Cum francezii nu ne-au dat liber de 1 decembrie, am fost nevoit sa lucrez azi. Asta a fost partea nasoala. Partea buna a fost ca nu a trebuit sa stau doar in birou, ci am mers la o intalnire undeva pe langa turnul Eiffel.
Ce-am vazut acolo nu poate fi descris in cuvinte. Se pare ca pana la urma le-a parut rau francezilor ca au facut misto de noi si au decis sa “impodobeasca” turnul in culorile Romaniei, ca semn de impacare. Respect!
Asta vara am facut pentru prima data distanta Brasov – Ramnicu Valcea cu autocarul. Un astfel de drum este intotdeauna plin de evenimente interesante, dar fiind ca soferul ia de pe drum tot felul de persoane care tranziteaza satele doar pentru ca e soare afara sau pentru ca opreste in locuri cheie unde cultura este baza societatii. Iata cateva dintre ele, scoase proaspat din memoria telefonului, fara nicio ordine anume:
1. Intr-un sat s-a urcat in autocar un barbat cu 2 galeti de mure. A platit taxa de 1 leu si s-a asezat pe scaunul din dreapta soferului, cel al ghidului.
Soferul: “Du-te ma mai in spate, nu ai voie sa stai aici.”
Omul: “Haide sefu’, ma cearta oamenii ca ii murdaresc cu galetile.”
Soferul: “Du-te ma in spate, aici nu are voie sa stea decat ghidul.”
Omul: “Pai da sefu, dar eu am licenta de ghid de cules mure.”
Ce sa mai zica soferul? L-a lasat sa stea acolo.
2. Am ajuns in autogara din Brasov cu vreo 30 de minute inaintea plecarii autocarului. In parcare erau alte microbuze / autocare, care mergeau in directii diferite. Cum stateam eu linistit si mancam o banana rece, aud o voce in spatele meu:
“Unde mergi?”, ma intreaba un sofer care tocmai iesise dintr-un autocar.
“La Ramnicu Valcea”, zic eu muscand din banana.
“Aaa, pai nu cu autocarul asta, al tau vine in 30 de minute.”
“Da stiu”, ii zic eu. “Multumesc mult.” (politicos)
De ce sa nu ne bagam aiurea in seamna daca tot putem?
3. Intr-o statie oarecare un tip pe la vreo 20 de ani s-a ridicat in picioare sa coboare. In fata lui se afla o batranica, care nu imi dau seama daca doar bloca usa sau avea greutati in a cobori. Replica baiatului a fost originala si foarte bine strucurata, oferind femeii o alternativa:
“Coborati sau va imping?”
Om de agentie.
4. In Campulung soferul a facut o pauza de 15 minute, asa ca m-am dus la chioscul auto-garii sa-mi cumpar o apa plata. Costa 2.5 lei, asa ca am dat 3 lei. Tipa mi-a dat rest o pastila de guma.
“Nu mananc guma”, i-am zis eu.
“Pai nu am rest”, zice tipa uitandu-se urat la mine.
“Si ce vreti sa fac cu ea, sa o arunc?”, continui eu.
“Bine, ia”, imi zice ea si imi da 50 de bani.
Cam asa pierdem in viata, acceptand prea multe prostii fara sa gandim inainte si sa reactionam in timp util.
5. In Brasov s-a urcat in autocar si o chinezoaica. Avea cu ea un rucsac, o harta si o foaie pe care scria, dupa cum i-a spus si soferului intr-o romana incropita “La Bran va rog”. Langa ea s-a asezat o femeie pe la vreo 35 – 40 de ani, casnica. Pana la castel i-a impuiat urechile (nu capul, pentru ca tipa nu intelegea romana oricum) cu tot felul de aberatii. In Romana desigur:
Femeia: “Stii, e frumos la Bran. E castelul, Dracula, verdeata, …”
Chinezoaica: “Dracula, ooo”
[in timpul asta ma uitam pe geam, incercand sa nu o aud] [...]
