Cum isi incep francezii diminetile la birou

• Intarzie intre 10 si 40 de minute, intra in birou, trantesc usa si sar pe scaun. Uneori saluta.

• Te intreaba daca i-a cautat sefa la telefon, folosind o expresie faciala de parca ar fi vazut un cal dezbracat.

• Se cearta un pic.

• Isi reproseaza reciproc faptul ca au intarziat. Una azi, alta ieri. A 3-a va intarzia maine.

• Trantesc telefonul si orice altceva poate face zgomot.

• Se mai cearta un pic.

Cum isi incep romanii diminetile la birou

• Daca nu intarzie, te saluta normal. Daca intarzie, folosesesc moduri de salut proprii pentru a masca intarzierea: “Ce faci cohones?”; “”Hai salut, ce-ti face mama ta?”, etc

• Se uita in birou dupa sef si intreaba “Iar intarzie asta?”

• Isi povestesc pe cine-au mai combinat aseara, ce proasta e vecina de la 2, ce headshot au dat la 4 dimineata.

• Scriu pe blog despre francezi.

Si incepi sa te gandesti …

Nota: Pamflet desigur

Statea in spatele casei de marcat si urla ca din gura de oaie. Urla repede, urla frantuzeste. Nu aveam idee la cine. La mine nici macar nu se uita.

Mi-a luat cardul din mana cu o viteza uimitoare, de parca vroia sa mi-l fure. L-a trecut o data prin PIOS (asa se cheama, nu?) POS cu viteza sunetului. A 2-a oara, cu viteza luminii. Ma asteptam ca in secunda urmatoare saracul card sa se dezmembreze.

Mi-a aruncat produsele proaspat cumparate, cu aceeasi viteza, in peretii de tabla. Cat pe-aci sa-mi sara carnatii din caserola.

Parca o nascuse masa in rollercoaster!

P.S. Apreciez munca celor din magazine, dar tipa de azi era putin sarita de pe trepied.

Nu suport cozile. Clasic. Ei, mai rau decat sa stai la coada este sa asculti melodiile alea dubioase, in timp ce astepti sa intri in legatura cu vreun angajat de la vreo multinationala si nu numai.

Astia de la Cosmote sunt fani Directia 5. Cred, nu sunt inca sigur ca ei canta melodia aia enervanta. Formatia nu are nicio vina insa. Au facut-o de 3 minute pentru ca omul sa o asculte si sa treaca la altceva. Nu te poti supara pe ei in 3 minute.

Idiotenia apare atunci cand suni la Help Desk si 30 de minute asculti refrenul ala cu “cat iti e de greu” sau ceva de genul asta. Pai e frumos?  E asa de greu sa pui tot CD-ul daca tot priponesti omul cu jumatatile de ora, conectat la iradiator? Le vinzi si albumul gratis in felul asta si scapi de miile de injuraturi ce se nasc in acele minute de teroare.

Azi am descoperit ceva mai rau decat HelpDesk-ul de la Cosmote. HelpDesk-ul de la Raiffeisen. Astia nu au niciun artist preferat. Il au pe Bill Gates. Am ascultat 20 de minute o melodie .wav din aia, din Windows 95. Gen cand imi pornesc calculatorul sau donwloadez niste pr0n comercial si primesc un pop-up infectat de troieni.

Cu siguranta exista cineva care are jobul asta de “Music Finder”, in cadrul fiecarei companii. E genul care pierde prima luna cu planning, research, analysis, etc. Doar trebuie sa stie ce vrea consumatorul. A 2-a luna seteaza melodia aia idioata. A 3-a luna analizeaza si zice ca e ok. Nu au scris decat 3 bloguri despre ei, deci e ok. A 4-a la fel. Si tot asa.

O fi greu sa puna un radio ceva? Nu cred ca Trubadurul FM nu ar fi de acord cu vreun amarat de contract. Si daca nu ar fi? Un playlist ar ajunge. Salut!

Un om
Era la casierie la metrou. L-am cronometrat. 5 minute s-a gandit ce bilet sa isi ia. Nu se uitase dinainte pe oferta. Nu avea rost. Dupa cele 5 minute i-a dat casieritei 50 de euro si a cerut un bilet de 1.6 euro. Neavand rest, au mai trecut inca 3 minute pana tipa a gasit prin geanta ceva. Si-a primit banii si biletul si a mai zabovit inca 1 minut in fata casei, ca sa ii numere. Ma uitam destul de mirat la el. Cand de bulangiu sa fii?

Dupa ce si-a numarat banii a inceput sa se caute prin portofel, sa se uite la telefon, sa se scobeasca in nas. Toate astea in fata casieriei desigur. Cum eu sunt un gentleman, gandul meu l-a bagat in #@$@-ii masii. A plecat pana la urma dupa un “Pardon!” in grup de la toata coada si 10 minute de prostie!

