V-am promis in septembrie ca o sa revin in curand cu urmatorul episod din “Se intampla in Suedia”, asa ca iata-l.

In seara urmatoare am participat la unquest nocturn impreuna cu alte cateva sute de cercetasi. Pe parcursul intregii nopti trebuia sa urmarim o harta cu ajutorul careia sa descoperim o comoara, ferindu-ne in acelasi timp de “oamenii rai” care ne urmareau cu bicicletele si masinile. Nimic mai simplu. Echipa era formata din gasca romana de baieti si suedezele “noastre”. Si suedeza “mea” desigur.

Cum in Romania ne petreceam o mare parte din timpul liber prin padurile patriei jucand tot felul de questuri, venisem bine pregatiti la concurs. Aveam cu noi frontale, apa, sandvisuri, dulciuri, glume romanesti, tot tacamul. Suedezele erau la fel de bine pregatite. Aveau rujurile cu ele, oglinjoarele, vreo 2 reviste glossy sa le tina de urat cand se vor ascunde in tufisuri de urmaritori, cartofi prajiti, burgeri si alte produse naturiste.

Fiind flacai get-beget, ne-am asumat rolul de conducatori de trib, fetele neavand nimic impotriva acestui lucru. Prima idee buna ne-a venit in momentul in care am dat de un camp intins ingradit cu sarma ghimpata. Le-am propus fetelor sa il traversam, astfel incat sa castigam timp. Au fost de acord fara sa ezite macar o secunda. Am reusit cu totii sa trecem de sarma, fetele cu mare grija, noi cu grija lor, ca nu cumva sa-si agate tricourile si sa li se rupa cumva. N-am avut norocul asta.

Am traversat toata intinderea ingradita, mirandu-ne cum de nu era nimic cultivat acolo. Risipa de pamant. Eram fericiti ca scurtasem asa de mult traseul, mandrii ca fetele ne vedeau ca pe niste Magellani cu suflete de romani. Ajunsi la capat, le-am lasat pe ele sa iasa primele, sperand din nou ca sarma sa ne faca vreo surpriza. Nu ne-a facut ea, ci tipele care incepusera sa urle in limba lor, aratand cu degetul la un panou care era plasat strategic pe gard. Desi aveam impresia ca ne injurau (invatasem si noi ceva bun in suedeza), le-am intrebat ce se intamplase. Pe panoul cu pricina era scris: “Atentie, teren minat. Accesul interzis!” Oops. Era de fapt un fost camp de lupta din cate am inteles a 2-a zi, de unde nu fusesera eliminate toate minele.

Surprinzator, nu am mai auzit niciun cuvant in engleza in urmatoarele 2 ore. Nici suedeza “mea” nu prea ma mai privea. Nu o intelegeam. Femeile astea!

Noaptea se apropia, dar noi eram tot mai aproape de comoara. Ne intelegeam de minune. Noi in romana, ele in engleza. Doar cand am scos frontalele si-au mai revenit si au venit langa noi, ca nu cumva sa-si rupa vreun gat pe strada. Eram iar “impreuna”. Eu si ea. Sau ea cu frontala mea.

La un moment dat i-am observat pe urmaritorii pe biciclete apropiindu-se de noi, asa ca am sarit cu totii intr-un tufis pentru a scapa de ei. Atunci romantismul a iesit din rucsac si mi-a dat un sfat bun, cum obisnuia el in ultima vreme. In fata mea, in iarba, isi facea veacul un licurici. Ce putea fi mai frumos decat sa ii ofer dragei mele suedeze un licurici, la stele fiind un pic mai greu sa ajung, in acea furtunoasa noapte de vara? M-am intins in iarba si am inceput sa ma indrept tiptil spre el, usor usor ca sa nu il sperii. Licuriciul nu avea nicio sansa. Deja ma vedeam in leaganul din curtea casei: eu, ea, luna si licuriciul. Si romantismul desigur.