Femeia: “Sunt si oameni rai, dar e important ca civilizatia se muleaza si sunt si oameni buni. La Bran sunt oameni buni, sa stii.”
Chinezoaica: “Ooo”
Femeia: “E greu cu politica in Romania. Nu stiu cum e in China, dar aici e greu, nu e usor. Stiu ca nu intelegi chiar toti, dar intelegi asa in mare nu?”
Chinezoaica: “Ooo”
[...]
Asa suntem noi romanii, exagerat de ospitalieri 
Cei care imi cititi blogul stiti ca ma plimb destul de des, chiar daca nu scriu atat de mult despre asta. Pentru cei care sunteti noi pe aici, va spun eu ca imi place sa calatoresc in timpul liber. Asta ar fi unul dintre motivele pentru care si muncesc doar.
In ultimele luni am calatorit destul de mult in interes de serviciu, atat cu trenul, cat si cu avionul. De cele mai multe ori a trebuit sa iau taxiul odata ajuns fie la destinatie, fie inapoi in Paris. In interes personal ma limitez la transportul in comun de cele mai multe ori
Daca e sa facem o comparatie intre taxiurile din garile / aeroporturile din Franta si Romania si taxiurile care te asteapta la iesirile lor am putea spune ca:
In Paris
Pe aeroporturi
Atat pe CDG, ca si pe Orly (aici am gasit si o exceptie, dar despre asta alta data) exista un serviciu impecabil de taximetrie. Nu trebuie decat sa urmaresti semnele care iti arata statia de taxi-uri, iar odata ajuns acolo sa astepti linistit la coada. Masinile vin una dupa alta. Exista acolo chiar si o persoana care face pe helpdesk-ul. Il / O poti ruga sa iti trimita un taximetrist care vorbeste engleza, sau poate vrei un Mercedes in cazul in care mergi la o intalnire importanta (fara nicio suprataxa), sau poate vrei sa primesti o masina care accepta plata cu cardul. O groaza de optiuni, toate la acelasi pret, la aceeasi calitate, totul foarte organizat.
In gari
De cele mai multe ori garile sunt asociate cu locuri “rele”, dar in Paris (si cel mai probabil si in alte orase mari) e chiar ok sa iei taxiul odata ajuns in gara. Urmaresti aceleasi semne ca in aeroport si ajungi la o coada organizata unde astepti sa iti vina randul sa iei o masina. Nu ai la dispozitie un helpdesk, dar primesti taxi-uri “legale”, care apartin orasului. Totul merge ca pe roate.
In Bucuresti
Pe aeroporturi
De pe Otopeni poti lua doar taxi-urile scumpe, intr-un mod civilizat de altfel, sau cele ieftine care au adus o alta persoana la aeroport. De acolo prefer sa iau autobuzul expres, asa ca nu pot spune prea multe despre asta. Plus ca atunci cand vin in Romania de obicei aleg low costul, deci merg pe Baneasa unde este insa alta poveste. Acolo te asteapta o turma de taximetristi care au urmat facultatea in regim DTISM (Da Teapa In Stil Mare). Majoritatea tarifelor practicate de ei pleaca de la 3.5 RON si se duc undeva in sus, in functie de nationalitatea omului. Daca vrei sa prinzi pe unul ok ori te uiti cu atentie pe toate usile, poate poate a venit vreunul cu o persoana la aeroport si are tarifuri normale, sau te duci pana in prima intersectie. Tare curios sunt cat de idiot poate sa fie ala care permite acest lucru sa se intample intr-un aeroport international. Nu sunt primul care scrie despre asta, dar e o mare idiotenie sa iti intampini turistii cu o turma de tepari.
In gari
In Gara de Nord de exemplu e si mai grav decat pe Baneasa. Gasesti si masini ok, dar si cele cu preturile umflate sunt in numar destul de mare. Partea “buna” e ca se si recomanda atunci cand au pretul mare. Vin si te iau direct de pe peron. Bun filtru, atata timp cat stii de el. Daca ajungi cumva noaptea, mai bine iei unul la suprapret decat sa bantui prin jurul garii aiurea.
