Se scoala Ion azi dimineata pe la 6 si 15 minute. Pune mana pe soba. Rece. Clantane din dinti o injuratura si o ia spre baie. Pune niste Colgate pe periuta si incepe sa-si lustruiasca zambetul ce ii apare in momentul in care realizeaza ca e ziua lui. E fericit. Asa de fericit incat pana sa se imbrace isi arunca in cuptor o saorma rece de aseara, pe care sa o ia cu el in drum spre munca.
Isi pune hainele de birou, un tricou cu o vaca hippioata si o pereche de blugi cu aere, aseaza frumos saorma intr-o punguta, dand-o in prealabil cu putin mustar fara hrean, dupa care ia sapa pe umar si iese pe usa. Zambeste la soare si striga din adancul sufletului “La multi ani, ma Ioane!”, dand din neatentie cu sapa in interfonul blocului. “Pf, l-am stricat si p’asta. Bine ca nu m-a vazut nimeni”, gandeste Ion urcandu-se in masina.
Traficul romanesc ii da lui Ion timp sa isi termine in liniste saorma pana la birou, reusind chiar sa arunce punguta in care a fost impachetata, fix in mijlocul unei intersectii mai mari. Constient fiind ca este ziua lui, isi propune sa petreaca toata ziua, asa ca da maneaua la maxim in masina. Zambeste in oglinda si isi pune ochelarii de soare in caz ca se va opri ploaia in scurta vreme.
Le multumeste celorlalti soferi care ii ureaza “La multi ani”, chiar daca el nu le aude urarile din cauza muzicii. Uneori are impresia ca vorbele lor se termina in “ma-tii”, dar subconstientul il convinge ca nu poate fi adevarat.
Ajuns la birou, este pupat, cantat, ba chiar bagat in seama, lucru ce rar i se intampla lui Ion. Ba chiar are voie sa ramana cu ochelarii de soare la ochi si este lasat sa faca strategia de marketing a companiei pe hi5, fara alt + tab de data asta. Asa de fericit este Ion incat da fuga la colt sa cumpere ceva pentru ai lui colegi. Cum toate bomboanele de ciocolata i se par a fi expirate, Ion le ia niste Eugenii proaspete, ca ieri scoase din sac.
Dupa opt ore pe hi5 si una pe google ca sa gaseasca hi5-ul, Ion da sa plece. Cand sa iasa pe usa este abordat de cel mai bun coleg al lui, care astazi este vocea intregii echipe. Sfios si cu bucatele de Eugenie intre dinti, il intreaba cand si unde se intalnesc diseara ca sa il serbeze. Auzind acestea, Ion o ia la fuga pe scari, mai mai sa se impiedice de sapa ce o lasase langa usa de la intrare a cladirii de birouri.
Ajuns la masina, gaseste un morman de Eugenii atat pe masina cat si pe langa. Fericit nevoie mare de descoperirea facuta, le baga in portbagaj si demareaza in tromba spre casa. In fata blocului isi vede vecinii adunati pe langa interfon, certandu-se nevoie mare. Cu sapa pe umar, Ion se da jos din masina si imparte Eugenii tuturor, spunandu-le ca este ziua lui. Acestia ii ureaza toate cele bune si il anunta ca un dobitoc le-a stricat interfonul.
Ion zambeste, mai arunca o data sapa pe umar si intra in casa. Intra in baie, se uita in oglinda si isi da jos ochelarii de soare pentru a se pregati de club ca in fiecare an de ziua lui.
El este Ion. Taran de oras.
P.S. Ion nu este un nume, ci doar un comportament.
