Sambata trecuta am iesit la o plimbare scurta prin Paris, dornic sa testez noul trepied primit cadou de ziua mea (si super-bula asta, care da culoare aparatului ).
Plimbarea n-a fost scurta, dar a fost frumoasa si productiva zic eu. Am incercat un ceai negru afumat intr-o cafenea mica frantuzeasca, am mancat un Fondue de branza, ne-a plouat romantic, am facut primele mele fotografii HDR.
Fiind prima oara cand fac astfel de fotografii, eu zic ca rezultatele au iesit ok. Mi se pare interesanta tehnica, dar mi se pare si mai interesant sa reusesti sa nu exagerezi cand produci fotografii HDR. Eu sper ca nu am exagerat.
Rezultatele le gasiti mai jos. Orice feedback e bine-venit. Doar e 50
Ieri mi-am lasat Canon-ul 350D pe raft, alaturi de un 28-90mm si un 50mm, si am iesit la plimbare cu noile mele jucarii:
Canon 60D
Tamron 17-50mm F/2.8
Sigma 70-300mm F/4-5.6
Inca invat sa folosesc toate functiile camerei si noile obiective, dar prima impresie este foarte buna. 60D-ul e o camera buna, iar obiectivele se completeaza unul pe altul. O sa revin cu impresii despre fiecare dupa ce o sa ma mai joc cu ele.
Cand am plecat acum 3 saptamani din Franta, am observat pe aeroportul din Beauvais 2 lucruri cel putin dubioase:
Tipul din spatele tunelului de securitate (acolo pe unde va trece bagajul de mana) dormea pe el. Cand inchidea ochii, cand ii deschidea, cand era cat pe ce sa cada. Putea trece oricine cu un cutit in rucsac, nu cred ca ar fi fost observat. Panica, ceva trebuie facut.
Politistii care se ocupau cu verificatul pasapoartelor erau intr-un campionat de Solitaire. Acum nu zic ca este ceva rau in asta, dar ceva trebuie facut, doar Solitaire-ul nu este demn de jobul lor.
Si cum eu sunt genul de om care da sfaturi bune, am cateva solutii pentru problemele de mai sus.
Solutii pentru problema numarul 1
De fiecare daca cand un obiect interzis se afla in bagaj, individul din spatele monitorului sa fie intepat in fund cu niste ace care ies din scaun. In functie de gradul de pericol, pot fi de la 1 la 10 ace de dimensiuni si grosimi diferite. Dormi baiete, statul te ajuta.
Cel ce sta in spatele ecranului de control trebuie sa poarte casti. De fiecare data cand in bagaj se afla un obiect cu un posibil risc, individul sa primeasca un sunet. Poate fi un tiuit, poate fi o alarma, poate fi chiar o voce care sa zica: “Atentie, cutit”, “Atentie, sticla de apa plata”, “Atentie, branza frantuzeasca”. Astfel individul poate sa doarma cat vrea, fara sa pericliteze viata pasagerilor.
Daca bagajul contine un obiect dubios, sa plece automat pe o alta banda. Banda se poate termina fie pe o masa alaturata, fie pe o masa secreta, fie in poalele sau in capul tipului din spatele monitorului. Safe and sound zic.
Daca in bagaj nu se afla nimic ciudat, un aer proaspat de frunze umede poate fi improscat pe langa nasul individului de la monitor, facandu-i somnul lin si relaxant. Daca insa bagajul contine ceva periculos, individul va fi inconjurat de un damf gros emis de un scons tinut in captivitate, fara voia lui, intr-o plasa de sosete negre.
Ar trebui creat un concurs intre cei din spatele monitoarelor. Acestia pot primi puncte pentru anumite obiecte: cutit – 10 puncte, foarfeca – 5 puncte, apa plata – 100 de puncte, 50 de tuburi de oja – 1 punct. Se pot da si bonusuri: gaseste in cursul zilei 10 perechi de bikini roz si, pe langa noroc, iti dam 243 de puncte si un sandvis gratuit. Identifica 20 de borcane de zacusca si ia unul acasa.
Solutii pentru problema numarul 2
Solitaire-ul, dupa cum stiti cu totii, este un joc de carti. Cat de ‘cool’ ar fi ca pe acele carti sa fie imprimate poze de infractori care nu au voie sa paraseasca tara? Cu siguranta ar fi reperati foarte rapid de politisiti. “Hei, uite-l pe ala de pe zecele de trefla, ia-l Pierre, e al tau!”
Jocuri mai ok. Baiatul de la IT (pentru ca orice companie are un baiat de la IT) le poate instala politistilor jocuri demne de ei. Half Life, Serious Sam, Max Payne, Hitman, Delta Force, orice joc care implica baieti buni si baieti rai. Practica nu strica niciodata, nu-i asa?
(Video) Chat cu ceilalti politisti care verifica pasapoarte. De fapt, ce video chat? Retea sociala. Sa fie acolo toti politistii care stau in spatele pupitrelor. Sa isi impartaseasca povesti, sa puna poze (se pot face screenshot-uri cu camerele video din aeroport), filmulete, sa interactioneze virtual; sa se simta si ei bine.
