Statea singura, pazita de acele usi marete. Statea singura, pe scarile reci stropite de picaturile de ploaie ce isi facusera loc printre crengile uscate. Statea singura, stiind ca privirile turistilor o cauta.

Statea singura, dar totusi nu era. Era in lumea acelor pagini, o lume doar a ei, o lume in care nu era singura.

 

Cand locuiesti singur, daca iti lasi toate hainele pe scaun nu inseamna ca esti dezordonat. Te gandesti doar ca iti poate fi frig la spate, asa ca le lasi acolo intr-un numar cat mai mare. Cu cat sunt mai multe cu atat iti este mai cald.

Cand locuiesti singur nu e nevoie sa speli geamurile. Atata timp cat bate lumina de afara e ok. Stii sigur ca asa e mai bine, doar poti sa vezi “Prison Break” dimineata, chiar daca e soare afara. Praful de pe geam te protejeaza impotriva razelor violente.

Cand locuiesti singur e normal sa lasi vasele in chiuveta pana le folosesti pe toate. Daca nu mai au loc in forma de turn, baga pe langa, doar orice turn are si un zid imprejur. Toti musafirii vor vedea ce instarit esti. Ai 10 farfurii in toata casa!

Cand locuiesti singur patul nu trebuie strans ziua. Nu mai bine dormi 5 minute in plus si pleci in graba, decat sa te trezesti cu noaptea-n cap, cu 5 minute mai devreme, ca sa strangi si asternutul? Mai bine il faci seara cand vii. Sau mai bine nu, ca doar oricum tot tu dormi in el.

Cand locuiesti singur cuptorul cu microunde si gratarul sunt cei mai buni prieteni ai tai. Toti stiu ca esti in stare sa pregatesti mii de sosuri, sute de ciorbe delicioase, zeci de aperitive, dar nu vrei asta. Supa la plic, pizza congelata si puiul/micii pe gratar sunt cele mai bune optiuni. De ce sa gatesti ceva bun cand nu te poate lauda nimeni?

Cand locuiesti singur te distrezi in fiecare zi. Te distrezi in felul tau!

Marti dimineata m-am hotarat sa dau o tura pe acasa, in Sinaia. M-am urcat intr-un tren destul de matinal pentru gusturile mele (9.40), si m-am asezat intr-un compartiment cu un mosulet cu ochii mici si lunguieti. Era pe genul japonez.

Statea langa geam si citea o carte cu o coperta invechita, avand un titlu format din semne. Pe cotorul cartii am putut citi “Eastern Europe” scris cu un marker. Dupa ce am terminat de rasfoit FHM-ul am intrat in vorba cu el. Sau el a intrat in vorba cu mine. A inceput cu un “Parle vu franse?”. M-a speriat atunci. De unde se prinsese ca tocmai revenisem din tara romanticilor? I-am raspuns clar ca “non” si am dat-o in engleza. Stia si limba asta. Avea el impresia ca romanii stiu foarte bine franceza si italiana. Eu nu aveam aceeasi parere!

Ajunsese in Bucuresti cu o zi in urma si avea sa stea alte 4 zile. Mi-a spus ca a fost fraier cand si-a rezervat camera la Ibis pentru 4 nopti. Avea de gand sa vada Sinaia, Brasovul si Sighisoara. Avand camera rezervata, a hotarat sa mearga in fiecare zi intr-un oras, iar seara in Bucuresti. Cam pierdere de vreme dupa parerea amandurora, dar daca platise, intentiona sa si doarma acolo. Din vorba in vorba mi-a spus ca are 77 de ani si ca a plecat de unul singur sa viziteze estul si centrul Europei. Fusese in Austria, Ungaria, Serbia, urmand sa plece spre Bulgaria, Macedonia, Polonia. Toata calatoria avea sa dureze o luna de zile.

