Astazi in metrou am avut o alta conversatie despre Franta si ai ei locuitori cu colega mea frantuzoaica. Din vorba in vorba am ajuns sa ii spun ca nu prea imi place mancarea lor, ca e prea mica, prea insuficienta, prea fitoasa.

A parut mirata. Vai! Cum nu imi place cuzinul frantuzesc? Cand e asa de elegant, de minutios, de gustos.

Am mancat si chestii bune la francezi, dar eu vorbeam la modul general, asa ca am rugat-o sa imi dea un exemplu de mancare frantuzeasca mai speciala si mai atractiva.

Mi-a dat: omleta. O avea ea si origini frantuzesti, dar cu omleta te lauzi la straini?

Nu stiu cate apartamente din Paris au incalzire pe gaz, dar sunt sigur ca eu nu am. Nici casa in care stau nu are. Nici pe strada mea nu se incalzeste nimeni cu gaz. Ba chiar sunt sigur ca tot cartierul se incalzeste cu ajutorul curentului.

M-am trezit intr-o dimineata acum vreo saptamana, trezit de un zgomot dubios. Primul instinct a fost sa il suspectez pe portughez ca isi probeaza noua bormasina. Nu era el. Erau dintii mei ce tremurau de frig. Se luase curentul peste noapte, iar caloriferul deja incepuse sa nasca turturi.

Chiar daca mai era o ora pana sa incep programul la birou, m-am imbracat in graba si am iesit din pestera, ca deja incepusem sa aburesc geamurile. Pe strada alti oameni iesisera din case sa se incalzeasca. La ce? Nu stiu. Erau vreo -5 grade afara.

Ia sa generalizez:

Ce se intampla in Paris daca se opreste curentul timp de 24 de ore, iarna? Simplu. Romanticii se intorc cu un pas inapoi spre epoca de piatra.

Se incalzesc la lumanare, unde isi poti praji si niste mici, se spala mai repede decat alearga Szabo, fac poze la carnatul care face surf in frigider, calare pe o foaie de ceapa, au ocazia sa se apuce lejer de crescut lilieci, si alte chestii din astea demne de Fred si Barney.

Nu te poti plictisi in Paris. Mereu se intampla ceva fain. Salut!