Parisul a ajuns, de ceva timp chiar, una dintre cele mai ravnite atracii turistice din Europa. Esti in dubiu ce premiu sa oferi la concursul organizat de tine? Da o excursie la Paris (sau un iPad). Vrei sa ii faci un cadou romantic partenerei? Parisul este cea mai buna alegere. Vrei sa te dezvolti personal sau profesional? In Paris au loc toate conferintele, finalele anumitor competitii, in Paris se ofera internshipuri, burse Erasmus, proiecte de diploma, stagii de doctorat, chiar si joburi. Parisul e pe trend.

Chiar daca orasul este plin de straini, romanticii nu se lasa mai prejos in a-l vizita. Orice francez e curios ce priveliste ofera ultimul etaj din turn, cati oameni pot incapea pe scarile de la Sacre-Coeur sau cat de scump si elegant este Lize-ul. Un weekend in Paris este de multe ori alegerea perfecta. Probabil majoritatea copiilor francezi asteapta cu sufletul la gura sa vada vestitul oras, pe cand adultii isi planifica sa iasa la o plimbare prin parcuri, pe strazile inguste, dar elegante sau pe malurile Senei.

Avand in vedere cele de mai sus, Bucurestiul pare a fi situat la polul opus in materie de romani dispusi sa il viziteze in scopuri tursitice (nu veniti cu afaceri sau cu intentia de a merge la Ikea). Orasul are frumusetile lui desigur. O sumedenie de muzee, parcuri, ditai Casa Poporului, alei cu umbra, zone vechi, dar acestea nu sunt promovate romanului din provincie asa cum ar trebui. Se “chinuie” ministerul sa atraga strainii, cand sa mai aiba grija si de ai nostri?

Degeaba bagi milioane de euro intr-o campanie de promovare a Romaniei, implicit a Bucurestiului ca si capitala, daca strainul are prieteni din afara Bucurestiului. Acestia cu siguranta l-ar sfatui ca nu prea are ce sa vada in capitala in afara de 2 parcuri si o cladire veche. Stim cu totii ca parerile prietenilor sunt cele mai importante, asa ca milioanele se duc usor usor de rapa.

N-am auzit romani sa zica: “Iuhuuu, mergem in weekend in Bucuresti”, sau “Hai sa mergem si noi in concediu in Bucuresti vara asta”. Poate ar trebuie gandita o campanie de promovare interna inainte de a ne deschide Europei, in caz ca aceasta nu exista. Sau daca exista, poate ar trebui putin adaptata ca rezultatele nu sunt asa vizibile.

Sunt asociatii, grupuri de prieteni (www.bucurestiulintrozi.ro, www.orasul.ro si altele) care au inceput sa faca ceva pentru a descoperi Bucurestiului si a dezvalui adevarata lui frumusete, deci se poate. Muzeele, instituturile culturale au inceput la randul lor activitati care mai de care mai interactive pentru a-si atrage vizitatori, deci se poate.

Ca si concluzie, Bucurestiul are la fel de mult de oferit romanilor cat are si Parisul francezilor, la fel ca si alte capitale locuitorilor tarii respective, doar ca orice roman ti-ar recomanda sa vizitezi intai alta parte a tarii, si nu capitala, care teoretic ar trebuie sa fie primul punct de plecare in descoperirea unei noi tari. Ajungem noi si acolo. Pana atunci, calatorie placuta

Nu stiu cate apartamente din Paris au incalzire pe gaz, dar sunt sigur ca eu nu am. Nici casa in care stau nu are. Nici pe strada mea nu se incalzeste nimeni cu gaz. Ba chiar sunt sigur ca tot cartierul se incalzeste cu ajutorul curentului.

M-am trezit intr-o dimineata acum vreo saptamana, trezit de un zgomot dubios. Primul instinct a fost sa il suspectez pe portughez ca isi probeaza noua bormasina. Nu era el. Erau dintii mei ce tremurau de frig. Se luase curentul peste noapte, iar caloriferul deja incepuse sa nasca turturi.

Chiar daca mai era o ora pana sa incep programul la birou, m-am imbracat in graba si am iesit din pestera, ca deja incepusem sa aburesc geamurile. Pe strada alti oameni iesisera din case sa se incalzeasca. La ce? Nu stiu. Erau vreo -5 grade afara.

Ia sa generalizez:

Ce se intampla in Paris daca se opreste curentul timp de 24 de ore, iarna? Simplu. Romanticii se intorc cu un pas inapoi spre epoca de piatra.