Era vesel, zambitor si ii placea sa vorbeasca. Mi-a povestit despre Japonia, despre China, despre diferentele si asemanarile dintre ele, facand tot timpul calcule matematice in palma. Ca un copil de clasa a 3-a. A recunoscut ca Romania a evoluat in ultimii 35 de ani, el ajungand pe aici prin anii 80. Era chiar culmea sa nu evolueze. Am fi scris pe bloguri la masinile de scris daca nu ar fi avut loc acea mica (r)evolutie.

Am admirat faptul ca ii place sa calatoreasca. Am admirat faptul ca ii place sa calatoreasca singur. I-am admirat pofta de viata si de aventura. I-am admirat interesele asemanatoare mie. L-am admirat! Ne-am luat ramas bun cu o strangere de mana si un zambet. Poate ne vom intalni candva, pe undeva la mijloc de drum. Nu iti trebuie planuri atunci cand pornesti intr-o calatorie. Nu mereu!

Am creat o noua categorie, “Europa – Tips&Tricks”, in care va voi povesti diverse intamplari de-ale mele, prin diferite orase ale acestui continent, si va voi da diferite pont-uri despre ce se poate face in anumite locuri, momente ale zilei, situatii. Sper sa va faca placere sa le cititi si sa va fie de folos vreodata.

Am ajuns pe aeroportul din Riga intr-o dimineata ploioasa prin August 2008, pe la ora 5. Aveam avion spre Madrid in vreo 5 ore, asa ca m-am hotarat sa dau o tura prin oras. Nu m-a insotit nimeni, toti preferand sa doarma in aeroport. Biletul de autobuz pana in centru costa 17 ceva. Lire letoniene parca. Am cerut la casa de schimb vreo 50 de lire ca sa am de autobuz, dus intors, si de un ceai. Am dat la schimb mai multi euro. E bine de stiu ca lira letoniana e mai puternica decat un euro. Eu atunci nu am stiut. Am aflat abia apoi ca era doar 17 centi biletul de autobuz, adica 0.17 lire. Schimbasem o groaza de bani degeaba.

Din aeroport pana in centru se face cam 30 de minute. Eram in autobuz eu si navetistii. Cine altcineva putea fi la ora 5 dimineata intr-o rata invechita? Eram pornit sa vizitez centrul vechi al orasului. Exact cand am ajuns, s-a pornit o ploaie torentiala cu pisici si caini, vorba englezilor. M-am adapostit in gara. Acolo e bine de coborat in caz ca vrei sa vizitezi ceva. Este chiar in centrul orasului. Cum era de asteptat, in gara eram doar eu si ceilalti navetisti. Aia care plecau din Riga spre alte orase.

Ploaia nu a incetat, deci nici eu nu am avut cum sa purced spre oras. Nu aveam cum sa fac poze, si preferam sa imi tin camera pe uscat. Am descoperit insa ce poti face in gara din Riga intre 5.34 si 7.05. Am inceput sa ma plimb si sa admir magazinele inchise. Un miros comunist imi strapungea urechile. Au moneda mai tare ca Euro, dar gara mai slaba ca a noastra.

Wifi nu stiu daca au, dar au aparate conectate la internet. Sunt un fel de computere, dar nu seamana. Le-am vazut imediat cum am intrat in gara, pe partea stanga. Langa mine un tip urmarea ceva porno. Ce poti face la ora 6 dimineata intr-o gara pustie? Mi-am citit si eu mailul, m-am conectat pe Skype, dar desigur nu era nimeni online. Mi-am continuat plimbarea, am facut cateva poze, sperand sa se opreasca ploaia. Nicio sansa. Pe la 6.30 au inceput sa se deschida cafenelele. Am intrat intr-una si am baut un ceai. Aveau si prajituri, sandvisuri, cafele. Era cald acolo, era frumos. M-am intors la internet. Tipul era tot cu pornachele in fata. Probabil un film intreg se desfasura in fata lui.

Nu am apucat sa vad centrul vechi din pacate, dar cu siguranta data viitoare nu imi mai scapa. Orasul pare frumos si linistit. Seamana cu Sighisoara. Si e in Letonia, nu in Lituania. Salut!