Concluzie
Turistii trebuie tratati bine de indata ce s-au dat jos din mijlocul de transport cu care au venit in tara ta. Ei sunt musafirii tai si trebuie intampinati cum se cuvine. Nu cred ca e mare lucru sa organizezi o statie de taxi-uri civilizata la iesirea din fiecare gara / aeroport din Bucuresti / Romania (cel putin in orasele mari pentru inceput). Daca nu faci asta e ca si cum ti-ai invita un prieten la tine si l-ai lasa sa plateasca o taxa la baietii care stau la scara blocului, in loc sa il conduci frumos in apartamentul tau.
Poate invatam sa invatam de la altii.
Obisnuiesc sa creez diverse felicitari cu ocazia anumitelor sarbatori, dar cum francezii nu s-au indurat sa ma lase sa imi exprim azi creativitatea, va ofer headerul (update: l-am scos, dar il puteti vedea aici) de la blog drept felicitare / urare de 1 decembrie. La multi ani tuturor romanilor din tara si de peste hotare!
Chiar daca sunt departe de tara (teoretic, practic pot sa ajung in Bucuresti mai repede decat rapidul de Timisoara), imi face placere sa interactionez cu romani, cu activitati ce au legatura cu Romania. Am strans mai jos diferite poze de la anumite evenimente din Paris, momente care ajuta orice roman sa fie macar un pic mai aproape de casa.
Sincer, abia astept sa ajung in Romania de Sarbatori, dar pana atunci un si mai sincer La multi ani si sa facem sa fie bine
Am ajuns in Sighisoara ieri pe la ora 14.30, dupa o intarziere rezonabila a trenului, de doar 40 de minute. Fiind a 5-a sau a 6-a oara cand ajungem aici, ne-am propus (eu si prietena mea – cu care fac aceasta mini-calatorie) sa vedem ce e nou prin oras si cum s-a dezvoltat in ultimii doi ani.
Suvenirurile
Sus in cetate magazinele de suveniruri si produse traditionale romanesti se gasesc la fiecare 20 de metri. Gasesti orice vrei, de la imbracaminte populara romaneasca, picturi si sabii de otel pana la magnetii si brelocurile clasice, atat de mult ravnite de turisti.
Nu cred ca am vazut alt oras din Romania care sa se promoveze asa de mult ca Sighisoara. Ce mi-a atras atentia a fost un mic stand, situat chiar in mijlocul drumului, unde gasesti niste vederi mai neobisnuite cu Sighisoara. Vedeti si voi despre ce este vorba: http://www.bornintransylvania.ro/.
Arta
Multe dintre magazinele de suveniruri au o sectiunea speciala dedicata artei. Zeci de tablouri si obiecte lucrate manual asteapta a fi cumparate, cu preturi de la cativa RON pana la cateva mii de euro. Pentru toate gusturile si toate buzunarele.
Multe case gazduiesc expozitii de arta cu vanzare, cel mai probabil creatii proprii. Trebuie doar sa le cautati pe stradutele inguste si sa va retrageti la umbra artei.
In Turnul Fierarilor are loc o expozitie de tablouri, tot cu vanzare, intrarea fiind gratuita. Singurul turn care se poate vizita pe interior, din ce am vazut. Go for it!
“Animatorii orasului”
Daca ati fost acolo cu siguranta ii stiti pe oamenii aceia imbracati in costume medievale care se plimba pe strada, bat tobele si striga “Adjudecat. Am zis. Asa sa fie.” Ei insisi sunt o promovare vie a orasului.
In plimbarea lor acestia ii invita pe turisti sa viziteze diferite parti ale orasului, le atrage atentia asupra cersetorilor, ii incurajeaza sa faca poze si sa cumpere suveniruri, toate astea in cel putin 3 limbi. Noua formula de incheiere nu mai este insa “Asa sa fie”, ci “Facem sa fie bine”
Camera de tortura
Obiectivele turistice ce pot fi vizitate pe interior sunt destul de putine in Sighisoara, insa numarul acestora este in crestere de la an la an. Unul dintre ele este “Camera de tortura”, care se afla in pasajul de sub Turnul cu Ceas.