In momentul in care l-am prins cu incredere cu toate cele 10 degete de la maini, licuriciul a reactionat si m-a aruncat 2 metri inapoi. Ma simteam ca-n filmele cu elfi, dragoni si printese. “Ce putere are licuriciul!”, m-am gandit eu. Toti incepusera sa rada de mine. De ce-ai rade de un om care vrea sa fie romantic? Am aflat in urmatoarele 10 secunde. Nu prinsesem un licurici, ci o sarma ghimpata electrificata care era folosita la a tine iepurii departe, si intamplator facea un mic scurt-circuit.

Restul serii n-a mai contat. Reusisem sa le speriem, sa le obosim, sa le facem sa rada de noi. Nici macar o stea nu reusisem sa ii dau. Eram increzator in noaptea ce urma insa. Toti fanii filmelor stiu ca in ultima seara se intampla totul. Va urma

Primele 4 episoade le gasiti aici.

Dupa meciul de fotbal castigat de catre echipa masculina, la propriu, am fost invitati de catre fete la o seara romantica la malul marii. Nu eram toata satra romaneasca, ci doar 4 baieti. Ele erau tot 4. Coincidenta!

Pe vremea aia se purtau casetofoanele alea mari, asa ca ne-am luat unul la noi. Am pus in traista niste casete cu Phoenix si am plecat. Ele aveau vreo 3 papornite cu mancare si alte chestii folositoare unei cine la malul marii, la apus de soare.

Marea se afla la vreo 20 de minute de mers de casa lor. Ca sa ne bagam in seama le-am intrebat la misto cum se cheama marea. Gluma romaneasca. Tot elanul glumei s-a taiat atunci cand ne-au zis ca nu prea stiu. Deci stateau la mare, dar nu stiau cum se cheama. Pana la plaja nu am mai zis nimic. Nu ne venea nicio alta idee mai isteata.

Am ajuns la mare, dupa cum era si normal. Luna se oglindea in valuri, un greiere murmura aiurea sub ponton. Probabil se ineca. Fetele au intins patura, au scos merindele, trusa de machiat si s-au pus la vorba. Noi am dat drumul la Phoenix, ne-am dezbracat si am sarit in apa. Fiecare cu obiceiurile sale. Chicoteam in apa ca niste lei de mare turbati. Ne-am tot chinuit vreo jumatate de ora sa convingem leoaicele sa ni se alature, dar degeaba. Nu le puteai dezlipi de oglinda si ruj.

Am iesit si noi, ne-am pus pe patura, si am inceput vrajeala. Phoenix canta de zor, iar ele se machiau. Nu stii cum se cheama marea de langa tine, dar te machiezi la 12 noaptea. Asta da traditie. Nici nu am apucat sa ne uscam bine, ca ele ne-au sugerat vesele sa plecam. Statuseram deja prea mult. Doua ore.

Cum eram musafiri acolo, le-am urmat spre casa. Noi ne distrasem suficient. Baie, muzica, ras. Ca niste cercetasi voiosi ce eram. Nu reusisem prea multe cu ele, dar eram siguri ca facusem o impresie buna. Haiduci de Romania.

A 2-a zi dimineata, la apel, am fost chemati in fata. Si noi si ele. Stia tot satul ca noi am fost pe plaja noaptea trecuta. Se plansesera vecinii de zgomotul apei, de muzica la maxim si rasetele idioate. Noi eram. Fetele nu au vorbit cu noi toata ziua. V-am zis eu ca facusem impresie buna

In ziua urmatoare am fost la unquest nocturn. Va urma!

Primele 3 episoade le gasiti aici. Am cam uitat sa scriu despre Suedia in ultima perioada sa fiu sincer

A venit si ziua de fotbal. Cred ca o planuisera fetele cu cateva luni inainte, caci pe la 8 dimineata am auzit batai in usa. Matinal ca intotdeauna, l-am rugat pe fratele meu sa deschida. Matinal si el, a strigat ca e deschis si a adormit la loc. L-am auzit doar. Tipa a intrat galant in camera, in pantaloni scurti, tricou roz, banda pe cap si o pereche de adidasi albi. Parca era fata lui Rambo si a Panterei Roz. A tras de noi (la figurat, din pacate) sa ne sculam, dar nu a prea reusit, asa ca a plecat. Yey!