Sa se creeze un joc tip Bingo. Ai prins o linie de somalezi nascuti in 89? O ora de free lounge. Trei romani nascuti in Bacau? Un Bounty gratuit. Alta motivatie ai sa verifici pasapoartele, zic.
Filme. Ce idee buna! Dar nu filme cu impuscaturi, batai, crime; nimic care sa ii incite la a-i agresa pe pasageri. Filme usoare, delicate, romantice: Gossip Girl (serial), Black Beauty, Trandafirul Rosu. Atat de simplu.
Astea sunt doar cateva idei, dar sunt sigur ca exista mai multe out there, vorba romanului. Daca cei de la aeroportul Beauvais ma vor suna sa ma plateasca pentru aceste sfaturi bune, va voi anunta.
Pana atunci, calatorii placute si cat mai sigure va doresc.
Ca sa nu las luna octombrie fara niciun articol, am decis sa va povestesc despre 3 evenimente la care am participat weekendul acesta. Pe ultima suta de metri, pe cea din urma lingura de miere, ultimul mohican, Highlander.
Salon du Vintage
Puteti citi numele evenimentului in engleza, dar parca in franceza suna mai bine: vintaj, vantaj, vantigi – salon diu vintaj. Acolo am fost sambata dupa pranz. O hala mare plina cu haine ciudate, mobilier vechi dar reconditionat, hipsteri, multe culori, multi artisti urbani. M-am dus cu primul gand sa imi iau macar un tricou, ceea ce am si facut (cel cu avionul), acesta fiind singura piesa de imbracaminte care mi-a si placut de altfel.
Al 2-lea gand a fost sa fac ceva poze, ceea ce am si facut. Nu ma asteptam sa gasesc ceva extraordinar acolo, dar imi place ce-am gasit. 30 de minute folosite cu rost.
Carti, DVD-uri, benzi desenate
Cam astea ar fi cuvintele cheie ale evenimentului organizat de un tip pe care l-am vizitat dupa incursiunea in old school. Am citit pe lista de Couchsurfing din Paris (o sursa de evenimente faine) cum ca vrea sa isi vanda colectia de carti, DVD-uri si benzi desenate, din cauza faptului ca a ramas fara bani. Astfel, i-a invitat pe cei interesati, sa ii viziteze casa, sa citeasca, sa cumpere, sa vada filme, sa stea de vorba, sa ii admire fotografiile, sa joace jocuri de societate, sa se simta bine si sa il ajute sa iasa din impas.
Am stat vreo ora si doua minute in locuinta lui, o ora si doua minute in care am fost inconjurat de litere si imagini. Cred ca avea peste o mie de benzi desenate, sute de DVD-uri, sute de carti. Lejer pot spune ca 60% din spatiul apartamentului era constituit din aceste cuvinte cheie. Mi-am cumparat si eu 7 benzi desenate si 4 carti. Un pret bun, o fapta buna. Am stat de vorba cu el si cu ceilalti vizitatori, au fost 62 de minute de relaxare si voie buna.
Bataia cu perne
Tot la invitatia celor de pe Couchsurfing m-am dus ieri sa fac poze la o bataie cu perne, undeva langa turn. Mi s-au alaturat si cativa prieteni, care chiar au participat la razbel, venind cu munitia pufoasa de acasa, si ne-am prezentat la ora stabilita in locul stabilit.
Ma asteptam sa fie multa lume, gen sute de oameni, dar cele 30 – 40 de persoane au fost suficiente cat sa starneasca rasete, blituri, aplauze de la cei aflati in jurul lor. A fost un mini-flashmob menit sa te scoata din cotidian cu ajutorul unor perne in cap. In direct de la fata locului sau la o zi dupa eveniment, va invit sa priviti pozele mele si clipul facut de catre organziatori.
In fiecare an o parte din cheiul Senei este transformat in loc de plaja. Nisip, hamace, terase, concerte, sezlonguri, exista de toate, mai putin apa de scaldat. “Evenimentul” Paris Plages are loc intre 21 iulie si 21 august, iar accesul in zona este gratuit. Nu e usor sa prinzi un hamac liber, dar nici imposibil. Trebuie doar sa te scoli devreme, sa fii la 8 “pe plaja”, sau sa stai de panda ca bufnita.
Cum s-ar numi in Bucuresti evenimentul asta? Bucuresti Plaje? Plajele Bucurestiului? Hai Bucuresteni la Plaja?
Rar vezi asa de putini turisti in piata Concorde din Paris. Probabil nu au fost pe faza si au pierdut cele cateva ore cu soare din multele zile ploioase care fac vara celui mai “romantic” oras din lume. Sau poate au fost toti la plaja.
Si ca sa inchei seria articolelor despre salonul aviatic din Paris, va las cu niste impresii generale si o serie de fotografii care, zic eu, prezinta imaginea evenimentului de anul acesta.