Camera de tortura este o incapere de 10 metri patrati, in care se afla diferite obiecte de tortura si povestea camerei in timpul epocii medievale. 4 RON este o suma modica pentru a afla o particica de istorie. Daca vreti sa faceti poze inauntru, trebuie sa platiti o taxa (cam exagerata dupa parerea mea) de 30 RON.
Muzeul Scolii de germana
Turistii pot vizita gratuit (pentru moment) o clasa veche a scolii de germana din Sighisoara. Aceasta se afla la capatul de sus al scarilor acoperite. Banci de lemn vechi, o catedra antica, o tabla acoperita de o harta a lumnii si o colectie de carti vechi va asteapta sa le pozati si sa spuneti mai departe despre ele.
In spatele clasei se afla si un mini-laborator de biologie, care din ce mi-am dat seama iti este recomandat sa il vizitezi doar dupa ce faci o donatie la intrare. Clasa este un bun loc de o sesiune foto cu tematica
Casa Baroca
Acesta nu este un paragraf platit, dar pensiunea la care am stat merita promovata Se afla fix in centrul cetatii, personalul este foarte amabil, iar camera arata excelento-medieval. Cheia de aproape jumatate de kilogram, usile mari de lemn, patul din mansarda cu asternuturi de matase alba, toate iti dau senzatia ca te afli cu cateva sute de ani in urma.
Terasa de afara este un cadru perfect sa iti inchei seara, singurul minus fiind ca nu servesc mancare. Am impresia ca data viitoare tot acolo voi sta
P.S. Sunt curios ce SEOist le-a sugerat numele site-ului http://www.cazare-cetatea-sighisoara.ro (merge si .com)
Sighisoara vizuala
De final
Astazi la 15.30 (dupa exact 25 de ore) am plecat din gara Sighisoara – care apropo, arata foarte fain. Imediat ajunge trenul in Brasov, asa ca ne auzim mai pe seara sau maine. Vreme faina!
Ieri, 16.08.2010
E bine de stiut ca Salina Turda se afla in Turda. Cum nu e chiar in centru, se poate ajunge acolo fie cu ceva autobuz, fie cu taxi-ul (5 RON). Pe langa salina propriu-zisa, in complex puteti pierde vremea si la niste lacuri cu apa sarata, dintre care unul adanc de 80 de metri, sau la strand.
De la 35 de grade intri la 10 – 12. E o mica oaza de racoare inauntru. Un afis iti sugereaza sa te imbraci, dar va zic eu ca e destul de lejer in tricou acolo. Daca mi-as putea instala biroul pe fundul salinei ar fi perfect. 15 RON (8 RON pentru studenti) chiria pe zi nu e asa mult.
Ca intri in salina sau ca treci cu nava Enterprise printr-un cerc de inele stelare, este cam acelasi lucru. Urmeaza un tunel lung cu pereti de sare si aer conditionat din plin.
Zona cea mai importanta este galeria Rudolf, din care se coboara in galeria Maria Tereza. Daca ati vazut filme cu orase subterane atunci va puteti face o idee despre cum arata zona. Singura diferenta este ca dati peste oameni, nu peste viermi gigantici, testoase ninja sau Batman.
Jos exista doua piste de bowling, un mini-golf, un teren sintetic de fotbal, un mini-amfiteatru pentru spectacole cu ecou inclus, o roata gen “Satul de vacanta”, in care puteti admira acelasi lucru, dar intr-un mod plictisitor sau business si o serie de constructii cu mese si scaune, pentru stat si inspirat sare.
In continuare se pot cobori inca 40 de metri pana in galeria Maria Tereza, unde pe langa constructiile futuriste se afla un lac subteran pe care va puteti plimba cu barca. E interesant sa vaslesti la (cel putin) 150 de metri sub pamant cu o casca de inginer pe cap, pentru a te proteja de pericolul drobului de sare, dar si mai interesant este sa te izbesti de peretii de sare, alaturi de alti profesionisti in ale barcuitului.
