal
• Provenienta / Compozitia ingredientelor
• Ce este nou, interesant
• Cine sunt fondatorii
• De ce vand paine
• Cine cumpara de la ei
• Ce etica / conduita au
• Wireless
• Atmosfera

Lucruri simple, lucruri pe care poate le auzim zi de zi si nu le dam importanta, dar care pot insemna mult daca sunt plasate intr-un context adecvat.

Si pentru ca timpul era destul de mic, Leo a sugerat sa incepem discutiile despre cum Gail’s Bread poate implica bloggerii in campaniile lor, cunoscand faptul ca acestia reprezinta un canal de comunicare foarte eficient in UK.

Campanie cu bloggeri

Sfat de la Leo: niciodata nu le oferiti bani (pacat ca nu a intrat in detaliu )

• Invitatie sa coaca paine
• Daruirea unui cos de picnic, cu produse de patiserie
• Invitatie sa viziteze niste ferme de unde provin ingredientele
• Organizarea unui workshop de gatit / discutat
• Vanzator pentru o zi in cadrul unui magazin
• Crearea unui nou produs, cu sfaturi de pe blogurile celor intrati in campanie

Discutia despre bloggeri a fost una foarte “usoara”, toata lumea luand din start ca acesta este un ‘must-do’. Ideile au curs rapid, dar discutia s-a terminat prea devreme, inainde de targetarea bloggerilor de exemplu. Suficient pentru moment. Despre Facebook? Nimic. Despre Twitter? Da.

Campanie pe Twitter

Acest serviciu este foarte raspandit in UK (v-am zis ca o sa scriu despre asta, dar dupa ce termin cu rezumatul tuturor sesiunilor), asa ca Leo a tinut neaparat ca publicul sa vina cu niste idei despre cum Gail’s Bread ar putea folosi Twitter-ul in comunicare. Rezultatul?

• Compania sa trimita un tweet pe zi despre productia painii
• La fiecare paine cumparata si un tweet trimis, tu sau un prieten de-al tau primeste inca o paine gratuita (idee nedezvoltata)
• Intrebari si raspunsuri

Desi nu au fost multe idei, discutia a inceput sa se prelungeasca, fiind greu ca toti sa ajunga la un comun acord, asa ca s-a trecut mai departe.

O idee interesanta care a iesit din toata discutia a fost realizarea unui serviciu de educare a publicului in privinta consumului de patiserie: Breaducation. Tare nume, nu? Iata ce idei au venit:

• Consumatorii sa isi puna pe site retete lor proprii de paine
• Tutoriale despre coacerea diferitelor produse
• #Breadfail – postari ale rezultatelor proaste si discutii pe tema lor
• Interviuri cu fermieri
• Discutii despre etica si conduita in aceasta afacere

Concluzii

O ora si 20 de minute este un timp prea mic pentru a crea o strategie de social media, dar mi-a parut bine sa asist la procesul de creare a unei astfel de strategii.

Ce mi-a placut

• Felul in care speakerul a condus discutia. S-a vazut ca stia ce vrea si cum sa ajunga la rezultate, sa puna intrebarile potrivite la timpul potrivit.
• Fondatorii companiei erau foarte deschisi la ideile din public si isi exprimau propriile idei. Aveau si ceva cunostinte de social media, deci nu erau chiar zero.
• Publicul a fost foarte activ (70% din oameni raspunzand la cel putin o intrebare) si chiar a venit cu idei bune. Vezi Breaducation
• Am simtit ca pot si eu sa contribui, ceea ce am si facut.
• Sa vad cum se desfasoara lucrurile la un alt nivel si sa imi dau seama ca putem ajunge si noi acolo cu putina munca si mai putine certuri.

Ce nu mi-a placut

• Vreo doi tipi care se credeau rocket science si tineau neaparat sa isi dea cu parerea (de multe ori doar de dragul de a vorbi) la fiecare intrebare.
• Faptul ca am sarit peste anumite subiecte, desi sunt constient de timpul mic pe care l-am avut.
• Ca nu am aflat (inca) daca exista o continuitate a acestei strategii. Dar aflu eu.