Cand raza de soare si urletul jupanului casei au intrat brusc in camera, ne-am dat seama ca era 10. Deja ne gandeam cum or sa rada toti de noi cand om ajunge pe teren. Nu ne prea pasa oricum.

Cand am ajuns la stadion (care parea a fi de rubgy, nu de fotbal) am avut impresia ca ne uitam la un film 3X. In mijlocul gazonului isi faceau incalzirea vreo 15 suedeze usor transpirate, cu niste lejere urme de frig, si un tip (stiti despre ce vorbesc). Ceilalti romani nu pareau a fi insa nicaieri. Gay nu erau cu siguranta ca doar ii cunoasteam. Nu puteau sta ascunsi. La 16 – 17 ani nu faci din astea. Toti intarziasera ca si noi.

In vreo jumatate de ora ne-am strans si am intrat pe teren, cu zambetele dobitoace aferente pe buze. Probabil se putea citi pe fetele noastre un mesaj de genul: “Sa vezi ce le facem … le dam …  sunt transpirate …”. Idiotenii din astea. Ne faceam cu ochiul, ne dadeam coate. Ca-n filmele alea proaste.

Tatal fetei (din episoadele anterioare) era pe margine. Acum era sansa mea sa ii arat ca romanul e frate cu mingea si sa obtin permisul lui sa ies cu ea singur in oras, fara prezenta lui dubioasa. Eram sigur ca pana atunci auzise de Hagi, Piti, astia.

Si-am inceput. Eu nu eram cel mai tare la fotbal, dar nici cel mai prost. Mai jucam si cu fete. Acum probabil va ganditi ca urmeaza faza aia clasica din filme, ca ne-au batut mar, ca erau vikinge, ca ne dadeau numai cu mingea in c**ie. Neah! Le-am facut praf. Eu nu am dat niciun gol, dar nu conta. Fratii mei de dinainte de Prut reusisera. Eram campion. Ma uitam la “patron”, zis si tatal fetei, ca ciobanul la oaie.

Ma privea cu alti ochi acum. El, nu ea. Era cam mandru. Nu stiu daca de ea, ca observase feminitatea din ea, sau de mine, ca nu avea ce face. Drept urmare, ne-a lasat sa mergem in seara aia la mare, pe plaja. Mi-a dat voie sa il iau si pe romantism cu mine. A gresit. Mai bine il lasam acasa. Va urma (si nu dupa 2 luni)!

Nu am ajuns inca in Stockholm, dar cand o sa ajung o sa vreau cu siguranta sa dorm in Jumbo Hostel, un avion transformat in hostel. Pretul unui pat incepe de la 32 de euro in camera de low cost si ajunge pana la 300 de euro in cabina. Adica poti dormi la locul de munca al pilotilor. Nu e drept

Daca ajungeti acolo sa imi spuneti cum a fost. Sunt doar curios. Salut!

(Sursa Inhabitat)

Continuarea de aici.

A 2-a zi a venit, dupa cum era si logic. Despre ce s-a intamplat in timpul zilei o sa va povestesc in alt post. Importanta era doar intalnirea cu blonduta tatalui, suedeza din gradina, pe inserat in lumina stelelor, a lunii si a mea.

Cina o luam de obicei la ora 6. Excelent! La ora 9 eram rupt in gura de foame. Nu prea ii intelegeam pe suedezi cum de se puteau culca cu un stol de broaste in stomac. Intr-o singura seara am incercat sa nu mananc o a 2-a cina la 9, si Mihai Traistariu deja imi canta prin stomac. Dupa cina, au inceput pregatirile pentru seara romantica in oras cu suedeza. Suedeza si eu.