Mi-a placut cum a fost organizat transportul spre si de la locul evenimentului. Trenul care ducea spre Le Bourget ii anunta pe calatori unde sa opreasca, la sosire nu mai trebuia sa stai la coada ca sa compostezi biletul de iesire, iar de acolo plecau autobuze gratuite la fiecare 2 minute. Acelasi lucru a fost valabil si pentru intors. Peste tot erau organizatori care sa te indrume, sa iti explice de unde sa pleci spre Paris, de unde sa iei bilete, la ce coada sa stai, etc. Nota 10.
Daca in timpul saptamanii am crezut ca au fost multi oameni, in weekend m-am linistit. Nu au fost. Show-ul a fost vizitat de armate intregi de legionari in timpul weekendului. Doar in Braveheart au fost mai multi.
Show-urile aviatice au fost foarte tari. Am putut vedea tot felul de masinarii zburatoare, de la elicoptere si avioane cu 2 locuri, pana la supersonice, avioane de razboi de la US Air Force si giganticul A380 de la Airbus.
Expozitia este destul de nesemnificativa pentru vizitatorii de weekend. Majoritatea expozantilor sunt companii producatoare de materiale, piese, deci nu foarte atractive. Romania a fost reprezentanta de 19 companii; bun asa.
Salonul are loc din 2 in 2 ani, asa ca va recomand sa mergeti in 2013. In 2012 are loc in Farnborough, ca sa stiti.
Miercuri si joi am fost prezent la salonul aviatic din Paris (de fapt e pe langa Paris), celebrul Le Bourget. Am fost cu treaba acolo (azi merg pentru relaxare), dar am avut timp in pauze sa fac ceva poze si sa vizitez diverse zone ale salonului. Iata cateva impresii / idei / intamplari:
Castigatoarea editiei a 2-a a competitiei Airbus Fly Your Ideas Challenge a fost echipa Wings of Phoenix, formata din studenti din China, locul 2 fiind ocupat de echipa Condor din Chile. Am muncit la proiectul asta timp de 1 un alaturi de alte 2 agentii, asa ca finalul a fost impresionant pentru (noi) toti. In filmuletul de mai jos aveti un rezumat al ceremoniei de premiere alias sfarsitul editiei de anul acesta.
Codurile QR par a fi la moda in Franta. Le-am vazut pe afise, pe flyere, pe tricouri, pe panouri publicitare, pe autocare, pe oameni, pe animale (ca sa si exageram zic). Concurs fulger: Gasiti codul QR printre pozele de mai jos si primiti gratuit un QR Code cu adresa blogului meu tatuat permanent pe frunte. Mult succes tuturor participantilor!
In timp ce mancam un hot dog, am auzit ceva romana pe langa mine. Am intrat in vorba cu cei 2 tipi si am aflat ca unul dintre ei era reprezentatul Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri (daca asta e denumirea oficiala). Am aflat ca la salon sunt prezente 19 companii din Romania si ca scopul ministerului este sa le ajute sa incheie parteneriate cu firme din afara. I-am promis tipului ca o sa ii dau datele de contact unei persoane de la Airbus, poate poate s-o realiza vreo colaborare.
Am facut si o statistica rapida: la salon au fost mai multi barbati decat femei. Mult mai multi. Foarte multi. Cei mai multi. Procedeul de masurare a fost simplu: La toaleta barbatilor era coada, pe cand la femei nu. Unde ati mai vazut asa ceva?
Nu am facut foarte multe poze, dar promit ca recuperez azi. Aruncati o privire pe fotografiile de mai jos ca sa va faceti o idee despre ce se intampla pe la (le) Bourget.
Prin octombrie 2010 am fost cu un prieten sa vizitam catacombele din Paris. Stiti voi, locul acela de sub pamant, un fost osoar, in prezent o galerie de vreo 2 – 3 km cu peretii formati din oasele a 6 milioane de oameni (cel putin asa zice wiki).
Si cum ne plimbam noi romantic prin tunel, atenti sa nu dam cap in cap cu vreunul, am auzit in fata noastra o discutie interesanta. O tipa, chinezoaica, ii explica unui tip ca undeva in Europa exista o tara, Transilvania, unde a trait un vampir si au avut loc multe crime ciudate, bla, bla. Francezul, asta fiind natia lui, era extrem de mirat. Nu auzise in viata lui de un asemenea taram si era fascinat de relatarile ochioasei mici.
Auzind acestea si vrand sa ne integram in peisaj, ca tot romanul, ne-am apropiat de ei si le-am spus: “Noi suntem din Transilvania.” Aveam in minte cateva povestiri care s-ar fi imbinat perfect cu atmosfera din jurul nostru, dar lucrurile nu au mers cum ne asteptam. Tipa a intors capul spre noi dupa care i-a soptit francezului: “Hai sa mergem mai repede.”
Oare nu a fost locul si timpul potrivit pentru o asemenea afirmatie?
A nins in ultima saptamana la Paris de a oprit in loc productia de branza. De multe n-am mai prins o asa iarna. Nameti, gheata cat cuprinde, furtuni si alte substantive din astea albe. Prapad, tot alb.
Nu intentionam sa ies din casa pe o asemenea vreme, dar nu m-am putut abtine. Iata poze de acum o saptamana, de dupa blocuri. Mai rar o asa iarna doi ani la rand.
).