Urmeaza un articol (sper cat mai curand) despre Myth Busting in Social Media. Cheers!

De prin Londra

Amurg (de cand nu ati mai folosit cuvantul asta?) de cartier

Fie ploaie, fie soare, io-s cu steagul la plimbare

Pictor roman pictand englezoaice (cred)

Am ajuns de cateva zile in Paris, fara prea multe peripetii. Am reusit sa scriu despre 4 sesiuni din cadrul Social Media Week si voi mai scrie de inca 4 in zilele urmatoare.

Ca sa ne mai si radem putin intre timp, sa va spun 3 povesti scurte din metroul londonez.

Tipa cu strampii

In Regatul Unit al Marei Britanii si al Irlandei de Nord, chiar si in Irlanda, femeile umbla fie 50% dezbracate, fie 50% in strampi. Aia e. E cultura / traditia lor si trebuie sa o respectam.

In fata mea era o doamna la vreo 40 – 50 de ani, blonda, machiata elegant, cu o blana de animal mort pe umeri, ce ii venea pana la talie. In rest era in strampi. Si atat. Strampi transparenti cu vedere directa la o pereche de bikini anilor ’60.

Nu iesi asa din casa decat daca vrei sa atragi vreo galerie dupa tine sau sa iti lansezi propriul fan club. Cred ca blana de oaie o apasa cam mult pe timpane.

Romanul la metrou

In multe statii din metroul londonez trebuie sa iei un lift pentru a ajunge la suprafata. Poti lua si scarile, doar ca esti avertizat atat de afise, cat si de o voce sinistra, ca sunt peste 100 de trepte, asa ca depinde de tine ce chef de facut sport ai.

Ambele lifturi plecasera si se formase o gramada mare de oameni in asteptarea lor. Era liniste, toti cu ochii pe cele 2 beculete care iti semnalau apropierea liftului. In momente din astea nu se vorbeste, stai si astepti in liniste ca atunci cand primesti tezele de sfarsit de semestru. Si cum stateam eu asa, la fel de linistit, aud o voce proaspata de undeva din spate: “Hai in p**a mea azi!”.

Chitaristul si fetele

Am intrat in metrou si m-am asezat. La doua scaune de mine era un tip de vreo 30 de ani, mai sarac imbracat, cu un rucsac ponosit si o chitara. Parea trist.

Pe scaunele din fata lui s-au asezat doua tipe la vreo 22 de ani, mai frumos imbracate, cu 2 posete scumpe si multe plase de cumparaturi. Pareau fericite.

Au inceput sa isi dea coate si sa rada de chitarist. El nu le vedea, statea cu capul in jos si isi acorda chitara. Ele radeau, schimbau vorbe, se uitau la el cu coada ochiului. El isi vedea de treaba lui.

Metroul a plecat, iar el a inceput sa cante. Intai ceva de Nirvana, apoi ceva de RHCP si altceva de Green Day. Canta atat la chitara, cat si din voce. Canta foarte frumos din ambele. Fetele s-au oprit din ras si au continuat sa il priveasca. Nu isi puteau lua ochii de pe el. Il priveau cu apreciere.

La statia urmatoare ele au coborat. La fel si el. Sa fi avut povestea un final fericit?

Miercuri (9 februarie 2010) dimineata am participat la sesiunea “Facebook & Twitter for business”, eveniment care a avut loc la sediul TalkTalk. Ce m-a impresionat legat de:

Organizare

• Birourile TalkTalk aratau foarte profesioniste, spatioase, respirau tehnologie. La parter exista si un Client Service, asa ca intreaga sala era dotata cu PC-uri puse la dispozitia tuturor.
• Moderatorul a fost destul de comic. Facea poze, filma (vezi mai jos), vorbea, radea, era one man show.