Pozele de mai jos reflecta destul de putin senzatia pe care o ai in salina, deci cam trebuie sa o vizitati pentru a va bucura de oaza subterana. Ne auzim din Sighisoara.
Ieri, 15 August 2010
Am aterizat pentru prima oara in Cluj si singurul lucru ciudat mi s-a parut a fi descinderea din avion. In timp ce coboram scarile ma uitam la ceilalti pasageri care stateau in fata avionului si vorbeau. Pareau a fi la o receptie stilata, organizata fix pe pista. Am stat si eu inca 10 minute, bucurandu-ma de cele 15 grade diferenta dintre Paris si Cluj. Cum autobuzul pe care il asteptam (cel putin eu) nu a venit, am pornit cu totii spre cladire, urmand-o indeaproape pe tipa cu vesta verde fosforescent. Mergeam incet, tiptil, ardeleneste.
Desi aeroportul e mic, este curat si linistit, numai bine pentru inceperea unei calatorii.
Monumentul lui Mihai Viteazu
Primul lucru pe care l-am vizitat, dupa o masa copioasa, a fost monumentul lui Mihai Viteazu. Nu aveam nicio idee ca se afla in apropiere, chiar spre drumul – cu o usoara deviere de vreo 5 km – spre Cheile Turzii. Este cam ascuns din pacate. Niste indicatoare ruginite, indoite si acoperite de vreme sunt singurele care te indreapta spre acel loc, unde se odihneste trupul marelui Mihai Viteazu – capul aflandu-se in alta parte.
In parcul monumentului se afla in constructie o catedrala, proiect care poate o sa aduca mai multi turisti pe viitor. Fiind duminica, nu am dat de muncitori, ci de 2 tipe intinse la soare chiar langa masina lor, 2 turisti rataciti si 3 localnici iesiti la o discutie la iarba verde.
Niste fotografii, o plimbare si o parere despre dezvoltarea turistica a locului si-am plecat mai departe.
Cheile Turzii
Pana sa intri in chei, cum vii dinspre Campia Turzii, ai la dispozitie o zona intinsa, plina de iarba si dealuri. Drumul tinde spre “forestier”, dar piciorul drumetului nu-l supara.
Intrarea in chei este impodobita de gratare, corturi si cantari. Interiorul este racoros, umbrit, o alta lume mai mica. N-am inaintat prea mult, deoarece podul al 2-lea era cam inexistent, dar macar ne-am odihnit la marginea apei.
Cu cortul sau la cabana, Cheile par a fi o destinatie perfecta pentru a scapa de zgomotul orasului si a petrece cateva zile in interiorul naturii.
Campia Turzii
Seara am vizitat rapid centrul orasului si am aflat ca locuitorii il numesc de putin timp orasul fantanilor. Peste tot sunt arteziene, cantatoare sau nu. In fata Casei de Cultura se poate vizita momentan o expozitie de pictura si fotografie a artistilor locali.
Echipa lor de fotbal, Industria Sarmei, se afla in Divizia C, dupa ce a fost abandonata de actionarul principal, Fabrica Mechel Industria Sarmei, care a fost preluata nu de mult timp de rusi.
Pe langa Sfanta Maria, 15 august inseamna pentru localnici si Ziua Metalurgistului, zi libera pentru lucratorii fabricii in fiecare an. Festivalul orasului inseamna o lume a fripturilor, frigaruilor si micilor, o panza de terase, un super joc de artificii (a concurat cu cel de Ziua Frantei din Paris – fara gluma) si un concert incheiat de Zdob si Zdub (adusi de rusi cel mai probabil) si Loredana.
Orasul este impartit in case si blocuri, o zona mai colorata, o fabrica Nokia prin zona, oameni linistiti si pasnici.