Se incalzesc la lumanare, unde isi poti praji si niste mici, se spala mai repede decat alearga Szabo, fac poze la carnatul care face surf in frigider, calare pe o foaie de ceapa, au ocazia sa se apuce lejer de crescut lilieci, si alte chestii din astea demne de Fred si Barney.

Nu te poti plictisi in Paris. Mereu se intampla ceva fain. Salut!

N-am mai scris pe blog de ceva vreme. De aproape 10 zile. Nu din vina mea. Nu stiu din a cui, dar din a mea sigur nu.

Intre timp am reusit sa observ Parisul cum se imbraca in haine de Sarbatoare. Orasul romantic, orasul luminilor, orasul culorii. Cam asa este alintat de intreaga lume. Nu e urat, dar nici nu pot spune ca am dat cu fundul de pamant cand am iesit din metrou.

Sans Elize-ul este mai luminat de masinile aflate in trafic decat de pomi. Au si ei ceva luminite, dar un trafic generos rupe tot. Sa nu mai zic de colindele traditionale frantuzesti scoase de soferii aflati pe strada. Magazinele in schimb incearca sa se intreaca in a-i atrage pe posibilii clienti in mrejele lor. Turcii cu ai lor kebab bat la orice ora insa pe Luis Buton. Da, aia de fac gentile alea prostesc de scumpe.

Turnul ofera o priveliste frumoasa toata noaptea. Nu sunt sigur ca Gustav ar fi vrut sa vada intreg curcubeul pe schela lui, dar na, Franta face turism.

La Defense, zona afacerista a Parisului, seamana cu New York-ul. Este impresionanta, mareata, luminata SF-istic. Recomand pasionatilor de Star Wars, Star Craft si Lara Croft sa viziteze acea zona. Singurul dezavantaj ar fi ca nu face nimeni mici prin preajma. In rest, e ok.

Vestitele galerii La Fayette vin cu o oferta de iluminatie interesanta pe interior si absurda pe exterior. Daca holul principal te trimite cu gandul la marii clasici ai Frantei, exteriorul cladirii te trimite cu gandul la revolutia ghemului de ata de la 1911. Mai jos are onoarea de a fi pe acest blog o mica panorama din interiorul cladirii

All in all, vorba francezului, orasul lasa o buna impresie oricarui turist. Nu este ceva nemaivazut, dar este placut ochiului. Se vede totusi un interes marit de a oferi publicului ceva frumos, ceva nou, ceva despre care sa discute si sa ia acasa pe un card de memorie. Luati un Blu sau un Wiz si veniti la Paris. Salut!

Am iesit si eu din casa de ziua Frantei dupa cum ziceam. Pe la statia de metrou niste romantici aveau ceva chef de scandal cu politia. “Kum-fu francez” am zis eu, pregatind Canon-ul! Nu, nu are nicio legatura cu restul articolului dar vroiam sa fac legatura cu titlul

Am ajuns la fel de matinal prin centru. Pe la 12.00. Nu prea mai era nici urma de defilare. Elize-ul era insa tot inchis si fremata de omenire. Cum toata lumea se plimba aiurea pe acolo mi s-a facut si mie pofta. M-am plimbat vreo jumatate de zi, numai bine cat sa ma bronzez fara voia mea pe mecla. Am vazut zeci de oameni pozari, multi artisti, multi militari, multa voie buna. Ia vedeti si voi:

Seara am iesit sa vad focul de artificii. Cum langa turn se anunta a fi o gheiala de oameni, am zis sa merg intr-un loc mai retras de unde sa pot vedea artificiile in voie. Alti 1000 de oameni s-au gandit la acelasi loc retras asa ca am admirat spectacolul impreuna. A fost ok pana la urma cu toate ca ma asteptam la mai mult! Daca nu era turnul ala acolo nu prea avea nicio valoare tot show-ul. Aseara Parisul a fost micul Bucuresti. Ii facem praf in fiecare an pe 31 decembrie la ora 00:00 in ceea ce priveste artificiile. Chiar si petardele

Pana data viitoare, salut!

Azi e ziua Frantei. Nimic nou. N-am iesit in oras ca nu imi e asa dor de romantici. Alex mi-a zis insa ca pe la metrou deja era o multime de oameni cu pocnitori, torte, bate. Nu cred ca sarbatoreau nimic, aveau doar intalnire cu politia locala sa faca repetitie pentru ziua de maine.

Dimineata o sa dau o tura pe Sanz Elize sa vorbesc ceva cu Sarkozy. Sper sa nu ma puna sa tin vreun speech, ca sigur nu o sa am niciun chef asa cu noaptea-n cap. Spre pranz o sa dau drumul fanfarei militare prin Paris, iar pe seara o sa merg langa turn sa ii imprumut pe baieti cu o cutie de chibrituri, sa aiba si ei cu ce sa aprinda artificiile.