Despre Twitter
Speaker: Mark Shaw – consultant in materie de Twitter

Tipul face afaceri pe Twitter. Are followeri destui, are un blog specializat pe Twitter, ofera consultatie companiilor despre cum sa foloseasca acest serviciu atat de simplu la prima vedere. Toti suntem ‘experti’ in twitter, dar putini sunt cei care chiar fac bani din asta.

Mark ne-a spus ca orice companie poate ignora Twiiter-ul daca vrea, dar de preferat ar fi sa nu. Un motiv bun ar fi acela ca search-ul de la twitter este una dintre cele mai puternice unelte de marketing a unei companii. Poti monitoriza destul de usor ceea ce se spune despre tine, despre competitorii tai, poti interactiona intr-un mod direct cu twitteristii. Stim cu totii ca Twitter-ul este destinat conversatiilor, in cea mai mare parte, deci presupune interactiunea cu oamenii. Mi-a placut afirmatia lui legata de acest lucru: “Pe Google gasesti furnizori. Pe Twitter gasesti oameni.”

Daca vrei sa ii explici cuiva ce este Twitter-ul, cel mai usor mod de a face asta este sa ii spui ca este echivalentul a 4R-uri: Real people talking about Real stuff in Real time Right now. Usor de tinut minte si foarte adevarat.

Sfaturile de mai jos sunt de luat drept “guidelines”, puteti sa le bagati in seama sau nu. Pe orice blog de “online” le gasiti, asa ca daca le-ati mai citit, treceti la partea de Facebook

Sfaturi pentru un cont de Twitter de succes

Despre Facebook
Speaker: Julie Hall

Impresia mea generala a prezentarii tipei a fost una de “deja vu”. Nu ma laud, dar stiam destul de multe din ce a spus ea. Nu spun ca nu au fost utile lucrurile prezentate, dar poate pentru altii. Totusi, spicuiesc mai jos cateva comentarii din intreaga prezentare.

• Daca Twitter-ul este ca un ‘Cocktail party’, Linkedin-ul ca o intalnire de afaceri, atunci Facebook-ul este ca atunci cand ai musafiri in vizita acasa la tine.
• Pagina de Facebook Coca Cola a fost creata de doi fani (vezi filmul cu ei aici). Compania a avut posibilitatea sa o ia de la ei, legal, dar a decis sa ii angajeze doar pentru a se ocupa de prezenta Coca Cola pe Facebook. Peste 22 de milioane de fani. Floare la ureche.

De ce sa “like” o pagina de companie?

• Pentru ca esti angajatul sau partenerul acelei companii
• Faci parte din comunitatea din jurul acelui brand
• Pentru a obtine reduceri / promotii
• Esti client fidel sau nu
• Esti fan al brand-ului
• De distractie
• Sa fii primul care afla ce spune “brand-ul”

199 / 200 de activitati au loc pe wall-ul userilor, deci cum faci sa ii aduci pe pagina?

• Ii tratezi ca pe niste VIP-uri: le oferi ceva special (un whitepaper, o reducere, un cadou, un concurs) doar pe pagina de Facebook.
• Nu spamezi.
• Oferi vizibilitate din interiorul companiei. Sunt multi curiosi pe Facebook

Am transmis de la fata locului, over and out. Urmeaza articolul despre crearea unei strategii de online pentru un brand, impreuna cu un planner de la Ogilvy UK. Stay tunned!

Marti seara (8 februarie 2011) am participat la seminarul organizat de Ogilvy UK, pe tema “Social media for small businesses”. Speakerul a fost Hamish Priest, planner din cadrul agentiei OgilvyOne Worldwide. Mi s-a parut foarte fain tipul, pus pe glume si foarte spontan. Fiind si antreprenor (desi nu ne-a spus ce afaceri are), ne-a vorbit despre cum afacerile aflate la inceput pot folosi mediul online pentru a se promova. Aveti rabdare 2 minute? Voila

Organizarea

• Idea Shop este un concept Ogilvy, prezent momentan in UK (Brixton si Londra), iar in curand si in Africa de Sud.
• Fizic arata precum un acvariu intr-un mall: pereti de sticla (50%), o masa alba, scaune albe, proiector, ecran.
• Scopul lui este ca staff-ul Ogilvy, voluntari in Idea Shop, sa ajute micile afaceri cu sfaturi si idei in materie de marketing si PR.
• Tipii care ne-au intampinat au fost foarte sociabili, zambareti si activi pe toata durata prezentarii.
• Saptamana viitoare vor aparea online si inregistrarile.