A 2-a zi, adica azi, am vizitat Salina de la Turda. Un alt obiectiv turistic ce nu trebuie ratat daca ajungeti prin zona. Tineti aproape
Unii abia asteapta concediul ca sa plece in strainatate, sa uite de lei si de frunze furate. Eu abia astept sa ajung in Romania, sa imi petrec urmatoarele 2 saptamani in gradina, alaturi de prieteni, prietena si familie.
Nu o sa fie un concediu de stat si lenevit la soare, ci o sa fie o continua calatorie. Aterizez in Cluj, merg in Campia Turzii si prin imprejurimi, apoi prin Sighisoara (poate si Sibiu), dupa care prin Brasov, apoi pe acasa prin Sinaia. Urmeaza Bucurestiul, iar apoi o tura prin Oltenia, posibil Parang si alte parti. Vedem, planificam si pe loc.
Na, ma duc sa fac rucsacul, un dus rapid si sa pun ceasul la 5 am. Ne auzim!
Am fost aseara pentru prima data de cand sunt in Paris la un cinematograf, la filmul Amintiri din Epoca de Aur. Am avut niste mici dubii cand am primit invitatia, gandindu-ma ca ar putea fi dublat, dar vestea ca nu este decat subtitrat m-a facut sa ma indrept agale dupa programul de lucru spre centrul orasului.
Lasand la o parte faptul ca am intrat si am iesit flamand, nefiind inspirat sa cumpar macar un sandvis de la fast-food-ul ce se afla chiar la intrarea cladirii, pot spune ca filmul a meritat cei 7 euro (cu reducere) platiti pe bilet.
Cateva impresii generale
Comic, realist, original, romanesc, copilarie. Cam astea ar fi cuvintele pe care le-as folosi ca sa il descriu cuiva. Le-am si folosit deja.
Ca sa vezi in Franta o scena de film cu un cioban care scoate branza din butoi, proaspata si alba, fara pic de putoare sau mucegai, este ceva deosebit. La ce s-or fi gandit francezii din sala in acel moment? “Ce miros o avea?”, “Cat de veche o fi?”, “De ce e alba?”. Parca nu seamana cu fromage-ul clasic.
Nu mi-a placut cum a sunat “Saucisson de Sibiu”, dar na, asta e limba, ce sa-i faci.
Am impresia ca romanii din sala radeau mai mult decat francezii. Oare de ce?
Actori, scenariu, actiune, culori, decor, mancare, ulite, dealuri, fotografii, Photoshop comunist, porcul, caruselul, branza. Nota 20, ca asa e in Franta.
Sala era destul de mica, cu o arhitectura clasica, fara nuante mall-iniene. Perfecta pentru un astfel de film.
Film romanesc, cu actori romani, vazut cu romani, comentat cu romani, apreciat de romani. Parca esti cu un pas mai aproape de casa in momente din astea.
Clipurile oficiale ale Romaniei au aparut de ceva vreme pe youtube. Clipul conventional va fi difuzat pe canalele de televiziune internationale, pe cand cel “neconventional” va fi difuzat doar pe internet. Sunt disponibile deasemenea si 6 vizualuri ce vor fi folosite atat in presa cat si in outdoor.
Campania este creata de ADDV Euro RSCG, agentia oficiala a grupului BRD Societe Generale. Se pare ca exista un parteneriat intre BRD si Ministerul Turismului, in urma caruia banca a platit costurile de productie a intregii campanii, devenind astfel “Suporter mandru al Romaniei”.
Realizarea mi se pare frumos lucrata, iar conceptul destul de bine gandit. Singurul lucru care nu mi se pare atat de potrivit este comparatia lui Hagi cu ursul acela. Am impresia ca ar speria la prima vedere, in loc sa atraga. Fiind atatea probleme cu ursii in Romania, nu stiu daca este cea mai buna alegere sa ne promovam tara astfel. Poate este alta idee in spate, cine stie.
Posterele
Vederile
Succes maxim tuturor celor implicati in campanie! Adica noua, romanilor.
(Sursa: IAA)