O sa fie faina ziua de maine pentru salamieri. Noroc cu mine ca sunt in Franta. Salut!

Cam asa arata o noua zona din Paris, La defense. Este plina de cladiri cu birouri si oameni in costume. Urmeaza si o mica poveste despre ea. Salut!

Apropo, este realizata din 18 poze.

Daca orice calatorie presupune niste pregatiri, atunci cand va hotarati sa mergeti sa vizitati Paris-ul si sa stati la Jlo, va sfatuiesc prieteneste urmatoarele:

Fiti in forma! Doua-trei saptamani de sala, cativa km de jogging in fiecare zi va vor ajuta cu siguranta sa tineti pasul cu Jlo in alergarea lui in viteza din fiecare seara de la metrou. In ultima zi, cand ma duceam singura spre aeroport, statia de metrou de la Nation mi se parea suspect de lunga: desi o strabatusem de multe ori, in compania sprintena a lui Jlo nu dura mai mult de un minut .

Aduceti-va sacul de dormit! Garsoniera nu e foarte mare, dar daca nu e pornita caldura, va previn ca o sa va fie frig. Pentru Jlo care se infofoleste intelept in sacul lui, caldura de la calorifer devine un calvar. Practic, nu exista cale de mijloc: ori muriti voi de frig, ori moare el de caldura. Eu am emis o ipoteza cum ca dormitul de-a latul poate fi o cale suportabila de a face fata frigului, dar daca ar fi sa devin serioasa si sa construiesc o teorema, as porni de la importanta sacului de domit.

Fiti intelegatori! Desi e un sfat mai mult pentru starea voastra psihica, va asigur ca e foarte practic. Sa nu va mirati daca atunci cand voi nu stiti cum sa va impartiti mai bine timpul in Orasul Modei, Artei, Luminilor si Romantismului, Jlo o sa va anunte scurt printr-un SMS ca el o sa stea sa joace un Heroes si ca va prinde el mai spre seara, intr-un pub: le-a mai vazut de cel putin trei ori si de fapt, am eu o impresie asa ca se saturase de atata cultura de la prima tura.

Aduceti-va cremele anti-rid si servetelele! Jlo a ramas asa cum il stiu, de cand il stiu. Cu alte cuvinte, o sa radeti mult si des. O sa va dea si lacrimile cateodata. O sa va doara si obrajii. O sa aveti si febra musculara la abdomen.

Si apoi, cand va intoarceti acasa si va uitati la fotografiile din Paris, sper sa zambiti cu dor, ca si mine…

Sunt intrebat de vreo 2 saptamani cine e primarul Parisului. De unde sa stiu? Nici macar nu cred ca i-as putea pronunta numele. Treaba lui. Sa fie, vorba unui mare om.

Azi, cand stateam la masa cu ale mele colege, ele mancand delicat un sandvisuc, eu manjindu-ma cu ketchup de la pizza pe bot, a venit vorba de primarul Parisului. De curiozitatea prietenilor mei am intrebat cine e individul. Mi s-a raspuns ca e gay, dar ca e super de treaba. Este in al 2-lea mandat si e printre singurii din randurile politicienilor care a recunoscut ca ii plac barbatii. Cica ar fi multi din astia prin politica. Este apreciat pentru sinceritatea lui si pentru munca depusa pentru Paris.

Cam atat am de zis. Acum stiti cine e primarul Parisului. Daca vreti sa ii aflati si numele, vedeti pe google. Bafta!

V-am obisnuit deja cu renumitele concursuri ce dau premii la Paris. “Toate concursurile duc la Paris”, pare a fi o vorba la moda in ziua de azi. E destul de simplu:

Trebuie sa raspundeti in fiecare zi la 3 intrebari (ce isi au raspunsul intr-un link dat de ei, pentru trafic), si sa strangeti puncte. La sfarsitul concursului daca aveti multe puncte puteti castiga o excursie la Paris sau una la Disney, desi nu vad marea diferenta dintre ele. E una si la Budapesta, dar nu ne intereseaza aia Puncte puteti primi si daca sunteti votati de catre prieteni, adica daca sunteti tari in spam.

Gasiti aici pagina concursului. Nu e un link ascuns ca sa ma votati. Daca vreti sa faceti asta, mersi, daca nu, puteti doar sa va inscrieti. Eu sunt aici in caz ca o sa fiti printre castigatori, si ma ofer sa va dau o harta cu metroul din Paris, asa cu imprumut. Doar e gratis. Succes!