Continutul

Hamish ne-a prezentat mai multe studii de caz, dar voi mentiona doar 3 dintre ele.

Iaurtul inghetat Snog
Inainte de a lansa magazinul de iaurt inghetat Snog (n-am auzit de el), o campanie a fost demarata pentru a crea un buzz in jurul produsului. Twitteristii au trebuit sa raspunda pe twitter (logic) la intrebarea “Spune-ne despre primul tau snog”. Desigur, raspunsurile au fost care mai de care mai diferite, deoarece termenul de snog nu exista in vocabular. Tweet-urile au fost printate si lipite pe placajul care ascundea magazinul in constructie. Campania a creat buzz-ul dorit (au avut 200.000 de vizite pe site pana la deschidere) si se pare ca iaurtul chiar are succes acum.

Axion
Axion este o banca pentru tinerii cu varste intre 12 si 25 de ani, ce apartine de Dexia Bank. Campania creata de ei a avut scopul de a promova formatiile “de cartier” formate din tinerii din publicul tinta. Cum au facut asta? Prin niste bannere speciale, in care membrii formatiei cantau de zor. Au raspuns unei nevoi, aceea de a-i face cunoscuti pe artisti, si au avut succes. Cine zicea ca nu mai merg campaniile cu bannere?

Microsoft – Exec Tweets
OK, Microsoft nu este o companie mica, dar ideea lor poate fi folosita de oricine. Au vrut sa ofere oamenilor ceva util si asta au facut. Au creat un site care concentreaza conturile de twitter ale liderilor din diferite domenii. Atat de simplu, dar atat de fain.

Restul sunt despre Virgin America, Fiat, Nudge si Marmite (Google them).

Daca ai o mica afacere, cu siguranta aceste sfaturi iti vor fi de ajutor:

• Masoara procentajul unei campanii “word of mouth”. Nu e usor, dar merita.
• Investeste timp, rezultatele vor aparea la un moment dat. 40% din activitatea din online influenteaza activitatea din offline.
• Pune intrebari, ofera raspunsuri. 85% din oameni vor sa ia parte la o conversatie.
• Fii atent la ce se vorbeste pe Twitter, 20% dintre mesaje sunt despre branduri. Probabil si al tau se afla printre ele.
• Alege 1, 2 sau toate cele 3 directii: rezolva probleme, interactioneaza cu oameni cu aceeleasi pasiuni, creeaza relatii.
• Da-le vizitatorilor tai ceva de valoare.
• Foloseste Facebook si Twitter pe telefon.
• Foloseste uneltele gratuite care se afla pe internet.
• Fa sedinte de ‘brainstorming’ cu partenerii tai.
• Stai cu ochii pe competitie si invata de la ei.

Procesul de promovare poate fi complicat, dar si simplu in acelasi timp:

Nota: Nu incepe cu punctul 4, nu te lauda cu nimic.

All in all a fost o experienta faina. Oamenii din agentiile internationale sunt si ei oameni Ne auzim maine!

Luni seara (7 februarie 2011)am participat la o discutie de tip panel, pe tema Recrutarii sociale (Social Recruitment) – daca aveti alta traducere mai buna, va rog sa ma anuntati. Ma asteptam sa aflu cateva bune practici in domeniu, dar focusul general a fost pe abordarea candidatilor si prezenta companiei in social media. Se puteau spune mai multe, dar timpul a fost destul de scurt, ca la majoritatea conferintelor de acest fel. Hai sa vedem ce s-a intamplat.