Niste banci
In jurul biroului sunt vreo 10 banci. In pauza de masa toate sunt inchise insa. De ce oare? Sunt de acord ca au si ei nevoie de pauza de masa, dar e suficient ca un singur om sa fie acolo sa ajute clientii. Cand sa mergi la banca, daca nu in pauza de masa? In timpul serviciului lucrezi. Sau macar te faci.

Mai mult, azi am intrat intr-o banca, ce era ciudat de deschisa in timpul pranzului, si toti angajatii stateau la o masa mare, in mijlocul bancii, si mancau. Una cu maioneza la bot, altul cu prajitura pe dinti, ceilalti stropindu-se cu suc. Toata gasca bancara era acolo. Eu stateam si ma uitam la ei. Ei se uitau la mine, radeau si plescaiau in continuare. Ce idioti!

Si cu toate astea eu tot nu am reusit sa cumpar niste euro. Din cele 10 banci niciuna nu facea operatiuni de schimb valutar. Toate imi recomandau centrul Parisului pentru asta. Franta!

Va ziceam acum ceva vreme ca am niste musafiri nepoftiti la WC-ul din cladirea in care lucrez. Le zic ghiolbani de birou, pentru ca doar acolo este locul in care ma intersectez cu mustele astea de oameni.

Sa va spun ce face exact ghiolbanul de birou in viata lui de musca maro:
- fumeaza in singura toaleta de pe etaj, lucrul ce nu m-ar deranja in mod deosebit, dar are o sincronizare perfecta in a termina tigara exact cand termina treaba. Mucul de tigara impreuna cu scrumul aferent ajunge desigur in bazin, sau si mai bine, pe jos sau pe pereti.
- mananca seminte sau biscuiti in timp ce se odihneste pe tron si arunca pe jos toate resturile: coji, firimituri, ambalaje. Unde e mai frumos sa mananci daca nu pe WC?
- cand nu mananca se joaca, cu hartia igienica pe care o arunca pe jos, ca doar asa l-a invatat masa cand intra si iesea din grajdul familiei.
- cand pleaca de la baie nu uita sa nu opreasca apa de la chiuveta, pe care in prealabil o da la maxim. E amuzant sa stropesti peretii si sa iesi din toaleta cu un zambet idiot, fericit de ceea ce ai facut nu?
- e prost rau saracul, nu face nimic special, dar e prost.

Am in plan sa le scriu niste mesaje personalizate pe care sa le lipesc pe la toaleta. Nu stiu inca daca sa le fac in engleza, franceza sau romana. O sa ma gandesc la asta, depinde de cat de mult mi-as dori sa ma recunoasca. ‘ti-ai dreacu de ghiolbani!

Stiti cu totii cum fac maimutele atunci cand le este foame. Incep sa schelalaie ca dracii si sa sara in toate directiile, doar doar or capata vreo banana in bot.

Ieri dimineata am vazut si eu 2 maimute din astea pe aeroport. Tipau ca din gura de sarpe, de parca ar fi fost proaspat scoase dintr-o oala de pe foc. Aveau aceleasi manifestari ca surorile lor din jungla, doar ca erau un pic mai inapoiate mintal. Loveau cu picioarele bagajele, urlau la angajatii aeroportului, tranteau camerele de fotografiat de pamant. Gesturi din astea de bun gust.

Erau ca scapate de la circ, ca sa fiu mai scurt. Am impresia ca ar trebui adusi niste dresori si montati in diverse puncte cheie: pe aeroporturi, in cluburi, in autobuze, in hoteluri, etc, pentru a proteja aceasta specie de animale care a luat-o in sensul opus disparitiei. Se dezvolta din ce in ce mai mult, si poate ajunge destul de periculoasa la un moment dat.

Pentru a scapa de aceste creaturi, solutia ar fi sa fie puse inapoi la fiert. Cum ar scoate cate un cap la iveala, sa fie pocnite cu banana in teasta, astfel incat sa treaca inapoi la starea de fierbere. Daca le vedeti pe strada nu ezitati sa anuntati autoritatile sau bodyguarzii de prin zona. Faceti un bine omenirii. Salut!

Pe etajul unde am biroul suntem vreo 4 barbati. Restul femei. Logic. Asa e viata. Inca nu muncim alaturi de animale. Desi, poate, uneori. Avem de impartit o singura baie cu un singur WC, ceea ce e ok. Ca-n camin, doar ca am mereu la indemana hartie igienica, sapun si apa calda.

De vreo luna de zile, companie vecina organizeaza niste traininguri la care vin numai barbati. Pe ce or fi nu stiu; pe agatat, pe frecat menta in grup, pe sporturi, pe gayala. Habar nu am. Ceea ce conteaza e ca bulangii imi tot ocupa veceul, si de multe ori se intampla sa imi mute nasul din loc atunci cand incerc sa patrund in spatiul destinat o patrime mie.

