Sambata trecuta am iesit la o plimbare scurta prin Paris, dornic sa testez noul trepied primit cadou de ziua mea (si super-bula asta, care da culoare aparatului ).
Plimbarea n-a fost scurta, dar a fost frumoasa si productiva zic eu. Am incercat un ceai negru afumat intr-o cafenea mica frantuzeasca, am mancat un Fondue de branza, ne-a plouat romantic, am facut primele mele fotografii HDR.
Fiind prima oara cand fac astfel de fotografii, eu zic ca rezultatele au iesit ok. Mi se pare interesanta tehnica, dar mi se pare si mai interesant sa reusesti sa nu exagerezi cand produci fotografii HDR. Eu sper ca nu am exagerat.
Rezultatele le gasiti mai jos. Orice feedback e bine-venit. Doar e 50
Ieri mi-am lasat Canon-ul 350D pe raft, alaturi de un 28-90mm si un 50mm, si am iesit la plimbare cu noile mele jucarii:
Canon 60D
Tamron 17-50mm F/2.8
Sigma 70-300mm F/4-5.6
Inca invat sa folosesc toate functiile camerei si noile obiective, dar prima impresie este foarte buna. 60D-ul e o camera buna, iar obiectivele se completeaza unul pe altul. O sa revin cu impresii despre fiecare dupa ce o sa ma mai joc cu ele.
Ca sa nu las luna octombrie fara niciun articol, am decis sa va povestesc despre 3 evenimente la care am participat weekendul acesta. Pe ultima suta de metri, pe cea din urma lingura de miere, ultimul mohican, Highlander.
Salon du Vintage
Puteti citi numele evenimentului in engleza, dar parca in franceza suna mai bine: vintaj, vantaj, vantigi – salon diu vintaj. Acolo am fost sambata dupa pranz. O hala mare plina cu haine ciudate, mobilier vechi dar reconditionat, hipsteri, multe culori, multi artisti urbani. M-am dus cu primul gand sa imi iau macar un tricou, ceea ce am si facut (cel cu avionul), acesta fiind singura piesa de imbracaminte care mi-a si placut de altfel.
Al 2-lea gand a fost sa fac ceva poze, ceea ce am si facut. Nu ma asteptam sa gasesc ceva extraordinar acolo, dar imi place ce-am gasit. 30 de minute folosite cu rost.
Carti, DVD-uri, benzi desenate
Cam astea ar fi cuvintele cheie ale evenimentului organizat de un tip pe care l-am vizitat dupa incursiunea in old school. Am citit pe lista de Couchsurfing din Paris (o sursa de evenimente faine) cum ca vrea sa isi vanda colectia de carti, DVD-uri si benzi desenate, din cauza faptului ca a ramas fara bani. Astfel, i-a invitat pe cei interesati, sa ii viziteze casa, sa citeasca, sa cumpere, sa vada filme, sa stea de vorba, sa ii admire fotografiile, sa joace jocuri de societate, sa se simta bine si sa il ajute sa iasa din impas.
Am stat vreo ora si doua minute in locuinta lui, o ora si doua minute in care am fost inconjurat de litere si imagini. Cred ca avea peste o mie de benzi desenate, sute de DVD-uri, sute de carti. Lejer pot spune ca 60% din spatiul apartamentului era constituit din aceste cuvinte cheie. Mi-am cumparat si eu 7 benzi desenate si 4 carti. Un pret bun, o fapta buna. Am stat de vorba cu el si cu ceilalti vizitatori, au fost 62 de minute de relaxare si voie buna.
Bataia cu perne
Tot la invitatia celor de pe Couchsurfing m-am dus ieri sa fac poze la o bataie cu perne, undeva langa turn. Mi s-au alaturat si cativa prieteni, care chiar au participat la razbel, venind cu munitia pufoasa de acasa, si ne-am prezentat la ora stabilita in locul stabilit.
Ma asteptam sa fie multa lume, gen sute de oameni, dar cele 30 – 40 de persoane au fost suficiente cat sa starneasca rasete, blituri, aplauze de la cei aflati in jurul lor. A fost un mini-flashmob menit sa te scoata din cotidian cu ajutorul unor perne in cap. In direct de la fata locului sau la o zi dupa eveniment, va invit sa priviti pozele mele si clipul facut de catre organziatori.
In fiecare an o parte din cheiul Senei este transformat in loc de plaja. Nisip, hamace, terase, concerte, sezlonguri, exista de toate, mai putin apa de scaldat. “Evenimentul” Paris Plages are loc intre 21 iulie si 21 august, iar accesul in zona este gratuit. Nu e usor sa prinzi un hamac liber, dar nici imposibil. Trebuie doar sa te scoli devreme, sa fii la 8 “pe plaja”, sau sa stai de panda ca bufnita.
Cum s-ar numi in Bucuresti evenimentul asta? Bucuresti Plaje? Plajele Bucurestiului? Hai Bucuresteni la Plaja?
Rar vezi asa de putini turisti in piata Concorde din Paris. Probabil nu au fost pe faza si au pierdut cele cateva ore cu soare din multele zile ploioase care fac vara celui mai “romantic” oras din lume. Sau poate au fost toti la plaja.
Ieri am trecut pe la carnavalul tropical din Paris, carnaval ce s-a desfasurat pe intregul Sans Elizee, spre tristetea amatorilor de cumparaturi scumpe si atat. Am aflat de el total intamplator, duminica dimineata, dar am aflat apoi ca evenimentul are loc in fiecare an, in prima duminica din iulie.
Ajuns la fata locului, am intocmit rapid niste statistici pentru jurnalistii care au de gand sa scrie despre carnaval:
Peste 1000 de oameni s-au ratacit in coridoarele formate din gardurile puse aiurea in mijlocul strazii si nu numai.
Raportul dintre dansatorii de culoare si cei albi a fost de aproximativ 45234143 la 2.
Am fotografiat cel putin 50 de sticle de apa care mi-au trecut prin fata in momentul declansarii.
S-au mancat 90468296 de banane (adica 2 de persoana).
Am asistat doar la 50% din carnaval, dar am transpirat cat pentru 180% si am fost calcat pe picioare cat pentru 210%.
3 din 4 fane erau nascute pe ringul de dans.
Culorile curcubeului au fost prezente in numar de 100%, ba chiar au aparut cateva in plus.
Procentul de pitipoance din rasa Champzelista a fost destul de mic (1%), ramasitele fiind blocate in traficul uman.
Media de varsta a dansatorilor a fost pe la 35 de ani.
Urechile spectatorilor au primit in vizita 10 tobe / secunda, timp de cateva ore bune.
Gasiti mai jos doua serii de poze, sa vedeti cat de colorat m-am distrat
Flori, chipuri sau culori
Bebelusele, dans
P.S. Tipa din penultima poza a fost regina carnavalului
Tocurile tip teapa (a se citi ţapă), pantalonii de leopard mulat, topul de dama de lux, poseta Lui Buton, toate astea merg la perfectie cu un double cheese de McDonalds si o portie giganta de cartofi prajiti cu ketchup-ul prelins pe botox.
Jogging-ul printre jaloane umane nu este cel mai recomandat sport.
Pitipoancele nu au limita de varsta. Doamnele de pe strada cu site se intrec in blanuri, freze, rujuri, animale pe ele si dupa ele.
Cred ca am vazut-o pe Udrea.
Cocalari mici, 10 – 12 ani, mulati si ei, cu tigara / trabucul in gura, de parca i-au nascut mamele lor (ma-se-le) sub arcul de triumf.
In rest a fost ok: soare, pasari, decolteuri, fuste.
).