Organizarea

• Evenimentul a avut loc la clubul LikeMinds, o comunitate internationala formata din antreprenori, lideri si oameni pasionati de marketing, adverstising, creativitate, etc. Foarte select, undeva la subsol, dotat cu un lounge, restaurant si cu o sala pentru prezentari.
• Mi s-a spus sa nu fac prea multe poze, cand am fost vazut cu aparatul, pentru ca sunt multi oameni de afaceri care nu doresc asta. Adevarul e ca nimeni nu a facut poze la eveniment. Diferit fata de ce intampla la noi, nu?
• Moderatorul evenimentului a fost un tip foarte priceput in domeniul recrutarii online si a intretinut discutia timp de 2 ore foarte natural si spontan.
• A existat si live tweeting in timpul sesiunii. Tipul era ca bagat in priza, chiar daca avea cel putin 50 de ani.

Speakerii

• Bill Boorman – recruiter cu o experienta de 27 de ani in domeniu
• Becky Folb – Global Talent Acquisition Manager (Digital Marketing), Nokia – draguta tipa
• Marc Mapes – Director, HireMatch.Me – destul de retras in a spune prea multe
• Emmanuel Aharoni – un scotian cu simtul umorului, consultant in resurse umane
• Andy Headworth, Managing Director, Sirona Consulting Ltd – un tip cu experienta bogata in recrutarea online

Continutul

Discutia a inceput cu intrebarea “Ce inseamna recrutarea sociala?”, menita sa ofere o imagine de ansamblu participantilor asupra temei serii. Tipa de la Nokia a spus scurt si la obiect: “Inseamna folosirea retelelor sociale in strategia de recrutare.” Restul vorbitorilor au oferit urmatoarele raspunsuri:

• Angajamentul companiei in fata potentialilor angajati
• Ceea ce compania si angajatii impartasesc reciproc
• O ‘voce’ originala care trebuie sa entuziasmeze comunitatea formata in jurul companiei
• Ceva intregrat in strategia de recrutare a unei companii

O remarca ce mi-a placut a fost “Companiile trebuie sa fie majorete in Social Media.” Adica trebuie sa ii atraga pe cei interesati, sa provoace zgomot, sa se afle in linia intai, undeva intre comunitate si interiorul companiei. Eu sunt de parere ca recrutarea sociala se rezuma la intelegerea comportamentului internautilor si gasirea de metode de a intra in contact cu ei, asa cum isi doresc acestia. Recrutarea sociala nu este advertising.

Ca tot vorbeam de Nokia – sponsorul principal al intregului eveniment Social Media Week – referitor la profilele online ale candidatilor, Becky a spus ca nu este important ca acestia sa aiba unul si chiar daca au, Nokia nu este interesata de ele. Accentul este pus pe experienta acestora si pe modul de prezentare in timpul interviurilor.

Tipul de la www.hirematch.me, care apropo, este un portal nou lansat menit sa ofere candidatilor joburile potrivite pentru ei, si invers, a spus ca in momentul de fata oamenii aplica la orice si ca nu exista filtre (vezi si articolul cu Tendinte), social media amplificand totul. Astfel, companiile au parte de procese foarte lungi de selectie a candidatilor, pierzand atat bani cat si timp, fara rezultate prea bune. Portalurile clasice de job-uri nu mai sunt eficiente, iar candidatii le gasesc a fi tot mai greu de folosit. Daca nu or sa vina cu ceva nou, vor pieri incet incet.

Tot Marc a mentionat ca este gresit sa recrutezi pe cineva doar pe baza cunostintelor tehnice. Poti descoperi apoi ca acesta nu se integreaza in cultura companiei sau ca nu are aptitudinile necesare job-ului respectiv. Unii oameni ‘dau bine pe sticla (monitor)’, dar trebuie testati in amanunt pentru ca s-ar putea sa nu beneficieze de alte calitati.