Am facut un dus rapid in baia lor fara usa, m-am spoit pe corp cu gelul de dus cu tetra-clorofila de carbon al mamei suedeze, doar doar m-oi apropia ca spirit de fata din Regat. Ajuns in camera, am dat cu spray pe jos si m-am tavalit un pic de ras, ca sa miros si eu frumos. Aveam ceva parfum romanesc, d’ala la vreo 5 lei pe vremea aia. Brandul nu conta. Eram roman, trebuia sa simta fata cum miroase un roman adevarat nu?

Mi-am lipit o mana de gel in cap, am dat parul intr-o parte, ca asa se purta pe atunci, si mi-am luat hainele de oras. Ceva pantaloni scurti si un tricou cu un mesaj cu glume romanesti, traduse in engleza. Probabil nu erau amuzante decat pentru mine, dar, cum am zis mai sus, romanul adevarat se cunoaste de la distanta.

Gata de atac, am iesit vioi in curte. Tacsu era acolo, se uita parsiveste la mine. Eu i-am zambit si mai parsiveste, pe genul “Ies cu fata ta in oras. Ce zici de asta?”. Radeam unul mai parsiv ca altul.

Am auzit-o coborand pe scari. Pasea tiptil. Imi era putin frica sa nu cumva sa alunece pe vreo haina lasata pe jos de ai ei. Dar ea se descurca de minune, era obisnuita. Avusese training de mic copil in privinta mersului prin casa; “Nu bagi in seama rufele, nu te uiti la haltere, ai grija sa nu calci pe ghivece, vezi sa nu te impedici de pisica”. Si-a iesit. Pe usa. Toata!

Nu stiam ce sa fac. Sa plang sau sa rad? Engleza nu prea imi mai iesea oricum. Pantera Roz ar fi fost geloasa pe ea. Imaginati-vi-o pe Heidi 100% in roz: sandale roz, strampi roz, rochie roz cu funda roz-roscat, poseta roz si palarie roz, din aia pe genul frantuzesc obosit. Mesajul romanesc de pe tricoul meu nu mai avea nicio importanta pe langa ea.

Am inghitit in sec, am luat o gura de aer, si am zis ca asta e. Nu hainele sunt cele mai importante. Oricum nu ma cunoaste nimeni in Suedia. Cu riscul de a ma bufni rasul, am luat-o de mana si am dat sa plec spre tren. Atunci m-a lovit tacsu cu o vorba clasica de-a lui:”Mergem cu masina, vin si eu cu voi!”. Bah da-o dreacu de treaba! Din nou. Nu mai stiam ce sa fac. Ce rost ar fi avut sa mergem noi 3, asa fericiti in oras? L-am chemat si pe fratele meu cu sora ei. Mai bine sa iesim in 5, decat in 3, adica eu, ea si jupanul.

L-am lasat pe romantism acasa, sa doarma, ca il durea putin stomacul de ras. Avusese indigestie. Restul serii l-am petrecut plimbandu-ne cu totii, cand pe langa mare, cand prin parcuri, pe genul aiurea. Uneori eram eu in stanga, jupanul in dreapta, ea in dreapta aia mai departata, alteori doar eu cu jupanul. Super ne-am distrat! Va cam dati seama cum nu? Rar am parte de astfel de intalniri.

Am plecat acasa cu gandul ca a 2-a zis ii arat la tacsu ce tare sunt la fotbal, poate poate se decide sa stea acasa atunci cand ies cu a lui fiica. Hai ca va povestesc in curand cum joaca suedezele fotbal. La propriu, ca la figurat era jupanul arbitru. Salut!

Continuarea de aici.

Vacanta in Suedia se derula de minune. Deja eram de 24 de ore acolo si imi traiam viata din plin alaturi de fratele meu si hoarda de cercetasi sinaieni si landskroenieni (nume de  Star Trek stiu). Ziua aveam activitati cu totii, iar seara (adica doar una momentan) stateam pe banca in curte cu fetele. Ma distram de minune cu ele, doar ca … era si tatal lor acolo. Acolo langa noi. Chiar intre noi. Mai aproape de mine ca sa zic asa. Se putea sa le lase singure? Am impresia ca era plasat de catre sotia lui, altfel nu prea inteleg de ce ar fi stat langa mine.