Ce e si mai rau e ca in fiecare zi sunt altii, dar parca toti au acelasi lucru in cap: sa-mi dea mereu de gandit atunci cand ma indrept agale spre closet. La inceput de training sunt sigur ca au instructie clara: “Din sfert in sfert de ora, fiecare trebuie sa dea cate o tura la baie. Sa fim siguri ca are Radu ce scrie pe blog.” Ia mai terminati cu trainingurile voastre ca imi umpleti wc-ul de cultura. Salut!

Francezii au o problema cu spatiile mari. Totul aici este foarte mic, foarte inghesuit, deci foarte enervant. Sa va explic de ce:

Trotuarele
In sinea lor nu sunt mici, dar terasele amplasate pe ele le fac sa fie incredibile de inguste. Parca ar fi facute pentru prietenii lui Guliver, aia mici si-ai dreacu. Nu te poti plimba pe strada fara sa ai posibilitatea sa primesti un cot in oo, sau sa dai un altul in capului mancatorului de ciorba de la masa. Pana si distribuirea meselor este de ne-apreciat. Toate sunt puse una langa alta, astfel incat poti citi mesajele de pe telefonul vecinului de la masa alaturata, sau chiar numara taiteii din farfurie. Sa nu mai spun ca este o adevarata provocare sa gasesti loc de depozitare pentru rucsac, poseta sau alte accesorii de carat suvenirurile prin oras.

Baile
Ca sunt in apartamente sau in cafenele, nu prea conteaza. Toate sunt mici sau extrem de mici. Daca vrei sa faci un stretching inainte de a invada veceul, nu prea ai cum. Nu poti citi in lejeritatea ta nici macar un ziar cu paginile de mai multi centimetri. Chiar si atunci cand iesi din dus, trebuie sa iti stabilesti singur o pozitie de rotire in care sa te stergi cu prosopul, altfel nu ai nicio sansa sa iesi uscat din baie.

Camerele
Daca baile sunt inguste, de ce nu ar fi si camerele la fel? Dai de ele in hoteluri, in hosteluri, in blocuri, in case. In mare parte, cam peste tot. Exista si din categoria mari si spatioase intr-adevar, dar alea mici sunt de o micime prost gandita. In loc de o camera patrata in care poate ai reusi sa iti aranjezi lucrurile cat de cat, poti nimeri intr-una de zici ca e hol. Numai un sarpe ar putea locui acolo. (A mea e ok pentru ca a fost amanajata de un roman si un grec ).

Metroul
E de o inghesuiala cel putin dubioasa. Amplasarea scaunelor lasa extrem de mult de dorit. Pe cele asezate doua cate doua, fata in fata, cu greu pot sta 4 oameni. Cu dificultate incap trei, cat de cat ok incap doi, lejer ar incapea unul. Este un “challenge”, vorba romanului, sa te strecori printre craci de romantici si parfumuri cat mai “rafinate”.

Ce bine ar fi sa nu se importe toate obiceiurile astea “moderniste” si la noi. Cu terasele deja au inceput. Poate se opresc aici. Salut!

In drum spre casa, am zarit un magazin mic si verde undeva pe dreapta. Nu aveti cum sa il ratati. Parea fresh si amuzant asa ca am intrat. Inauntru parca era alta lume. Micimea aia de magazin s-a transformat rapid in ceva imens. Era ca o Ikea mai mica. Toate prostiile se gaseau pe-acolo. Lucruri pe care nici nu ai stii cum sa le folosesti. Exact ca in Ikea.

Mi-am luat si eu cate ceva. Unele poate nu o sa le folosesc niciodata dar asa se face cand mergi in Ikea, fie ea si versiunea mignona. Iei ce vezi, fara sa te gandesti daca o sa le folosesti sau nu. E ieftin doar. Pozele ar fi fost mai faine, dar imi e cam lene acum sa trag cateva:
- strecuratoare albastra pentru paste non frantuzesti
- cana de ceai alba cu ochi negri si cu palarie, pentru infuzie logic
- pahar cu ancora mov, foarte util oricui
- perna albastra, de relaxat fundul
- 6 lumanari parfumate cu aroma de mar, de fapt fara niciun miros (aflat ulterior)
- pahar cu 3 buburuze cel putin dubioase
- caserole (mov, albastra, galbena, verde) de facut ceva cu ele
- pahar verde si atat
- razatoare galbena pentru branza aliment, nu pentru aia basina

Daca mai stateam mult pe acolo imi transformam casa in curcubeu fara sa-mi dau macar seama. Mai e si maine o zi. Noroc!

Ce gandeste un cersetor (el sau ea) perfect sanatos, de vreo 30 – 35 de ani (fie aici in Paris, fie in Romania):

- nu merg sa dau cu matura, nu e un job destul de demn pentru mine
- n-are rost sa fiu baby-sitter, daca le fur la aia ceva de prin casa
- bah de ce nu am urmat eu vreo facultate de publicitate, as fi stiut sa ma branduiesc acum
- ce idei or fi avut studentii care au aplicat la Scoala ADC, legate de mesajul unui cersetor, m-as putea inspira si eu
- ce soare e, ce bine ca muncesc de-acasa