Niste sfaturi pentru cei care isi cauta un job, studentii sau nu, pe care le-am extras din discutie:

• Verifica profilele angajatilor companiei in care iti doresti sa lucrezi. Vezi daca te asemeni cu ei, vezi daca ti-ar placea sa lucrezi cu ei, da atentie expertizei lor.
• Studentii nu invata in timpul facultatii cum sa isi construiasca un profil online, asa ca trebuie sa invete acest lucru participand la conferinte, cerand ajutor de la cei cu experienta, ba chiar pe cont propriu, experimentand zi de zi.
• Un studiu (nu il am, dar sper sa il gasesc) a aratat ca un CV realizat pe o platforma online contine un numar mare de neadevaruri in el, asa ca este recomandat ca cei care isi fac un astfel de CV sa fie cat se poate de sinceri, deoarece recruiterii sunt suspiciosi.
• Nu incerca sa iei un job, incearca sa iei un interviu.

Concluziile

Intreaga discutie a fost mai mult la nivel strategic, asa ca am scos 3 idei care ar putea concluziona cele discutate.

• O companie trebuie sa isi promoveze online cultura organizationala si sa ofere viitorilor angajati exact ceea ce promite in timpul procesului de angajare.
• Recrutarea sociala se schimba in fiecare zi; companiile trebuie sa tina pasul, altfel pot pierde oameni cu potential.
• Social Media trebuie sa fie doar un canal de comunicare in intregul proces de recrutare, care trebuie sa fie de fapt un mix de mai multe strategii.

Cam atat pentru moment, urmeaza articolul despre prezentarea unui tip de la Ogilvy UK despre ce ar trebui sa faca micile afaceri in online pentru a se dezvolta. See ya mates

Nu vii in Londra fara sa mergi la piata. Nu vrei sa fi venit degeaba nu?

Dupa rationamentul de mai sus, astazi am vizitat o piata a Londrei, genul ala de targ de weekend, de unde poti cumpara totul sau nimic. Portobello Market se cheama si cica e faimos pe aici. O fi.

Daca nu te atrage o astfel de piata, iata cateva motive care sa te convinga contrariul:

• Mergi cot la cot cu sute de oameni pe o distanta de cel putin 2 km. Networking
• Asculti artisti urbano-comici. Poze mai jos
• Cumperi suveniruri cu 1 lira de la romani. N-am vazut mai ieftine in toata Europa
• Mananci asiano-germano-franco-spanioleste. La preturi britanice
• Inveti o alta engleza. Cea internationala
• Simti atat atmosfera din Dragonul Rosu, cat si cea dintr-un Mall de Mall. Intr-un singur loc
• By default, numarul de fete de genul asta e cel putin dublu. Sau multiplu de XXX
• Ai parte de un curcubeu de case ce contureaza strada. Loc de poze
• Faci toate aceste lucruri de 2 ori. La capatul pietei se termina orasul cred

 

V-am zis eu ca pun si niste poze nu?

Traseul a fost ceva de genul: Metrou – Natural Science Museum – Imperial College of London – Albert Court – Hyde Park + Speakers Corner – Marble Arche – Covent Garden – London Eye – St Paul’s Cathedral – Buckingham Palace – St James Park – Trafalgar Square – Metrou. Am mai trecut si prin alte puncte cheie, dar nu le-am mai mentionat. Oricum nu le-am pozat pe toate

 

Adica din Londra.

Weekendul asta l-am petrecut in Londra alaturi de niste prieteni, unii mai vechi, altii mai noi, adica din weekend. Desi va asteptati sa zic ceva despre englezi si francezi, nu o sa fac asta. Ma abtin

Va invit sa lecturati urmatoarele povestiri, intr-o ordine deloc cronologica.

Pelicanul

In parcul St James se afla un lac. In jurul lacului se afla multe pasari. O sumedenie de pasari, numai bune sa fie pozate. Pe gardul ce imprejmuieste lacul scrie citet: “Don’t feed the pelicans”, adica nu ingrasati pelicanul. Fair enough (ca sa fiu pe trend cu vocabularul englezesc). Singura chestie in toata treaba asta e ca in plimbarea mea de 45 de minute si 50% de lac nu am vazut nici macar un pelican. Niciunul.