In seara aia, dupa multe glume “bune” facute de el, am reusit sa raman doar eu cu blonda pe banca. Fratele a plecat cu cealalta sa culeaga mere sau sa numere stelele, in timp ce eu am ramas priponit si fericit ca am scapat de spadasinul suedez. Romantismul din mine incepuse deja sa dea in clocot.

Incepusem cu luna, cu stelele, cu florile din jurul nostru. Eram calare pe val cum s-ar zice, dar totusi pe langa ea. Eu mai bagam cate o gluma in engleza, ea se prefacea ca o intelege, eu radeam. Ne distram de minune pana mi-a zis ea o gluma buna de tot: “Vezi ca vine tata”. Atunci m-a apucat un ras salbatic, dar care s-a oprit la auzul vocii non-femele din spatele meu. Se intorsese. Ne-a rugat sa nu mai stam mult, ca ii raceste fata. Bah da-o dreacu. Eram in august. Cat de frig putea sa ii fie. Mai eram si eu acolo, Romeo caldurosul. Romantismul deja se c*ca pe el de ras. Avea lacrimi in ochi si arata cu degetul dupa mine. L-am lasat in pace si am decis sa nu mai vorbesc cu el o vreme.

Dupa ce a plecat jupanul, ea m-a rugat sa o conduc spre casa. Nu ma asteptam prea mult de la aceasta invitatie, ca vreo 2 ochi ne pandeau de dupa perdea. Romantismul se mai tinea cu mainile de burta dar isi revenise, asa ca m-a rugat cu lacrimi in ochi sa o invit in oras a 2-a zi. Zis si facut. Am facut invitatia si a 2-a seara urma sa mergem “in centru”. “Yesss”, mi-am zis, dandu-i un sut in cur la romantism.

Stati sa vedeti ce a urmat. Adica, va urma!

Acum vreo 8 ani de zile am dat o tura in Suedia. Pe vremea aia eram mandru cercetas. Cutreieram muntii in lung si lat, fugaream pasarelele si speriam ursii. Eram dat dreacu cum s-ar zice.

Era un fel de schimb de experienta. Cu un an in urma primisem la mine acasa 2 blonde suedeze, pe care le-am plimbat prin muntii nostri, le-am pus la alergat pasarelele, le-am aratat cum se sperie ursii. Cu una din ele m-am si combinat ca sa zic asa. Le-am introdus in ciorba romaneasca, in branza cu slana, le-am aratat obiceiurile romanesti. Ce mai, tot tacamul. Acum era randul lor sa imi arate, mie si fratelui meu, cum sta treaba prin Suedia.

Am ajuns la ele destul de rapid. Trei zile cu autocarul. Eram stramb deja cand am ajuns de atata dormit la verticala. Casa lor era undeva langa un oras pe nume Landskrona. Fix la intrare am fost intampinati de o babeta nebuna ce arunca in masini cu bolovani. M-am gandit ca auzise ca vin romanii, dar nu era asa. Era doar hobby-ul ei. Am intrat in curte, adusi de al batran cu masina, si apoi in garaj. Sau asa am crezut eu. Intrasem de fapt in casa. In timp ce fratele meu s-a dus intr-o camera sa despacheteze, pe mine m-a luat tatal lor, faraonul mosiei, sa imi faca turul casei.

Mi-a aratat camera fetei mari, in care se afla o ditai haltera in mijloc, si apoi camera fetei mici, care avea un scuter langa pat (cea cu care eram pe genul cuplat). Am trecut destul de repede prin camere, fara sa imi dea cel putin un ragaz sa le ochesc patul sau cate un colt mai ascuns. A urmat camera lui preferata: cea de sabii. M-a batut prieteneste pe umar si mi-a zis: “Fii cuminte, caci aici te aduc daca faci prostii”. Am inghitit in sec si am zambit. Ce era sa fac?

(Va urma)

LE: Continuarea aici.

Daca ajungeti prin Suedia, va puteti baga cu oricine in seama daca va apucati sa discutati despre Inga. Iata si de ce: