Acum vreo doua luni am fost cu laptopul la reparat undeva in Bucuresti, intr-un parter de bloc. Foarte buni baietii, recomand.

In timp ce tipul imi cotrobaia prin laptop, in camera intra un nene de la Apa Nova, la vreo 50 de ani, imbracat fosforescent. Probabil era cu ceva treaba in zona, ca ii puteam auzi colegii cum faceau galagie prin asfalt afara.

Apa Nova Dude (AND) intrand in forta pe usa: “Am o problema cu un laptop”, zise el fara a da “Buna ziua”, ca doar era in timpul programului.
Laptop Dude (LD): “Spuneti-mi modelul, problema, dati-mi mai multe detalii”, il roaga meseriasul.
AND: “Nu merge domne, nu stiu ce sa-i fac. E un Sony. Din ala, Vaio.”
LD: “Si ce problema are?”
AND: “Pai cand intru pe anunturimatrimoniale.ro primesc o eroare. Nu merge domne.”, zise instalatorul Gel putin iritat.
LD: “Veniti cu el aici, poate aveti o problema legata de accesul la internet.”
AND: “Cand veniti sa mi-l reparati?”, intreaba poruncind regele apei, Poseidon al tevilor.
LD: “Nu facem vizite la domiciliu, trebuie sa il aduceti aici.”
AND: “Nu scot domne calculatorul din casa, ce-aveti? Hai ca asta e culmea.”

Si-a plecat.

V-am spus ca astazi plec in Londra cu trenul (in acest moment sunt in tunel, aud pestii), asa ca acum trebuie sa va spun cum s-a desfasurat procesul de imbarcare. Nu este pentru prima oara cand merg cu Eurostar-ul, asa ca am fost putin surprins de situatie.

Sa incep prin a va spune cu ce eram imbracat, poate conteaza si asta, nu stiu. Aveam un polar verde, o pereche de pantaloni gri si o geaca de iarna tot verde. In spate aveam un rucsac de 75L aproape plin, deci destul de mare, tot verde. Paream camuflat, dar nu eram.

Am ajuns la check-in cu 45 de minute inainte de imbarcare. Aveam doar 2 persoane in fata mea, asa ca ma asteptam sa mearga repede. Nu a mers. Am ajuns la ghiseu – vama franceza – si i-am inmanat romanticului pasaportul – il prefer in locul buletinului, pentru ca de obicei trec mai repede cu el, pe buletin neputand fi citita nici macar data nasterii.

L-a luat, s-a uitat la el, mi-a verificat toate paginile, care apropo, erau jumatate pline cu stampile din anii trecuti, mi l-a trecut prin aparat, prin lumina, prin senzori, mai sa mi-l bage si in apa sa vada daca e subacvatic. Nu a fost suficient. Mi-a cerut buletinul. I l-am dat. S-a uitat pe el vreo 2 minute; probabil cauta data nasterii. I l-a aratat colegei. Nici ei nu i-a reusit. Mi-a spus sa astept ca trebuie sa il verifice in alta parte.

Buuun. Am pasaportul putin cam vechi – trebuie sa il schimb la vara – asa ca m-am gandit ca poate parea fals. S-a intors si m-a intrebat ce fac in Londra. Pff, atunci mi-am dat seama ca nu pasaportul era problema, ci faptul ca sunt roman. Mda. I-am spus ca merg la o conferinta, dupa care m-a intrebat daca ma intorc in Paris. Cu toate ca am afirmat acest lucru, mi-a cerut si biletul de intors. A fost o intamplare faptul ca il aveam printat, nu fac asta mereu. Ce se intampla daca nu il aveam? Ma sechestra in gara?

I l-am aratat, m-a lasat sa trec. Am ajuns la vama englezeasca.
“Unde mergeti?”
“La Londra, unde merge si trenul.”
“Locuiti acolo?”
(as vrea eu) “Nu” (inca)
“Ce faceti acolo?”
“Conferinta.”
“Cum se numeste?”
“Social Media Week”
“Va mai intoarceti?”
… fix aceleasi intrebari ca si la vama franceza, cea cu 5 metri mai in spate.

Era vreo problema daca nu ma mai intorceam? Mi-e interzis acest lucru? Nu prea imi dau seama cum isi permit sa se poarte asa cu noi, doar pentru ca suntem romani. Si poate nu m-ar fi deranjat faptul ca isi faceau meseria – sa zicem, dar m-a deranjat tonul cu care m-au abordat, de parca eram un infractor sub urmarire generala.

Mai dureaza probabil pana cand vom putea calatorii fara a avea astfel de probleme. Bine ca m-am barbierit inainte sa plec.

Am fost aseara pentru prima data de cand sunt in Paris la un cinematograf, la filmul Amintiri din Epoca de Aur. Am avut niste mici dubii cand am primit invitatia, gandindu-ma ca ar putea fi dublat, dar vestea ca nu este decat subtitrat m-a facut sa ma indrept agale dupa programul de lucru spre centrul orasului.

Lasand la o parte faptul ca am intrat si am iesit flamand, nefiind inspirat sa cumpar macar un sandvis de la fast-food-ul ce se afla chiar la intrarea cladirii, pot spune ca filmul a meritat cei 7 euro (cu reducere) platiti pe bilet.

Cateva impresii generale

Comic, realist, original, romanesc, copilarie. Cam astea ar fi cuvintele pe care le-as folosi ca sa il descriu cuiva. Le-am si folosit deja.

Ca sa vezi in Franta o scena de film cu un cioban care scoate branza din butoi, proaspata si alba, fara pic de putoare sau mucegai, este ceva deosebit. La ce s-or fi gandit francezii din sala in acel moment? “Ce miros o avea?”, “Cat de veche o fi?”, “De ce e alba?”. Parca nu seamana cu fromage-ul clasic.

Nu mi-a placut cum a sunat “Saucisson de Sibiu”, dar na, asta e limba, ce sa-i faci.

Am impresia ca romanii din sala radeau mai mult decat francezii. Oare de ce?

Actori, scenariu, actiune, culori, decor, mancare, ulite, dealuri, fotografii, Photoshop comunist, porcul, caruselul, branza. Nota 20, ca asa e in Franta.

Sala era destul de mica, cu o arhitectura clasica, fara nuante mall-iniene. Perfecta pentru un astfel de film.

Film romanesc, cu actori romani, vazut cu romani, comentat cu romani, apreciat de romani. Parca esti cu un pas mai aproape de casa in momente din astea.

www.amintiridinepocadeaur.ro

Azi m-am distrat din nou in autobuz. In stanga mea erau 3 tipi. Dupa “Salut Gheorghe”, pareau a fi romani. In dreapta mea era 1 tipa. Dupa fundul plin de proteine si minerale parea a fi frantuzoaica.

Cum ma uitam eu in dreapta, aud din stanga:

“Ce bombata e asta!”, zise unul dintre ei.
“Da ba, e buna. Salut printeso!”, zise al 2-lea aruncand o noua privire spre luneta domnisoarei.
‘Printesa’ se intoarse la ei, aruncandu-le o privire romantica de parca ar fi mirosit o branza autohtona.
“Ce te uiti? Oi fi vorbind romana mai bine ca mine!”, ii zise al 3-lea uitandu-se din nou la fundul ei.

In timp ce eu zambeam, iar ea le multumea de compliment in limba ei, cei 3 au coborat, lasand in urma un mai vechi proverb romanesc: “Tot ale noastre sunt mai bune!”