In schimb am vazut gaste. Gaste din alea pe care le duceam la pascut si la adapat cand eram mic. Gaste si gascani traditionali. I-or fraieri ei pe occidentali ca gasca-i pelican, dar s-au scos de mult vizele, nu-i poti duce de nas pe est-europeni, care ar manca o ciorba de gasca in secunda urmatoare.

Argentinianul

Am ajuns la un moment dat intr-o piata in care avea loc un mini-targ culinar international. Ne-am oprit la un cort argentinian de unde am cumparat o friptura argentiniana. Buna rau. Nu comentez, ca-mi ploua-n gura.

Langa cort statea un mosulet care se tot uita la mine. La un moment dat ma intreaba:
‘De unde ai bluza?’
‘De la Decathlon’, ii zic.
‘Aha. Ce e aia?’, ma intreaba.
‘O firma care produce articole de munte’, il raspund eu.
‘Te intreb pentru ca Quechua este un trib indian din America de Sud. De acolo o ai?’
‘Nu, din Franta’, ii raspund eu zambind.
‘Mda, francezii astia fura tot.’ – a fost folosit si cuvantul Fuck in aceasta mica propozitie

A se consemna ca nu am zis eu nimic de francezi, el a zis.

Discutia care a urmat a fost interesanta. Despre cultura europeana, nord americana, sud americana, calatorii, viata in Anglia, friptura argentiniana. Buna rau.

Uniformele

Prin tot orasul am vazut grupuri de barbati imbracati in uniforme: marinari, soldati, pompieri, etc. Sa fie doar mandrie? Sa fie mandrie si chef de agatat? Dat fiind ca la fiecare minut alt grup de fete se opreau sa se pozeze cu ei, as tinde spre a 2-a varianta. Uite un job care isi are folos si in weekend sau dupa program.

Metroul

Am intrat intr-o statie care avea 193 de scari. Urc-o p’asta.

O idee care mi-a venit ascultandu-l pe seful metroului a fost ca ar fi interesant ca la microfoane sa fie un comedian care sa anunte statiile, inchiderea usilor, sa mentina atmosfera in timpul calatoriei. Eu zic ca ar merge.

Uitasem cum e sa calatoresti ca o sardea transpirata.

Scump, nene, scump. Degeaba ai Oyster daca stai o zi, doua. Day Travel Card-ul este cel mai util (5.60 paunds).

Cladirile

Daca vreti sa va potriviti ceasul veniti la mine. Scrie Big Ben pe el.

Am trecut si pe la Imperial College of London. Universitatea este pe locul 7 in lume. Nu zic mai mult.

Catedrala Sfantul Paul este in renovare, asa ca nu va recomand sa ii faceti poze.

Ochiul Londrei este asa cum il stiu dintotdeauna. Nimic schimbat. Poate doar neoanele.

Fetele

Ca si in Dublin, indiferent ca sunt 2 sau 20 de grade, fetele se prezinta elegant in fusta scurta, fara ciorapi. Avem noi niste idei cum de le este cald pe vremea asta, dar le tinem pentru noi (noi = Eu, Danut si Robert).

Pozele

Vezi urmatorul articol.

Cam atat pentru azi. Ne auzim din Cracovia.

Degeaba intri intr-o patiserie sa iti cumperi un covrig, lesinat de foame ca de obicei, daca ii intinzi vanzatoarei euro in loc de lire. Macar nu mai zambi aiurea.

Degeaba urli la ala cu taxiul ca era sa dea peste tine, daca tu uiti pentru a 5-a oara ca in Anglia se circula invers.

Degeaba zici “merci” in loc de “thank you”. Poate iti iei si bataie.

Degeaba iti iei laptopul cu tine cu scopul de a pierde vremea “pe net”, daca uiti a 3-a oara ca prizele sunt diferite (mersi Moldo, stiam eu ca uitasem sa zic ceva ).

Degeaba te astepti sa gasesti un mic dejun care sa contina macar acea branza puturoasa si ceva salam. Laptele si cerealele sunt la putere.

Degeaba uiti de cele de mai sus. Londra tot ramane cel mai frumos oras din Europa!