Un om
Era la casierie la metrou. L-am cronometrat. 5 minute s-a gandit ce bilet sa isi ia. Nu se uitase dinainte pe oferta. Nu avea rost. Dupa cele 5 minute i-a dat casieritei 50 de euro si a cerut un bilet de 1.6 euro. Neavand rest, au mai trecut inca 3 minute pana tipa a gasit prin geanta ceva. Si-a primit banii si biletul si a mai zabovit inca 1 minut in fata casei, ca sa ii numere. Ma uitam destul de mirat la el. Cand de bulangiu sa fii?

Dupa ce si-a numarat banii a inceput sa se caute prin portofel, sa se uite la telefon, sa se scobeasca in nas. Toate astea in fata casieriei desigur. Cum eu sunt un gentleman, gandul meu l-a bagat in #@$@-ii masii. A plecat pana la urma dupa un “Pardon!” in grup de la toata coada si 10 minute de prostie!

Niste banci
In jurul biroului sunt vreo 10 banci. In pauza de masa toate sunt inchise insa. De ce oare? Sunt de acord ca au si ei nevoie de pauza de masa, dar e suficient ca un singur om sa fie acolo sa ajute clientii. Cand sa mergi la banca, daca nu in pauza de masa? In timpul serviciului lucrezi. Sau macar te faci.

Mai mult, azi am intrat intr-o banca, ce era ciudat de deschisa in timpul pranzului, si toti angajatii stateau la o masa mare, in mijlocul bancii, si mancau. Una cu maioneza la bot, altul cu prajitura pe dinti, ceilalti stropindu-se cu suc. Toata gasca bancara era acolo. Eu stateam si ma uitam la ei. Ei se uitau la mine, radeau si plescaiau in continuare. Ce idioti!

Si cu toate astea eu tot nu am reusit sa cumpar niste euro. Din cele 10 banci niciuna nu facea operatiuni de schimb valutar. Toate imi recomandau centrul Parisului pentru asta. Franta!